38,669 matches
-
să bănuiască nimic. La momentul potrivit, am ridicat perdeaua și primul lucru pe care l-am văzut din Jojo - după ani de zile în care ne pierdusem din vedere - a fost mișcarea de piston a fundului lui gras și păros, strâns între genunchii ei albi; apoi tâmpla bine pieptănată, pe pernă, lângă fața ei cam spălăcită, care se deplasa cu nouăzeci de grade pentru a mă lăsa să-l lovesc. Totul s-a întâmplat într-o manieră rapidă și curată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea avea grijă de asta, ei bine, am înțeles în acea clipă că ceea ce făceam noi era o ceremonie căreia Bernadette îi dădea o semnificație specială, acolo, sub ochii mortului, și am simțit că o menghină moale și tenace se strângea în jurul meu și nu-i puteam scăpa. „Te înșeli, fată dragă - aș fi vrut să-i spun - mortul acesta a murit pentru altă poveste, nu pentru tine, o poveste încă neîncheiată.“ Aș fi vrut să-i spun că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
-l viziteze pe bătrânul romancier nu sunt clare din ansamblul corespondenței: fie că a pozat în reprezentantul OEPHLW-ului din New York („Organizația pentru Producerea Electronică de Opere Literare Omogenizate“), oferindu-i asistență tehnică pentru terminarea romanului („Flannery devenise palid, tremura, strângea la piept manuscrisul. - Nu, asta nu - spunea el - nu voi permite așa ceva niciodată...“), fie că s-a dus să apere interesele unui scriitor belgian plagiat fără rușine de Flannery, Bertrand Vandervelde... Dar, revenind la ceea ce-i scria Marana lui Cavedagna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de riscuri nu e cel pe care mi l-au confiscat mie, ci cel pe care-l citește ea... New York, în sala de control, cititoarea e legată în fotoliu de încheieturile mâinilor, cu manometre de presiune și centură stetoscopică, tâmplele strânse într-o încâlcitură de fire de encefalogram, care semnalează intensitatea concentrării ei și frecvența stimulilor. „Munca noastră depinde de sensibilitatea subiectului de care dispunem pentru probele de control; în plus, trebuie să fie o persoană rezistentă ca vedere și nervi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gâfâitul și trilurile tale. Nu numai trupul tău e obiect de lectură; el e o parte a unui ansamblu de elemente complicate, nu toate vizibile și imediate: înnorarea ochilor tăi, râsul, cuvintele pe care le spui, modul de a-ți strânge sau desface părul, felul în care iei inițiativa sau te retragi, și toate semnele ce se află la granița dintre tine și obiceiuri, memorie, preistorie și modă, toate codurile, toate sărmanele alfabete prin care o ființă omenească crede în anumite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
puterea multiplicatoare a mecanismelor catoptrice chiar asupra bandiților, organizând capcane și răpiri fictive ale unor fictivi „eu“, urmate de eliberări fictive, după plata răscumpărărilor fictive. În acest scop, a trebuit să creez o organizație criminală paralelă, stabilind legături mereu mai strânse cu lumea interlopă. Am ajuns astfel să dispun de numeroase informații privind pregătirea unor sechestrări reale, putând astfel să intervin la timp, fie pentru a mă apăra, fie pentru a profita de nenorocirile adversarilor mei. În acest punct, povestirea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un picior în cizmele lipite pe pulpă, colțul gurii ei cu buzele subțiri și dinții prea albi, o mână inelată ce strânge un revolver se repetă gigantice în oglinzi și între aceste bucăți strâmbe ale ei se interpune pielea Lornei în racursiuri, ca un peisaj de carne. Nu mai pot distinge ceea ce aparține uneia sau alteia, mă pierd, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
