19,182 matches
-
mea un ,,edicta repentina” care va fi citit aici, spuse Pilat. Magistratul Simbinacus se ridică de pe scaunul său își aranjă toga și desfăcu un sul pe care îl citi. -În numele lui Tiberius Caesar Augustus, princeps și suveran al imperiului, stăpân al Provinciei Cezareea din Guvernoratul Siriei și din porunca înaltului procurator al Iudeii, Ponțius Pilate, a cărui autoritate i-a fost acordată de însuși magnificul Tiberius Caesar Augustus, impunem acest ,,edicta repentina” care intră în vigoare imediat. Se va constitui
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
face, înseamnă că nu ne putem exercita voința! Dacă e așa, ar trebui să ne sinucidem imediat fiindcă altcineva ne conduce viața împotriva voinței noastre. Așa că e mai bine să murim. Sclavii spre exemplu, sunt asemenea acestor păpuși cu sforicele. Stăpânul fiecăruia dintre ei are sforile în mână și acesta face ceea ce dorește cu aceștia. Ce înseamnă deci o viață fără speranța de a fi un om liber, fie el sclav sau asemenea unei păpuși cu sforicele? -Și totuși sclavii nu
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366842_a_368171]
-
prisos, cu tot mai spornică dobândă”. Pentru Fericitul Ieronim recunoștința este o virtute specific creștină, o obligație de onoare, de dreptate și de iubire, sentimentul natural care, sub o formă modestă, nu lipsește nici la ființele necuvântătoare: “Boul își recunoaște stăpânul și asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaște, poporul meu nu pricepe” (Isaia 1, 3). Din viața Sf. Gherasim cunoaștem, de asemenea, scena de duioasă recunoștință a unui leu căruia cuviosul părinte îi scosese o țeapă din laba
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
19, 12, 13). Dintre aceștia, la întoarcerea "domnului", unul dintre cei dăruiți i-a înapoiat zece talanți rezultați din "negoțul"pe care l-a exercitat între timp. Altul a înapoiat cinci mine - rezultat al negoțului său. Pe ambii îi laudă stăpânul, numindu-i "slugă bună și credincioasă", dându-le în dar zece și respectiv cinci cetăți în stăpânire. Un al treilea însă răs �punde cu invective - justificând faptul că nu a folosit talantul nicidecum ci o păstrase într-un ștergar (la
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
și respectiv cinci cetăți în stăpânire. Un al treilea însă răs �punde cu invective - justificând faptul că nu a folosit talantul nicidecum ci o păstrase într-un ștergar (la Matei, "a ascuns-o în pămant") - cu faptul că socotea pe stăpân "om aspru": "iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat"; și "temându-se"de stăpân, îi înapoiază darul, neînmulțit și nefruc �tificat. Atitudinea stăpânului este clară, fermă și pe măsura răspunsului pri �mit: "Din cuvintele tale te
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
a folosit talantul nicidecum ci o păstrase într-un ștergar (la Matei, "a ascuns-o în pămant") - cu faptul că socotea pe stăpân "om aspru": "iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat"; și "temându-se"de stăpân, îi înapoiază darul, neînmulțit și nefruc �tificat. Atitudinea stăpânului este clară, fermă și pe măsura răspunsului pri �mit: "Din cuvintele tale te voi judeca. Ai știut că eu sunt om aspru: iau, ce nu am pus și secer ce nu
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
ștergar (la Matei, "a ascuns-o în pămant") - cu faptul că socotea pe stăpân "om aspru": "iei ce nu ai pus și seceri ce nu ai semănat"; și "temându-se"de stăpân, îi înapoiază darul, neînmulțit și nefruc �tificat. Atitudinea stăpânului este clară, fermă și pe măsura răspunsului pri �mit: "Din cuvintele tale te voi judeca. Ai știut că eu sunt om aspru: iau, ce nu am pus și secer ce nu am semănat! Pentru ce deci nu ai dat banul
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
secer ce nu am semănat! Pentru ce deci nu ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Și eu, venind l-aș fi luat cu dobândă"- (vv. 22-23). Reținem de aici două atitudini: aceea de prețuire și încredere a slugii față de stăpân, și alta, de neîncredere, de teamă nefondată, a celei de a treia slugi. Fiecare din cei trei dăruiți a acționat potrivit imaginii despre sine însuși: cei doi, lucrând cu onestitate și bună cre �dință au riscat contând pe aprecierea pe
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
