4,708 matches
-
fie și ca niște slabe umbre închise între coperțile unei cărți. I. FASCINAȚIILE CETĂȚII SPIRITUL LOCULUI Un duh misterios parcă pune stăpânire pe cei care vin în contact cu Cetatea Iașilor, cu decorul pitoresc al așezării între coline, cu istoria străveche. Dintre toate legendele privindu-i obârșia, și sunt multe, ne place mai mult cea amintită de Dimitrie Cantemir, mai simplă și mai aproape de sufletul nostru: Iașii ar purta numele unui morar bătrân, Ioan, și poreclit Iasii. Nu se poate ști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Să lași un gând, o carte cu poeme! CUVÂNT ÎNAINTE Răduța Vasilovschi vede lumina zilei la 24 noiembrie 1932 în localitatea Costișa, județul Rădăuți, în familia lui Silvestru Lavric, notar comunal, și a Mariei, născută Buzilă. Aici, în satul Costișa, străveche vatră a românismului din Bucovina, își petrece copilăria, împreună cu cele trei surori, Oltea, Cornelia și Aurelia. Pitorescul cadrului natural și cel etnografic al satului românesc tradițional, bogăția și frumusețea folclorului, hărnicia oamenilor îi creează încă de la o vârstă fragedă o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
obiectiv" iar literaturii "timpul mărturiei, caracterizat prin filtrarea subiectivă a evenimentelor și libertatea stilistică a naratorului". Satul Costișa din cartea Răduței Vasilovschi, fata notarului Silvestru Lavric și a Mariei, născută Buzilă, trăiește scenic ca o "ființă mitică", ancorat în rânduieli străvechi, marcate stilistic prin alternanța imperfectului (ca prezent al trecutului) cu prezentul având valoare de prezent etern. Marea bogăție de informații din compozițiile cărții, ce aspiră să devină uneori monografie, interesează sub raport științific și întreține plăcerea lecturii totdeodată. Câteva dintre
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încântare desăvârșită. Ele grăiesc, mai presus de toate, despre oamenii vrednici și talentați ai acestui sat, binecuvântat de Dumnezeu, care au înălțat trepte spre ziua de mâine, în statornica lor aspirație către o viață mai bună. Pe aceste pitorești și străvechi meleaguri, oamenii Cotișei au o fire veselă și blândă, ca și natura în mijlocul căreia trăiesc de câteva veacuri. Ei sunt cei care au preluat de la străbuni și au transmis mai departe spre noi, legănarea melodioasă a baladelor, unduirea valului scrijelit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fire veselă și blândă, ca și natura în mijlocul căreia trăiesc de câteva veacuri. Ei sunt cei care au preluat de la străbuni și au transmis mai departe spre noi, legănarea melodioasă a baladelor, unduirea valului scrijelit în lemnul lăzilor de zestre, străvechile motive solare crestate în stâlpii porților, culorile presărate pe țesătura veșmintelor. Multe sunt familiile satului care-și merită pe deplin cinstire și considerație! M-aș opri mai îndelung la cei ce mi-au fost buni și apropiați vecini familia factorului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de deal, de la Căpreni până la Mitoc, Costișa apare ca o așezare binecuvântată de Dumnezeu. Cu lanuri de grâne, cu livezi spânzurate pe coaste domoale, cu gârle și prund, cu humărie și cu pâraie limpezi... satul a fost locuit din timpuri străvechi, cunoscut ca un cătun al comunei Frătăuții Noi. Cine n-ar prețui o asemenea bijuterie? Dar, mai presus de orice, sunt oamenii, locuitorii statornici ale acestei așezări. Timp de un secol Costișa (devenită comună la mijlocul secolului al XIX-lea) a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ținem seama că nu este "un joc simplu de elemente formale, ci manifestarea legilor tainice ale naturii, care în lipsa lui ne-ar rămâne de-a pururi ascunse", cum spunea unul dintre marii poeți ai lumii, J.W. Goethe. Pe pământul străvechi al satelor Bucovinei, mâinile harnice ale omului și mintea lui ascuțită, ingenioasă, talentul lui creator, i-au dat satului o altă înfățișare. La sfârșit de săptămână, în satele bucovinene se deschid capacele lăzilor de zestre, scoțându-se la iveală straiele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
început hărăzite să dureze: atât timp cât trăiește purtătorul și după sfârșirea sa, cu urmașii lui. Astfel, o viață se continuă aproape fără oprire în celelalte". Ca și cojocăritul, sumănitul constituia un meșteșug specializat în satele noastre, printre care și Costișa. Sumanul străveche piesă de port, reprezentat și pe Columna lui Traian de la Roma și pe Monumentul triumfal de la Adamclisi apare și în portul popular românesc din zilele noastre. Este confecționat din lână de oaie, dată la piuă (în comuna Satu Mare), vopsită în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cultura, adorându-i grădinile, adevărate opere de artă și, de-ar fi numai atât, tot ar fi de-ajuns! Japonia este o țară fascinantă, contradictorie, enigmatică și foarte greu de definit. Există o împletire între o economie înfloritoare și o străveche spiritualitate. Orice călător, ce va poposi pe aceste meleaguri, va admira, fără rezerve, vechea cultură a Japoniei, templele și castelele istorice, grădinile Zen și Altarele shintoiste, Muntele Fuji-san ș. a. Ca țară a extremelor, fiind scuturată de cutremure și, din când