același timp, poartă în ele o înțelepciune rafinată și tainică, de care autenticele Flannery sunt complet lipsite. Desigur, găsindu-mă față-n față cu un străin a trebuit să ascund ambiguitatea reacțiilor mele și m-am arătat interesat numai să strâng toate datele necesare pentru a intenta un proces. — Voi intenta proces falsificatorilor și oricui cooperează la difuzarea cărților contrafăcute! - am spus, fixându-mi privirea asupra traducătorului cu subînțeles, pentru că fusesem cuprins de bănuiala că tânărul acesta nu era străin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
precise și necombinate într-un mănunchi de impresii difuze. Makiko, fiica cea mai mică a domnului Okeda, a venit să servească ceaiul, cu mișcările ei plăcute și grația ei copilărească. Când s-a aplecat, am văzut pe ceafă, sub părul strâns în vârful capului, un puf negru, ce părea să continue de-a lungul șirei spinării. Eram concentrat s-o privesc, când am simțit pupila imobilă a domnului Okeda scrutându-mă. Înțelesese, fără îndoială, că-mi exercitam capacitatea de a izola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lor asupra trupului meu. Cei doi nuferi aproape atinseseră mâinile lui Miyagi și Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș fi putut, ridicând cotul drept și apropiindu-l imediat de șold, să strâng sub braț sânul mic și tare al lui Makiko. Dar triumful capturii nuferilor a tulburat ordinea mișcărilor noastre, astfel încât brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eliberez fără a mi le fi satisfăcut una câte una Amânam, astfel, de la o săptămână la alta hotărârea de a pleca de la el, de a renunța la munca prost plătită și fără perspective de carieră; dar înțelesesem că domnul Okeda strângea tot mai mult plasa în care mă aflam. Era o toamnă senină; apropiindu-se luna plină de noiembrie, discutam într-o după-amiază cu Makiko despre locul cel mai potrivit pentru a observa luna printre ramurile copacilor. Eu susțineam că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas o clipă tăcută. Pentru a risipi această jenă, care nu voiam să întrerupă visele mele de iubire, mi-a scăpat o mișcare nepotrivită a gurii: am strâns din dinți, de parcă aș fi mușcat ceva. Instinctiv, Makiko s-a tras îndărăt, cu o expresie îndurerată, de parcă cineva ar fi mușcat-o cu adevărat într-un loc sensibil. Și-a revenit imediat și a ieșit din cameră. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de bumbac, se încrucișau pe osul meu sacral, strângându-mă ca într-o chingă. Apelul meu către Makiko nu rămăsese neascultat. În spatele panoului de hârtie al ușii glisante se desena silueta fetei, îngenuncheată pe rogojină, întinzând capul prin ușă, gâfâind, deschizând buzele, căscând ochii, în timp ce urmărea tresăririle mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lumină calomnioasă asupra rămânerii mele în casa Okeda, discreditându-mă în ochii profesorilor universitari pe care contam ca să-mi schimb situația. Oricât de îngrijorat eram de aceste circumstanțe, reușeam să mă concentrez și să separ senzația generică a sexului meu strâns de sexul doamnei Miyagi în senzațiile parțiale ale punctelor individuale, supuse când presiunii mișcării mele alunecătoare, când contracțiilor ei convulsive. Această concentrare mă ajuta mai ales să prelungesc starea necesară observației înseși, întârziind precipitarea crizei finale, prin scoaterea în evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ridică de pe scaun s-o întâmpine. — Îmi cer scuze că am venit fără programare, spuse femeia. Speram să vă găsesc la birou. — N-aveți nevoie de programare, o întâmpină călduros Mma Ramotswe, întinzându-i mâna. Sunteți oricând bine-venită. Femeia îi strânse mâna corect, observă Mma Ramotswe, după tradiția botswaneză, punându-și mâna stângă pe antebrațul ei drept în semn de respect. Majoritatea albilor scutură mâna foarte nepoliticos, întinzând doar o mână și lăsând-o pe cealaltă liberă să facă tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade. Am văzut rezultatele. Burkhardt voia să înființeze o cooperativă acolo, cu sediul în clădirea vechii ferme. Reușise să strângă ceva bani de ici, de colo, desțeleniseră o bucată de savană și săpaseră un puț. Reușiseră să convingă un număr destul de mare de localnici să se înscrie în cooperativă și produceau deja o recoltă bogată de dovlecei și castraveți când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
