4,293 matches
-
„” (în ) este un concept politic revizionist, care vizează revenirea Ungariei la frontierele avute înainte de 1918, când exista structura statală multinațională Austro-Ungaria, oficial „Imperiul austriac și regatul maghiar”. Componentă a sistemului de tratate de la Paris, tratatul de la Trianon (1920) consfințea noile granițe dintre Ungaria, România (Reîntregită), Ceho-Slovacia, Austria și Iugoslavia. În nord, o parte a Slovaciei și teritoriul Rutheniei au
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
al XVIII-lea, hanatul a menținut un intens comerț cu sclavi cu Imperiul Otoman și Orientul Mijlociu. Kefe era unul dintre cele mai importante și bine cunoscute piețe de sclavi. Hanatul Crimeii s-a aliat în mai multe rânduri cu Uniunea statală polono-lituaniană și cu cazacii împotriva Cnezatului Moscovei, o putere zonală în continuă creștere, cu care intrase în competiție pentru teritoriile fostei Hoarde de Aur. Regiunea disputată era foarte mult prețuită de Moscova pentru că permitea așezarea rușilor în zone mai fertile
Hanatul Crimeii () [Corola-website/Science/303203_a_304532]
-
rafinare a țițeiului american . Tulsa, alături de alte câteva orașe americane, pretinde a fi locul de naștere al foartei cunoscute "Route 66", un drum național istoric important (care în ziua de azi constă dintr-o alternare de autostrăzi interstatale și drumuri statale de mare viteză) care traversează teritoriul Statelor Unite de la nord-est la sud-vest. De asemenea, orașul Tulsa este adesea apreciat pentru muzica lui specifică numită "western swing" . Cândva puternic dependent de industria petrolieră, orașul a trecut printr-o lungă perioadă de scădere
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
de republică al fiecăruia din statele componente ale Uniunii. Statele componente ale Statelor Unite, cu abrevierea lor poștală, abrevierea lor tradițională, capitalele lor, cele mai mari orașe și steaguri sunt prezentate în următorul tabel. Pentru o listă completă a zonelor ne-statale, teritorii și alte zone aflate sub controlul Uniunii, vedeți lista zonelor dependente de Statele Unite ale Americii. <nowiki>*</nowiki> Înaintea "Uraganului Katrina", New Orleans era cel mai populat oraș din Louisiana. După "Katrina", populația orașului Baton Rouge a crescut substanțial. Datele
Stat al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/302318_a_303647]
-
de existență și-a meritat denumirea de "Epocă de Aur", următoarea sută de ani a fost marcată de înfrângeri militare, reintroducerea iobăgiei și creșterea anarhiei feudale în viața politică. Ducatul Varșoviei, înființat în 1807, își avea originile în vechea Uniune statală. Alte mișcări de renaștere națională au apărut în timpul revoltei din ianuarie (1863-1864) și la începutul deceniului al treilea al secolului trecut, când Józef Piłsudski a propus conceptul de Federație a Międzymorze (tradus aproximativ prin "între mări"). În zilele noastre, Polonia
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
națională au apărut în timpul revoltei din ianuarie (1863-1864) și la începutul deceniului al treilea al secolului trecut, când Józef Piłsudski a propus conceptul de Federație a Międzymorze (tradus aproximativ prin "între mări"). În zilele noastre, Polonia se consideră succesorul Uniunii statale polono-lituaniene, așa cum este statuat în preambulul Constituției Poloniei din 1997, în vreme ce Lituania s-a distanțat de o asociere despre care consideră că nu a fost benefică din punct de vedere istoric pentru existența sa. Crearea federației prin Uniunea de la Lublin
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
II-lea Augustus. Decesul său din 1572 a fost urmat de o perioadă de trei ani de interregnum în timpul căreia s-au făcut anumite modificări constituționale, care au crescut puterea aristocrației ("șleahta") și a pus bazele unei monarhii elective. Uniunea statală a ajuns la culmea puterii în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Seimul, puternicul său parlament, era dominat de nobilii care nu s-au arătat dornici să participe la războiul de treizeci de ani, poziție datorită căreia țara a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
de patru ani din 1788-1792, care au dus la proclamarea Constituției din mai 1791, au fost tardive. Țara a fost împărțită în trei etape între vecinii săi mai puternici: Imperiul Rus, Regatul Prusiei și Imperiul Austriac. Din anul 1795, Uniunea statală polono-lituaniană a fost complet ștearsă de pe harta politică a Europei. Polonia și Lituania au renăscut separat ca țări independente în 1918. "Unirea de la Lublin" din 1 iulie 1569 a fost actul care a înlocuit uniunea personală a Regatului Poloniei și