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
veseli și cu rucsacul în spate, am plecat spre gara Tokyo de unde vom lua trenul rapid, shinkansenul, în direcția Kyoto. După două ore de mers cu 300 km/h, am ajuns în impozanta gara a bătrânului Kyoto. Iată-ne în străvechiul oraș Kyoto, fosta capitală a Imperiului Nipon care, ocolit de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial, este unul dintre cele mai mari orașe ale Japoniei actuale. De la gară , suntem transportați de un microbuz închiriat de Shinya, și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Întâi el și apoi ea! Ce și Închipuie ticălosul? Că poate sfida un cavaler numai pentru că tatăl lui e cel mai bogat negustor din Zürich? și pentru că s-a băgat pe sub pielea lui Conrad și calcă amândoi În picioare tradițiile străvechi ale cavalerilor! Au ajuns acum cei mai buni prieteni! În loc să se sprijine pe noi, floarea nobilimii, stă toată ziua cu blestematul de zürichez, aplecat peste pergamente, trage linii și visează orașe noi! La ce ne trebuie alte târguri și negustori
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Să nu uităm că însuși Mântuitorul s-a născut într-un staul cu dobitoace. Pe de altă parte, să nu ne imaginăm că poezia a fost vreodată o artă populară sau că Socrate s-ar fi bucurat de popularitate în străvechea Atenă, o cetate oricum mai spiritualizată decât orașele noastre. Poetului de azi îi rămâne butoiul lui Diogene, paharul de cucută sau coroana de spini. Totuși, oameni care iubesc poezia se mai găsesc. Nu toți ne-am pierdut sufletul în fața Molohului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sfârșitul lumii cealaltă va lua totul de la capăt va privi nu va vedea" Barocul (citește încărcăturile) mentalului public românesc e din ce în ce mai evident. Și oarecum amenințător. Vecinătatea crizei și iminența nefastelor ei consecințe au readus la lumină, ca scoase din laboratoare străvechi de ideologie și de cutume arhaice, procedurile rușinoase de identificare a vinovatului de serviciu: în civilizația occidentală, acest vinovat de serviciu este fie femeia, fie evreul sau negrul. Și, ca să nu uit, ...vinovatul de serviciu este, după mulți, și...pisica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vă revăd, dragă Angela Baciu, și va felicit pentru tot ceea ce faceți. Este o mare onoare pentru mine să fiu încununat cu această "Medalie a Cavalerilor Danubieni în Rangul de Comandor al Literelor", pentru că este o distincție foarte bine găsită, străveche, împletește un trecut al unei civilizații, și vine ca să facă o acoladă cu eforturile noastre actuale pentru a reîntemeia civilizația noastră românească. Sigur că eforturile celor de aici, de la Galați, au fost foarte mari, au primit asemenea distincții și alți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
descria pe larg și pe bază de planșă - Liga Apărării Naționale Creștine (L.A.N.C.), cu un scurt istoric asupra felului cum a luat naștere această organizație, doctrina și programul ei, semnul ei fiind crucea arică „Svastica”, argumentând că ar fi semnul străvechii dăinuiri a românilor, ea găsinduse pe cusăturile naționale și pe picturile unor biserici. Programul primului ciclu de conferințe și ofițeri de poliție delegați a le ține încheia cuprinsul primului număr al broșurii. Primăveri, revista elevelor Școalei normale de fete, Cernăuți
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și aude pretutindeni ecourile flăcărilor din cuptoare... Fericit acela care se naște în acest an. Căci el va vedea, pregătită de oamenii muncii de azi, o Românie frumoasă ca Parthenonul, grandioasă ca piramidele Egiptului, bogată în miere și lapte ca străvechiul Canaan, o Românie socialistă care a topit spada și a frînt arcul... Și vor saluta Partidul Muncitoresc Român și pe conducătorii lui de azi care din lanțul suferințelor lor au turnat pluguri și au apărat cu dîrzenie suveranitatea patriei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la Cluj”, peste avariție sau homicidus, de exemplu, se află, pe locul cel mai Înalt, Superbia, orgoliul. Deoarece acesta, ca și disperarea, Îl exclud pe Creator din ordinea Universului moral și fizic, contribuind la „Înnebunirea” credinciosului, la pierderea