claxon, cum făcea întotdeauna când ajungea în fața porții. Îi plăceau din mai multe motive vizitele pe care le făcea acolo. Îi plăceau copiii, firește, și, de obicei, avea asupra lui un pumn de dulciuri pe care le împărțea când se strângeau grămadă în jurul lui. Îi făcea, însă, plăcere s-o întâlnească și pe doamna Silvia Potokwane, care era șefa orfelinatului. Fusese prietena mamei lui și o știa de-o viață întreagă. Din acest motiv era firesc ca el să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unul dintre motoarele astea vechi. Toți erau instruiți să repare motoare moderne care au nevoie de computere care să le găsească hiba. Când un client vine la garaj cu un Mercedes Benz de ultimă generație, domnului J.L.B. Matekoni i se strânge inima. Nu poate să se ocupe de astfel de mașini, deoarece nu deține un computer care să-i pună diagnosticul. Fără o astfel de mașinărie sofisticată, cum să știe dacă-i defect un microcip de silicon dintr-o parte inaccesibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ea zâmbi și începu să-și croiască drum pe ultimii metri ai cărării. Îl salută politicoasă ca un copil bine-crescut. Ce mai faceți, Rra? îl întrebă ea, întinzându-i mâna dreaptă cu stânga peste antebraț în semn de respect. Își strânseră mâinile. Sper că n-am mâinile unsuroase, zise domnul J.L.B. Matekoni. Lucram la pompă. Fetița dădu din cap. — V-am adus niște apă, Rra. Mma Potokwane mi-a spus că ați venit aici fără nimic de băut și că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din când în când, și-i ștergea cu mâneca bluzei. În timp ce vorbea Mma Tsbago, dădea din cap a încurajare. — Da, spuse ea. Am stat acolo. Soțul meu a lucrat pentru ei. Amândoi am lucrat, de fapt. Speram că vom putea strânge niște bani cu recolta noastră și, un timp, treaba a mers bine. Apoi... glasul i se sugrumă și ridică din umeri a deznădejde. — Lucrurile n-au mai mers? întrebă Mma Ramotswe. Seceta? Mma Potsane oftă. — Da, a fost și secetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mai liniștiră întrucâtva pe client. Iată un semn bun. Nu toată lumea știe cum să facă un client să se simtă confortabil și faptul că Mma Makutsi își alesese cuvintele cu grijă era de bun augur. Domnul Badule nu-și mai strângea borul pălăriei cu atâta putere ca la început și se așeză mai comod în fotoliu. — Sunt foarte îngrijorat de ceva timp, mărturisi el. În fiecare noapte mă trezesc în toiul nopții și nu mai pot să adorm la loc. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de mii de pula, habar n-am. Și nici nu știu de unde scoate toți banii ăia ca să fie în pas cu moda. Îmi zice că-i economisește din cheltuielile de coșniță, dar îmi vine greu să cred că poate să strângă atâția. O să vorbim despre asta mai târziu. Să nu mă înțelegeți greșit, doamnelor. Nu sunt unul din bărbații ăia cărora nu le plac consoartele. Sunt foarte fericit cu ea. În fiecare zi mă gândesc cât de norocos sunt că soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu totul rezonabilă - soiul de întrebare pe care ți-o poate pune orice prietenă sau logodnică. Domnul J.L.B. Matekoni se uită la copii. Fetița își pusese fotografia într-un coș de plastic care era atașat de scaunul cu rotile; băiatul strângea fotografia la piept, de parcă Mma Ramotswe ar fi vrut să i-o ia. — Sunt doi copii de la orfelinat, se bâlbâi domnul J.L.B. Matekoni. Aceasta este fetița, iar acela este băiatul. Mma Ramotswe izbucni în râs. — Ei, da! Deci așa stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]