6,757 matches
-
mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar fi răpit în vreun fel din strălucirea tinerească. Până acum, nu-mi adresase decât două cuvinte - „O întrebare?“ - dar, în aceste cinci silabe scurte, auzisem tonalitatea rezonantă a celui născut în Brooklyn, accentul acela atât de des ridiculizat prin alte colțuri de țară, dar care, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
observat că toate obloanele casei erau închise. Era o duminică mohorâtă, întunecată, din mijlocul lui decembrie. Concluzia logică era că nu era nimeni acasă - sau că Rory și soțul ei locuiau în casă ca într-o peșteră, apărându-se de strălucirea naturală a soarelui, respingând intruziunile lumii din afară, singurii membri ai unei societăți compuse din două elemente. Dat fiind că nu aveau sonerie, am bătut. Pentru că nu am obținut nici un răspuns, am mai bătut o dată. De când lăsase mesajul pe robotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un copil, și consumându-se prea mult în tot ce făcea. Dar în ziua aceea, în grădină, avea din nou vechea strălucire în priviri și, deși în mod obișnuit era rezervată în compania altora, a făcut față cu brio conversației în patru, participând la fel de mult și de des ca noi toți. La un moment dat, Terrence s-a scuzat pentru a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în liniște. Mă întreb dacă e un moment bun să-i spun lui Debbie de Donald. Am sentimentul că nu e. Cumva, nu știu dacă o să fiu vreodată în stare să-i spun. Pare așa de fericită. Are o anume strălucire. Aș vrea și eu să o am. Și ce mai face Tim? întreabă politicoasă. Nu știu, nu l-am mai văzut de secole, recunosc eu. Mă întâlnesc în seara asta cu el, dar probabil pentru ultima oară. —Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de la mașină. Când iubești un om, îl iubești în ciuda defectelor lui. Se pare că pe Lucy nu o deranjează deloc că Tom are mâinile umede, iar pe el se pare că nu‑l deranjează că părul ei e lipsit de strălucire și volum. E destul de romantic, cred. Cum stau așa și mă uit la casă, la ușa de la intrare a familiei Webster apare o fată în blugi și cu o coroniță de flori pe cap. Mă privește ciudat, aproape agresiv, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
momentul când am ajuns la New York, aș fi fost cu un montagne russe dement. Ca o călătorie vrăjită în lumea Disney, în care, în loc să vâjâi prin spațiu, am vâjâit prin magazine, hoteluri, interviuri și mese de afaceri, înconjurată de lumini, strălucire și voci care‑mi spuneau că o să fac senzație. Iar eu n‑am avut nici cea mai mică idee că nu e chiar așa. Am crezut totul. Apoi, în cele din urmă, aud ușa deschizându‑se. Aproape că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
având pe chip o expresie, de parcă eu l-aș fi omorât pe președinte! Tatăl tău m-a prevenit în legătură cu tovarășii săi. Însă nu a făcut nimic pentru a mă proteja. Putea fi lipsit de inimă. Pe fața lui era o strălucire răzbunătoare atunci când a făcut această previziune. Era invidios că eu voi apuca să mai trăiesc. I-ar fi plăcut să mă vadă îngropată cu el, așa cum făceau împărații din vechime cu concubinele lor. Nimeni nu ar trebui să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
s-a născut ideea marelui poem Scrieri pe zidul roșu. A fost conceput din disperare. A izbucnit din mijlocul gândurilor de sinucidere. Fata se uită în sus la Tang Nah, amuțită de uimire, în timp ce el îi explică maturitatea. E ca strălucirea soarelui, dar nu la fel de luminoasă și dureroasă pentru ochi. E un sunet plăcut și vibrant, dar nu dulceag. E un fel de lejeritate. Nu pretinde atenție. Nu mai există nevoia de a face pe plac. Este punctul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