alta, de neîncredere, de teamă nefondată, a celei de a treia slugi. Fiecare din cei trei dăruiți a acționat potrivit imaginii despre sine însuși: cei doi, lucrând cu onestitate și bună cre �dință au riscat contând pe aprecierea pe care stăpânul o va da lucrării lor cinstite și bine intenționate. Stăpânul i-ar fi înțeles și nu i-ar fi certat dacă riscul s-ar fi soldat în dauna lor. Cel de al treilea, viclean și bănuitor, l-a categorisit pe
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
treia slugi. Fiecare din cei trei dăruiți a acționat potrivit imaginii despre sine însuși: cei doi, lucrând cu onestitate și bună cre �dință au riscat contând pe aprecierea pe care stăpânul o va da lucrării lor cinstite și bine intenționate. Stăpânul i-ar fi înțeles și nu i-ar fi certat dacă riscul s-ar fi soldat în dauna lor. Cel de al treilea, viclean și bănuitor, l-a categorisit pe stăpân potrivit relației sale cu acesta și a procedat în
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
o va da lucrării lor cinstite și bine intenționate. Stăpânul i-ar fi înțeles și nu i-ar fi certat dacă riscul s-ar fi soldat în dauna lor. Cel de al treilea, viclean și bănuitor, l-a categorisit pe stăpân potrivit relației sale cu acesta și a procedat în consecință de cauză, ascunzându-și lenea și dezinteresul după va �lul mincinos al opiniei sale greșite. Nu a acordat încredere celui de la care a primit un dar, ci l-a ignorat
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
va �lul mincinos al opiniei sale greșite. Nu a acordat încredere celui de la care a primit un dar, ci l-a ignorat cu desăvârșire în absența lui, dovedind rea credință și nefăcând nici o încercare de a cunoaște mai bine pe stăpân, eventual provocându-i o reacție la riscul pe care ar fi putut să și-l ia ca și ceilalți. Pentru încrederea celor doi, Dumnezeu le prețuiește lucrarea și-i păstrează sau promovează într-o mai înaltă dregătorie; iar celui de
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
mai mult. In �vidia născută din aceste considerații l-a întunecat și mai mult. Dar și rămânând la relatarea Sfântului Apostol și Evanghelist Luca, sufletul "slugii viclene"nu este mai pu �țin întunecat. El "se temea"(în ambele, relatări) de stăpân pentru că nu-l cunoștea, pentru că în timpul cât îi slujise nu s-a străduit să-l cunoască, așa cum au făcut ceilalți. Dar nici nu mărturisește, nici nu recunoaște acestea, nici nu-și cere iertare că nu s-a priceput la negoț
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
înterioară sau lăuntrică și ne recunoaștem neputința, slăbiciunea, vulnerabilitatea. Fiindcă "precum, atunci când lipsește lumina, toate sunt neguroase și întunecate, tot așa lip �sind smerita cugetare, toate ale noastre sunt deșarte". Iar smerita cugetare ne arată că ascultarea poruncilor date de Stăpân face cugetul elastic și maleabil la lucrarea Duhului. Nu doar efortul minții noas �tre este lăudabil, ci conjugarea acestui efort cu domesticirea trupului și a gândurilor mișcate de vrășmaș. Căci cunoștința simplă îngâmfă pe om". Trufia, mândria, îngâmfarea - trei denumiri
DESPRE VIRTUTEA RECUNOSTINTEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366836_a_368165]
-
influența alegerile ! Vârstei bărbăției (maturității) îi este hărăzit Imperiul Roman s-o încerce și să o împlinească. Acesta nu mai este o domnie a indivizilor deasupra cărora să troneze cezarul sau principile și care să evolueze după bunul plac al stăpânului iar evoluția instrumentelor politice este subsumată scopului general în care individul dispare, atingându-și scopul și aliniindu-și opțiunea numai în funcție de acesta. Într-o ecuație altfel spus filozofică, iar corespunde rezultanta că generalul subjugă indivizii (particularul) iar aceștia (acesta) primesc
ESEU DESPRE PUTERE (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366971_a_368300]
-
a credințelor în sacralitatea unui animal protector al comunității, teorie puternic argumentată prin rolul pe care unele animale din basme îl au în evoluția narațiunii: Atunci calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate începu să-i grăiască: - Stăpâne, așa viteaz îmi trebuia mie. Află că și eu sunt în stare, dar căpăstru ca al meu nu mai e nicăierea, că e vrăjit nevoie-mare: când îl scuturi de trei ori, și se face orice ți-e voia. Încalică-mă
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
fost, gură de cârpă ce ești!(17) sau compensație: - Bine ați venit sănătoși; dar ce îmbli, împărate, să afli? Dorința ce ai o să-ți aducă întristare.(18) Eroul se destăinuie unor anumite ființe, alese după trebuință, care îi devin confidente: - Stăpâne, strânge chinga cât poți de mult, și, încălecând, să te ții bine și în scări, și de coama mea, picioarele să le ții lipite pe lângă subțioara mea să nu mă zăticnești în zborul meu.( 19) O particularitate a basmului românesc
