4,031 matches
-
și voință. După aceea vin celelalte: pieptănătura, machiajul, îmbrăcatul kimono-ului, să înveți a merge pe „papucii” speciali, turnatul delicat al ceaiului, să fii feminină și să porți o conversație plăcută, să cânți la shamisen etc. Cum vă machiați pe atunci? Sprâncenele erau desenate cu cărbune, la fel și conturul ochilor, dar foloseam și roșu pe pleoape. Buzele erau în așa fel colorate, încât să devină lucioase și senzuale. Mai ales buza de sus...În sfârșit, sunt multe de povestit, nu intru
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
dorim să ne mân tuim sufletele, nu știm cine e și nici n-avem a vorbi despre ea... Uiți totul, cine e, cum, cine, când a adus-o. Ai văzut c-au fost numai doi oameni de Încredere aleși pe sprânceană, care știu că trebuie să tacă și-s devotați ducelui până În pânzele albe. Dacă răsuflă ceva Înseamnă că tu ți-ai ascuțit dinții pe unde nu e bine să ți-i ascuți. și n-aș vrea să te văd surghiunită
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dar n-am avut niciodată privilegiul de a te Întâlni și sunt fericit că a sosit În sfârșit clipa. În timp ce făcea din nou o reverență, cu o grație care i-ar fi adus laudele doamnei Rishawa, Adelheid Îi privi pe sub sprâncene pe cei doi tineri. Conrad era un bărbat nu prea Înalt, cu nasul ușor În covoiat și fața Îngustă. Avea părul blond și ochii albaștri, de un albastru deschis și clar, Întocmai ca Adelheid. Părul Îl purta după moda timpului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prietenul lui și, privindu-l, Adelheid simți cum i se taie respirația. Niciodată nu văzuse un bărbat atât de fru mos. Bodo părea mai tânăr decât prietenul său. Părul negru, cârlionțat, Îi cădea pe umeri descoperind o frunte Înaltă și sprâncene bărbătești, energice, de sub care străluceau doi ochi de o culoare violetă, minunată, rar Întâlnită. Spre deosebire de veșmântul prințului, croit dintr-o stofă scumpă după moda timpului, tânărul avea straie de-o croială nouă, dintr-un postav În ape violete ca și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom cerceta. Deocamdată rămâi aici să te pui pe picioare. și gândește-te Între timp că tot vom afla adevărul. Mai bine să-l aflăm de la tine. Îngrijiți-l și aveți grijă să nu fugă. Părintele stareț Urban plecă cu sprânceana Încruntată și cu fruntea Încrețită. Toată povestea era foarte delicată și putea aduce necazuri mari mânăstirii. Bineînțeles, Bodo nu era un necunoscut, dimpotrivă, era prieten cu starețul și cu călugării. Venise de multe ori Împreu nă cu ducele Conrad și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe care-l privești În față! Nobile prinț, nu ai dreptul să riști. Pentru supușii tăi devotați, pentru noi toți, pentru moșia părinților tăi! Poate că În această clipă ești singurul Zähringer În viață, nu uita asta! Conrad asculta cu sprânceana ridicată, bătând nerăbdător cu vârful cizmei În podea. Slujitorii Îl priveau mirați: era prima oară că Îl vedeau astfel... — Plecăm, spuse el. Hildebrand, pregătește totul. Luăm cu noi toți oamenii, afară de paza castelului. Pune-l pe scutierul Arnold În frunte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
discută în public (ar aduce a bârfă), dar sunt ca pepeni : trebuie să alegi mult, cu atenție, că să nu dai peste un pepene crud... Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, mulți și de proastă calitate... Generațiile și curentele literare există fie că vrem noi sau nu, ele ilustrează un anumit stadiu de evoluție, uneori involuție a artei literaturii. Important este dacă te afiliezi sau nu la aceste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
se discută în public (ar aduce a bârfă). Sunt ca pepenii: trebuie să alegi mult, cu atenție, că să nu dai peste un pepene crud... Aici aplic eu dictonul latin Non multa, sed multum, e bine să ai prieteni pe sprânceană, nu la grămadă, nu mulți și de proastă calitate... Am câteva amiciții literare și în Galați și în țară. Recunosc că am mai mulți prieteni în Franța și în Francofonie... Prietenii solide, de substanță, care pot accepta orice încercare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pentru prima oară vei înregistra înțepătura gravitației ca un spin în călcâiul tău, și omoplații te vor durea de imperativul aripilor. Îți făgăduiesc să te fac atât de viu, încât căderea prafului pe mobile să te asurzească, să-ți simți sprâncenele ca pe două răni în formare și amintirile tale să-ți pară că încep de la facerea lumii. (Din volumul "Spectacol în aer liber o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961) În ce privește exilul, nu m-am consolat cu "inima", ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