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Marelui Ducat al Lituaniei cu o uniune reală bazată pe o monarhie electivă. Actul a fost necesar în urma stingerii dinastiei Jagiellonilor, regele Sigismund al II-lea August murind fără să lase urmași după trei căsătorii. S-a creat astfel Uniunea statală polono-lituaniană, numită în mod oficial "„Republica celor două națiuni”" ori "„Federația celor două națiuni”" și s-a abandonat autonomia Prusiei Regale. Ducatul Livoniei, unit cu Lituania prin Unirea de la Grodno (1566), a devenit condominium polono-lituanian. Pactul a fost semnat la
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Polonia a furnizat ajutor militar în război după unirea celor două entități, ajutor care a fost crucial pentru supraviețuirea Marelui Ducat. Polonia și Marele Ducat au avut politici militare separate, dar politici comune de apărare. Cele trei împărțiri ale Uniunii statale polono-lituaniene Doctrina politică a Federației celor două națiuni era: "statul nostru este o republică sub președinția regelui". Cancelarul Jan Zamoyski a rezumat această doctrină când a spus: ""Rex regnat et non gubernat"" ("Regele domnește dar nu guvernează"). Federația avea un
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
alegerea în fruntea statului ori a unor regi total incapabili sau în veșnic conflict cu nobilii. Mai mult, în afara unor excepții notabile ca cea a principelui transilvănean Ștefan Bathory (1576-1586), regii de origine străină erau înclinați să subordoneze interesele Uniunii statale intereselor propriei lor țări sau case domnitoare. Acest fapt a fost evident în special în politica și acțiunile primilor doi regi aleși din casa suedeză de Vasa, a căror politică a adus staul polono-lituanian în conflict cu Suedia, culminând cu
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în anarhie pentru aproape o sută de ani, de la începutul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, în vreme ce vecinii duceau o politică de stabilizare internă și de întărire a forței militare. Până în cele din urmă, în Uniunea statală polono-lituaniană s-au făcut eforturi serioase pentru reformarea sistemului politic, prin adoptarea Constituției poloneze din 3 mai 1791, prima Constituție scrisă din Europa și a doua din lume după Constituția Statelor Unite ale Americii, care fusese adoptată în 1789. Această constituție revoluționară a
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în 1789. Această constituție revoluționară a reformulat statutul țarii ca fiind unul unitar cu o monarhie ereditară și a abolit numeroase prevederi dăunătoare ale vechiului sistem. Noua constituție prevedea: Reformele au venit însă prea târziu, până în cele din urmă Uniunea statală polono-lituaniană fiind invadată din toate părțile de vecini. Această constituție nu a fost niciodată pe deplin aplicată, statul polono-lituanian dispărând la numai patru ani după adoptarea ei. Armata polono-lituaniană era comandată de patru hatmani. Armata era formată din: Unele unități
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
la un proces lent de dezvoltare a industriei. În toată Europa acelor vremuri se puteau întâlni astfel de conflicte de clasă, dar nicăieri însă nu se putea întâlni o nobilime funciară care să domine mai categoric societatea ca în Uniunea statală polono-lituaniană. Statul federal avea multe orașe mari și mici formate conform legilor Magdenburgice. Unele dintre cele mai mari târguri comerciale erau ținute la Lublin. Deși federația plono-lituaniană era cel mai mare producător de cereale din Europa, cea mai mare parte
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
discriminările pe care le sufereau creștinii ortodocși din partea greco-catolicilor ucrainieni, (după Unirea de la Brest) și a catolicilor dominanți , ca și de răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
erau împărțite în voievodate ("województwa"). Fiecare voievodat era condus de un voievod (guvernator). Voievodatele erau împărțite în "stărostii" conduse de un "staroste". Orașele erau conduse de castelani. Existau mai multe excepții de la aceste reguli. Vezi și Funcții administrative în Uniunea statală polono-lituaniană. Regiunile istorice ale uniunii erau: Granițele statului polono-lituanian variau mult după încheierea fiecărui tratat de pace, în special în părțile sudice și răsăritene. Deși s-a încercat în mai multe rânduri să se creeze Ducatul Ruteniei ca membru cu
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
încercat în mai multe rânduri să se creeze Ducatul Ruteniei ca membru cu drepturi depline al Uniunii, în special în timpul revoltei cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade (1605-1618), prințul polonez (mai apoi regele Poloniei) Władysław al IV-lea Vasa a fost ales pentru scurtă vreme țar al Moscovei. Coroana avea o populație dublă față de Lituania și de