povestit că mintea lui lucra cel mai bine atunci când mâinile îi erau ocuapte cu solul și rădăcinile. Ce e acum în mintea lui? Se întreabă dacă o compară cu fostele sale neveste. Tu ești fata care-ți porți propria-ți strălucire de soare, i-a zis el. Veselia ta e sănătatea sufletului meu, iar tristețea lui Zi-zhen este otrava lui. Pentru mine, e o figură paternă. E tot ce mi-am dorit vreodată de la un bărbat. Ca tată, e înțelept, iubitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
la Giulia Mazzoni, studenta lui favorită, care a ales singură să plimbe farfurii de plastic și el nu va avea cum s-o mai ajute. Știe de-acum și clipa când, prea târziu, ea are să regrete că și-a ascuns strălucirea minții pentru bucuriile Înșelătoare ale unei vieți mediocre. I se strânge inima atât de tare pentru că se gândește la Ana Maria, care, probabil, nici nu a avut de ales? — ...Anton era vărul fetei de care eram Îndrăgostit, o orfană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cei mai mulți credeau că numai iubirea fusese, de fapt, adevăratul mobil al crimei. Din fericire, chiar atunci sosiră spectaculos sarmalele înecate în smântână și aburind de jur-împrejurul unei mămăligi fierbinți. Două codane înalte, subțiri purtau tipsia pe umeri. Intrarea lor, marcată de strălucirea și candoarea sacră a portului românesc, captă atenția tuturor și trezi nu doar exclamații, ci și stări dintre cele mai diverse. Căci trăiau nu numai rafinata îmbinare dintre plăcerea gastronomică și cea estetică, dar și tresărirea reconfortantă, însuflețitoare, magică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
zâmbetul prințului care, prin fumul ciubucului, o privea din celălalt capăt al salonului, acceptă. ― Nu sunt nici înger, nici demon. Sunt doar femeie. O să aleg aceste picături transparente de sânge sau... de noroc. PAGINĂ NOUĂ 5 Cometa ajunsese în apogeul strălucirii sale pe cerul Bucureștiului când, pe o uliță din spatele domeniului consular francez, opri o sanie din care coborî o femeie voalată. Lăsă sania să plece, apoi se strecură repede pe ușa unui mic pavilion. Valetul o conduse până la etaj, urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu care era drapată - gest comentat și răscomentat mai multă vreme în toate saloanele bucureștene - și li se înfățișă în celebrul costum național de Harem. Doar trup și piele de înger, dacă acele aripate cerești au și așa ceva, învăluite în strălucirea neliniștitelor șiraguri argintii de strasuri. Și, în tăcerea deplină care urmă după explozia minților, pe ritmul unei melodii orientale, Nanone începu danțul egiptean, ultimul ei număr din acea seară, transformându-se sub privirile fermecate ale spectatorilor într-o femeie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea care mă iubește îmi atribuie și această intenție. Dar sunt numai zvonuri. Constantinopolul?... Ha, ha, ha!... Încă nu mi-am propus așa ceva. Fața primadonei Nanone era toată numai miere și strălucire. De mai multă vreme privea peste umărul generalului, spre ușa cabinei. Acolo, în picioare, învăluit în acea aură aeriană a poeților în cătarea unui vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Era ceva nou. În Franța, ca și în celelalte țări europene de altfel, vestimentația suferise o drastică sărăcire sau transformări care, uneori, frizau absurdul. Aici însă veșmântul mai era încă o sărbătoare, așa că privea cu interes bogăția și eleganța stofelor, strălucirea mătăsurilor, diversitatea blănurilor și frumusețea princiară a faldurilor care alunecau peste crupele cailor. Admira exuberanța culorilor, panașele albe sau vopsite în nuanțe pastelate, curgerea lor veselă și ritmată de galopul ușor al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casei conturau în negru frumusețea stâlpilor sculptați de la marginea cerdacului. Deasupra, domneau doar albastrul clar al nopții și vaga pâlpâire sau ceea ce mai rămăsese din coada strălucitoarei comete. Regele Soare se opri și se rezemă de o coloană. În întuneric, strălucirea pulberii de aur din peruca lui imensă îi anihila expresia de exaltare. ― Mă simt... în sfârșit... cu totul și cu totul liber. E ca un drum prin ceruri. Marioritza îi auzi inima bătând cu