zile la rând. S-au perindat prin el mulți: părinți și bunici însoțiți de copii sau... invers, adolescenți zgomotoși, unii îmbrăcați, alții mai mult dezbrăcați, cu tot felul de tatuaje desenate pe gât, pe brațe sau altundeva, cercei în urechi, sprâncene sau buric, adulți interesați sau indiferenți, îngăduitori sau suspicioși, deschiși sau sumbri, fără pic de carte sau cu pretenții intelectuale; nu știu dacă aș putea descrie întreaga varietate umană ce vizitează sanctuarul nostru vibratoriu. Privind detașat, de pe margine, oricare ar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de identificare cu Spiritul Universal. Prin Nirvana se poate înțelege al nouălea cer de la creștini. OM SWAHA - mantra ce se recită în timpul oferirii ofrandelor la focul de havan. Piercing (engl.) - bijuterii ce se prind în diferite părți ale corpului (nas, sprâncene, buric...) prin efectuarea de găuri în piele. Prasad - ofrandă de mâncare, fructe și dulciuri ce este adusă zeilor. Aceasta este așezată la altar în timpul pujei, iar la sfârșit se împarte participanților. Puja - sărbătoare dedicată lui Dumnezeu sub una din multiplele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
povestit deja cum am întâlnit la Stockholm un bibliotecar de la Biblșiotecaț Regală care voia să știe dacă merită să cumpere o carte despre șamanism a unui anume Eliade, „se pare că scrie și romane”, a adăugat acest nemaipomenit funcționar, cu sprâncenele încruntate... Vedeți, trebuie să vă „dezvinovățiți” și aici. Dar cum avea încredere în mine, s-a lăsat convins să creadă și în valoarea relativă a cărților dvs. „serioase”, iar Stockholmul va avea curând mijloacele de a cunoaște ultimele dvs. cărți
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor huidui și te vor uita. Aia nu e lume care să iubească, Cristian ! Mâine un alt tânăr, cu o voce mai bună sau mai rea poate, dar cu pieptul mai vânjos și sprâncenele mai arcuite și mai bărbătoase, va crede același lucru, după ce îți va lua locul. Peste el vor veni alții. Și altele. Căci în lumea aia nu talentul egalează mărimea bus- turilor savuroase, a șoldurilor rotunde și a picioarelor cati- felate
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ratat vreun milimetru, folosind spumă cât pentru o săptămână și dându- și cu apă de colonie mai mult decât ar fi fost cazul. I-a și cerut o pensetă doamnei Apostolescu, cu care și-a smuls vreo trei-patru fire din sprâncene, care i se păreau răzlețe. Și-a întins părul cu briantină și și-a tăiat singur cu foarfeca câteva vârfuri. La final și-a pus pe el cel mai bun costum și o cămașă nouă-nouță pe care și-o cumpărase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o, tâmpitule ! Și s-a terminat...“ Cristi îi aruncă o privire tânărului Avram. Un băiat chipeș, solid, cu trăsături latine, bine conturate, sprâncene groase, negre și părul la fel, des, întins cu briantină. Era îmbrăcat bine, dar se putea vedea de la o poștă că e sărac, iar alea erau probabil cele mai bune haine ale lui. Dacă te uitai cu atenție, puteai vedea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a pleca a ținut, cu orice preț, să-mi fluiere partea de trio a marșului pe care îl compunea, spunându-mi că așa ceva n-am mai auzit. Ce ți-e și cu com- pozitorii ăștia ! În timpul fluieratului, când ridica o sprânceană, când pe cealaltă, când își dilata nările și făcea ochii mici pe un descrescendo până la pianissimo. N-am să-l uit niciodată ! Și, într-adevăr, bătrânul Guillaume i-a făcut cunoștință chiar în acea zi cu marele Tourtal, de care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să trăiesc și zilele în care să aud că ești huiduit pe scenă ! După ce s-a bărbierit de două ori, încât niciun fir al bărbii nu îndrăznea să iasă măcar o miime de milimetru din pori, și-a aranjat puțin sprâncenele și s-a tuns puțin, cât părul, pe care l-a dat apoi cu briantină, să-i stea perfect. S-a parfumat și a început să se joace în oglindă, să gesticuleze și să exerseze, ca în tinerețe. Fața îi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scandalului „meditației transcendentale”, alături de Marin Sorescu, fusese „prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu o figură și frunte puternice, sprâncene de satir grec, cu acel „aer muntean” care m-a atras Întotdeauna, de la Început, la prietenii mei Matei, Nichita sau Lucian Pintilie, ochii sclipind de maliție și inteligență certă, nativă, gura ironică și, mai ales, un discurs de-o extremă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