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
asimilării, migrației dirijate, care urmăreau scopul schimbării structurii naționale si demografice de pe aceste pământuri... Proclamarea independentei a devenit un imperativ al întregii suflări naționale. A sosit timpul să facem dreptate și poporului nostru. Ca sa înțelegem mai profund avantajele proclamării independenței statale, este necesar să ne amintim de loviturile antinaționale la care am fost supuși ca popor în condițiile aflării permanente în sfera intereselor imperiale”. Într-un interviu acordat agenției Info-Prim Neo cu prilejul aniversării a 15 ani de la proclamarea independenței, Mircea
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
acestui stat. Informațiile despre Bosnia-Herțegovina în perioada secolelor VII - X sunt fragmentare și adeseori contradictorii. Teritoriul era în afara controlului marilor state din epoca (Imperiul bizantin sau Imperiul lui Carol cel Mare) iar slavii nu au creat până în secolele IX-X formațiuni statale de tip feudal. Populația locală era creștină și poate fi presupus că și slavii stabiliți în Bosnia au fost creștinați în mod treptat. Din toponimie se poate deduce faptul că pentru o perioadă îndelungată pe teritoriul Bosniei a supraviețuit o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
occidentali) susțin că Biserica respectivă respecta în principiu ritualul catolic însă ieșită de sub autoritatea Papei. În mod cert clasa feudală din Bosnia, deși a profesat catolicismul, a păstrat legături strânse cu Biserica Bosniacă locală. În această perioadă apar primele formațiuni statale bosniace. Primul monarh, banul Kulin este instaurat pe tron în anul 1180 de către Imperiul bizantin, apoi în anul 1183 se aliază cu Regatul Ungariei. În timpul său statul bosniac ocupă apoximativ actualul teritoriu al Bosniei - Herțegovina. Tratatul între Bosnia și Republica
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Creșterea populației creștine a determinat înrăutățirea situației acesteia, deoarece terenurile disponibile pentru arendă erau tot mai reduse. Lipsa unei industrii a determinat creșterea nemulțumirii rurale. În aceste condiții în anul 1875 izbucnește răscoala populației creștine din provincie. Serbia și Muntenegru (două entități statale distincte în acel moment) au declarat război în 1876 Imperiului otoman ca răspuns la reprimarea răscoalei însă au fost învinse. Cu toate acestea, Congresul de la Berlin din 1878 a decis ca administrarea provinciilor Bosnia și Herțegovina să fie preluată de către
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
cele două comunități, încetarea ostilităților și crearea unei confederații cu Croația. În fapt între forțele de pe teren se instaurează un armistițiu și fiecare parte continuă să controleze teritoriile ocupate, fără a se înregistra un progres în constituirea vreuneia din structurile statale prevăzute de către acordul de la Washington. În anul 1995 armata Republicii Srpska a început ofensiva contra enclavelor musulmane din estul Bosniei (Srebrenica, Zepa și Gorajde), reușind sa ocupe Srebrenica și Zepa. La ocuparea orașului Srebrenica forțele armate și paramilitare ale sârbilor
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
orașului Srebrenica forțele armate și paramilitare ale sârbilor au omorât 7000 de bărbați musulmani act recunoscut drept genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. În anul 1995, în cadrul operațiunii Furtuna, forțele armatei croate înving Armata Republicii Srpska Kraina, formațiunea statală secesionistă din Croația și ocupă teritoriul acesteia. Ca urmare a acestei ofensive teritoriul ocupat de Fikret Abdici este ocupat de armata guvernului central bosniac iar în luna august 1995, forțele armate bosniace, croate și ale croaților din Bosnia lansează o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
cei trei președinți. Acordul marchează încetarea războiului din Bosnia și începerea unei noi etape pentru în istoria Bosniei independente. Acordul de la Dayton a marcat încheierea operațiunilor militare însă reconstrucția postbelică a Bosniei este deosebit de dificilă. Acordul prevedea crearea unei structuri statale descentralizate formată din două entități: Orașul Brcko, având o poziție strategică deosebit de importantă, deoarece unea teritoriile controlate de sârbi a fost lăsat în administrarea Republicii Srpska însă statutul său a fost determinat ulterior. Pentru implementarea acordurilor a fost creată o
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]