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
sunt citați în această lucrare, redusă ca întindere, dar concentrată sub aspectul informației. 6 John Ronald Reuel Tolkien (3 ianuarie 1892-2 septembrie 1973) scriitor englez, poet, filolog și profesor universitar, cunoscut cel mai bine pentru cărți fantastice clasice: Hobbitul și Stăpânul Inelelor. A fost profesor de anglo-saxonă la Oxford din 1925 până în 1945 și profesor de limbă și literatură engleză din 1945 până în 1959. A fost un Romano-catolic devotat și prietenul lui C. S. Lewis - amândoi fiind membri ai clubului de
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
sacerdot a lui Iisus Hristos, Arhiereul cel veșnic. Cina euharistică la care mar �tirii sunt chemați este pregătită, drept pentru care ei nu trebuie să o sca �pe. Cugetarea lor era stăpânită de simțul comuniunii și al cuminecării la masa Stăpânului. Pentru un astfel de ospăț euharistic, trupurile lor tre �buiau așezate pe altarul de jertfă, iar, dacă nu mureau acum, viața veșni �că nu mai putea fi răscumparată prin moarte. Trupurile lor condamnate la ardere de tot erau, atât înainte de
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
care el rămâne prin jertfa sa. Totodată, el vorbește tuturor creștinilor și tuturor timpurilor, spunându-le că moartea lor nu este zadarnică, ci ară �tând felul autentic de a fi al credinciosului, care s-a îmbrăcat în Iisus Hristos - Domnul, Stăpânul și Mântuitorul - prin sfânta Taină a Botezului - săvârșt de către sacerdotul pururea slujitor și jertfitor, în numele Sfintei și Dumnezeieștii Treimi - Celei de viață făcătoare, dătătoare și ziditoare. Drd. Stelian Gomboș Referință Bibliografică: Despre martiriu si jertfa... / Stelian Gomboș : Confluențe Literare, ISSN
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
frunză. Pe trup cât sunt arcuș și tu-mi rămâi vioară Doar gândul că te-aș pierde mă-nfioară. **** Din tinerețea ta aș face o licoare Gustând din ea tot tânăr să rămân, Și ție să iți fiu și prieten și stăpân In viata asta-n toate trecătoare. Din buzele de mine sărutate Ar înflori pe perne maci sălbatici Și sânii tăi ar curge sturlubatici Amorul întețind întreaga noapte. Doar tu și eu , iubirea-i că și-o fiara Ce-și stampară
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
putem continua! Va fi foarte greu, numai dacă vom lupta împreună, uniți, vom obliga statul să ofere drepturile legitime, nu numai ale voastre, ale tinerilor, ci și ale părinților noștri, ale bunicilor. Destul! Până acum chelioșii și gușații au fost stăpânii acestei nații! ( Deși a început iar un ropot de aplauze, m-am simțit rușinat, mi-am supt cât am putut burta. De mâine voi slăbi, cu siguranță, numai să am timp). - Cunoașteți foarte bine ce platformă-program avem. Este pentru prima
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
a nu mai face păcatul. Irod ascultă ce îi spusese trimisul și se întristase atunci nu numai pentru că Botezătorul nu-i primise darurile ci și pentru faptul că la finalul convorbirii Ioan i-a spus trimisului să se ducă la stăpânul său și să-i spună să vândă totul săracilor, să se pocăiască și să ducă o viață simplă. Trimisul însă nu-i spusese că ar fi avut vre-un stăpân ci venise ca și cum el era cel care aducea darurile. Irod
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
convorbirii Ioan i-a spus trimisului să se ducă la stăpânul său și să-i spună să vândă totul săracilor, să se pocăiască și să ducă o viață simplă. Trimisul însă nu-i spusese că ar fi avut vre-un stăpân ci venise ca și cum el era cel care aducea darurile. Irod se întristă și se tulbură atât de tare încât luă hotărârea s-o termine cu vizitele la apa Iordanului simțind că dacă se mai ducea acolo chiar ar fi făcut
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
al lui, adică: mărirea, bogăția, supușii, regatul, poziția socială. Irodiada era și ea nemulțumită pentru că Ioan nu pierdea nici o ocazie să aducă aminte poporului de faptul că Irod trăia cu ea, care era de fapt soția lui Filip fratele tetrarhului, stăpân în Cezareea Philipi. Iar această stare a lucrurilor era interzisă de legea iudaică. Mai mult, Ioan predica curăția și înfrânarea sub toate aspectele ei sufletești și trupești și de câte ori vorbea despre păcatul desfrânării, amintea de Irodiada. Acest lucru ajunse la
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]