războiului, cinefilii s-au bucurat degeaba: așteptau să revină filmele americane, au avut Însă parte de un lung tratament cu filme sovietice (filmele occidentale, americane În primul rând, și-au făcut din nou apariția prin anii ’60, dar alese pe sprânceană, și cu secvențele „neconvenabile“ tăiate). Tot americanii au lăsat românilor și alte două amintiri, nu tocmai agreabile. Mai Întâi, teribilele bombardamente americane (și britanice) din anii războiului. Apoi, iluzoria „așteptare a americanilor“, care a mai Întreținut o rază de speranță
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de pe bancheta din spate. - Nici eu nu sunt chiar tatăl ei, i-am spus. Dar asta n-are nimic de-a face cu ce te-am rugat. M-am uitat în oglinda retrovizoare. Robby mă săgeta cu privirea, având o sprânceană ridicată, în timp ce trăgea de gulerul jerseului de lână pe care, eram sigur, Jayne îl forțase să-l îmbrace. - Văd că ești foarte rece și distant astăzi, am spus. - Vreau o alocație mai mare, a fost răspunsul lui. - Cred că dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din Est sau Sud-Vest, nu contează) și se instalează scena mobilă în piața guvernului din Chișinău. Și fizic, copiii ăștia seamănă izbitor de mult cu ai noștri: slăbuți, smoliți, doar că au poate ceva mai mulți cercei în urechi și, sprâncene și vorbesc franțuzește (basarabenii sunt francofoni doar din oficiu). Mă strecor cu dificultate, încercând să-mi găsesc o poziție mai avantajoasă lângă un ciorchine de tineri cocoțați într-un echilibru precar pe muchia unui havuz plin cu apă. Sonorizare foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
carsten Geissler. El (originar din fosta Germanie de Est) - înalt, cu plete blonde; ea - scundă, cu păr negru, tuns scurt. Vorbesc între ei ca vechi prieteni, într-o germană bolborosită. Ambii cu o mulțime de cercei la urechi și la sprâncene. Se remarcă îndeosebi ea, îmbrăcată întotdeauna mult prea strident, fire artistă. Mai bârfim puțin, le sugerez - mai în glumă, mai în serios - să mă filmeze și pe mine. Sunt destul de politicoși, deși mai scapă câte o observație ironică la adresa scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să le câștige încrederea. Încă o dată, acolo, la Lugoj, ca și la București, München, Frankfurt sau Paris, pe unde mi-am purtat pașii, cu o impetuozitate și nesocotință care îl face azi pe septuagenar să ridice puțin uimit și contrariat sprâncenele, lipsit de tactul firesc și necesar oricărei ființe normale sociale, dezvoltam nu numai păreri și teorii radicale față de unele nume sau păreri unanim acceptate, dar profesam eu însumi o credință în viitorul meu literar și, absolut paradoxal, știindu-se marasmul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
direct, categorisindu-ne ca „dușmani ai partidului, ai comunismului!”. - De ce, mă rog frumos? au strigat din sală unii colegi curajoși, mai ales evrei, îi țiu minte pe Mirodan, Nina Cassian și alții. - Cum, de ce, a replicat Barbu, mirat, ridicându-și sprâncenele și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei Călinescu ce mă așezau în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
modei high-tech. Degeaba îmi tot repet că Godefroi de Bouillon și Pierre Loti nu au drepturi exclusive asupra complexului numit mare nostrum, zadarnic îmi reproșez obsesiile specifice călătorului-explorator amator de cămile cu clopoței, de scheunături de șacal, de dansatoare cu sprâncenele boite și de vaporașe pentru turiști vopsite în culori țipătoare, decepționat că întâlnesc atâtea redingote europene pe cărarea Regilor Magi (Loti era dezolat încă din 1914 că încheie "lungul cortegiu al pelerinilor misterului"). Degeaba credeam că pe Pământul Făgăduinței curg
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]