putere. Știa că aveau să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai era nimeni. Îl copleși un sentiment acut de gol, de absență dureroasă. Auzea rumoarea, râsetele și melodia valsului vienez, dar îi pierise tot cheful. Avea în el o enormă tânjire după vremurile în care Luminăția Sa, Poetul, dădea o strălucire și un duh aparte tuturor acestor petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu-l las să coboare prea mult. Și cea mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă. Mai am câteva spectacole în Italia, apoi în Spania, după care te voi putea îmbrățișa, drăgălașa mea amică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și țeapăn. ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă bluza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trăind ca într-o închisoare... Vei albi de spaimă, căci sabia va fi aproape de gâtul tău... Vei fugi iar... Vei reveni în acest oraș... Apoi în altele... La mare cinste... Văd capete încoronate... Oameni cu decorații pe piept... Nobilime... Onoruri, strălucire... Le dai la spate pentru iubire... Da, iubirea nu te va părăsi... Va fi cu tine și acolo, într-un loc îndepărtat... unde te vei stabili... Vei pune temeliile unui mare oraș... Orașul tău, pentru o femeie... Hm!... Nu disting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
figuri de clovni cu nasuri rotunde, bărbi false și picioare caraghioase; creaturi făcute din frunze și sepale, petale și praf de polen. Le privea parada nesfârșită, tremurînd, sărind, zburând, ieșind parcă din ceaunul bolborosind al vreunui magician, cu sclipitul și strălucirea de bijuteriii a... a cui? A esenței de vânt și de iarbă? A luminii soarelui și a apei? Când mama sa îi aduse cina lângă sistemul de pârghii, Sampath privi în jos la ea. — Știi, îi spuse, că plănuiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai râdea. Sampath era nefericit, parcă ascunzându-se acum în copacul său. Iar domnul Chawla observase că fiul său aluneca înapoi în tăcerile sale, în vechea sa stare mohorală și nefericire, că ochii săi își pierdeau liniștea, expresia mulțumită și strălucirea. Glumele sale subtile și simțul umorului dispăruseră cu totul, iar de la vizita Colectorului Districtual stătea cu fața spre frunze, preocupat, din câte știa tatăl său, de gândul plecării. Dacă Sampath ar coborî din copac și-ar fugi, stricând totul? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
camerei sale din ce în ce mai repede. Din când în când, se oprea și își dădea părul pe spate cu un fior ce-l străbătea asemeni curentului electric. Viața lui în momentul acela era ca o scenă dintr-un film. Era recunoscător pentru strălucire, inima îi era suspendată, bălăngănindu-se parcă de o creastă de munte. Până a doua zi dimineața, primi un răspuns de la Pinky, care nu credea în amânări. Fermă, îi propuse să fugă împreună cu rulota Hungry Hop și să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Știu. Nu din cauza asta mă simt vinovat. Fiona n-a scos nici un cuvânt, considerând că bărbatul avea să continue atunci când avea să simtă. Nick s-a dus la fereastră și-a tras perdelele. Lumina blândă i-a dat camerei o strălucire eterică. Întors cu spatele, Nick a început să privească stradă, de la înălțimea celor șase etaje. —E ciudat, nu? a murmurat el. Întotdeauna am detestat zicala asta: „Niciodată nu-ți dai seama ce-ai avut, decât atunci când n-o mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să distingă stelele de pe uniformă ca să-l recunoască pe omul care-i ucisese oaspetele. îl văzu stând liniștit câteva momente, respirând adânc aerul nopții și aprinzând o țigară. Lumina chibritului îi aduse aminte de fiecare trăsătură a sa și de strălucirea oțelită și disprețuitoare a ochilor lui când afirmase că el era legea. Se simți tentat să pună mâna pe armă și să termine cu el dintr-un foc. De la o distanță atât de mică, perfect conturat de lumina din interior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]