echilibrului său străvechi și „adaptat”. La cele ce se Întâmplă și azi În lumea noastră contemporană și nu numai În „fostele” țări comuniste: așa-zisul „triumf al rațiunii și al științei”, și poate nu e inutil de a observa că prin „rațiune” se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Între ficțiune și știință. Sunt teme care circulă la Eliade Între opera sa literară și cariera științifică. Marea revelație a tânărului Eliade a fost India, unde a trăit Între 1928 și 1931. Acolo s a pătruns de sensurile unei civilizații străvechi și aproape imobile, care Întreține raporturi misterioase cu cosmosul și cu lumea de dincolo: o civilizație mai esențială și mai profundă decât Occidentul tehnologic. Maitreyi (1933) este romanul experienței sale indiene; poate fi considerat În egală măsură un roman de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
marilor afaceri de periferiile locuite de clasele de jos. Cinci sute de ani mai târziu, zona a fost reconstruită de Joséph Bonaparte, fratele împăratului Franței. În celălalt capăt al pieței, de unde începe strada Mayor, descopăr Casa de Correos - o poștă străveche, datând din 1768. Turnul din vârful edificiului are un ceas cu patru fețe - cel mai faimos orologiu al orașului. În fața lui se adună madrilenii, pe 31 decembrie, la bătaia gongului de la miezul nopții, pentru a întâmpina Anul Nou, cu focuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
stare poetică: îmi notez rânduri, sintagme, observații și remarci care se vor constitui - știu aceasta - într-un poem sau în mai multe poeme „provocate” de vizita la castelul din Malbork. VITALIE CIOBANU: Realizez abia aici, subit, la castel, că Marienburgul, străvechea denumire a localității, este reședința teutonilor, descrisă de Henryk Sienkiewicz în Cruciații - romanul care mă fascinase în copilărie -, și că hotelul în care stăm, Zbyszko, poartă numele protagonistului aceluiași roman. Bătălia de la Grünwald, de la 1410, între cavalerii germani și „leșii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tăcem împreună, mereu întrebându-ne în sine celălalt dacă e... Un elogiu, poate, o „presimțire” a divinității, a Zeului, căruia „îi dă ocol”, așa cum face Rilke („Ich kreise um Gott, um den uralten Turm...” - „Eu îi dau ocol lui Dumnezeu, străvechiul turn...”Ă, așa cum o va face în 11 Elegii, o încercare de definire „a Sa”, a Zeului - „ceea ce nu e pretutindenea este”, de fapt singura afirmare a unei „posibile” Existențe, în acest poem. Nesiguranța persoanei, a realității esențiale ce e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau mai târziu pentru partizanii iresponsabili ai ingerinței, contribuie într-o măsură considerabilă raidurile P.O. and P.R. (photo opportunity and public relations) care apar apoi în prima pagină a ziarelor noastre. Printr-o coincidență supărătoare, aceste locuri ale istoriei străvechi îi atrag, mai mult ca pe oricine, pe oamenii grăbiți (eu nu fac excepție de la regulă). În complicatul Orient, eu am venit cu câteva idei simple"... Ilustru racursiu. Lumea a cam uitat că de Gaulle a stat doi ani în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cunoaște niciun cuvânt arab. El n-a călcat niciodată pe aici, dar m-a interogat ca și cum aș fi un străin pentru a-mi da un permis de reședință, în timp ce eu și familia mea trăim în Ierusalim din timpurile cele mai străvechi. Dumnevoastră găsiți normal acest lucru? Eu am nevoie de un document special pentru a ieși la cutare oră și a mă întoarce după cutare oră în orașul meu. Iar el poate circula cum și când vrea. Ce ziceți de asta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În cotu-i adânc tăiat, Soroca se înalță în etaje de vile și vii. Călătorul care vine din depărtările Podoliei, vechea așezare îi apare de dincolo ca o surprinzătoare viziune învăluită în abur de vis. La malul apei cetățuia medievală, a străvechilor străji sorocene, care păzeau hotarul moldovenesc, doarme într-o netulburată și adâncă melancolie. Pe maluri, între holdele pârguite de soarele de Iulie dincolo, ori între șiragurile de copaci dincoace, aproape nu se zărește mișcare. Peisagiul parcă dormitează. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe d-ta; și neputându-ne zugrăvi așa ca să semănăm, preferă să ne transforme într-un fel de monștri, înnecați în sosuri cărămizii și violacee. Astea se numesc capete de expresie. Mai sunt și alte maniere. Ele dovedesc că artiștii străvechi din peșteri, care ne-au lăsat pe oase ori ardezie liniile unui ren sau a unui mamut, au rămas neîntrecuți. În sfârșit bărbații pierzând secretul talentului și neizbutind să facă decât lucruri urâte vorbesc de pictori, numai femeile au rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]