4,124 matches
-
alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție, omul nu are altă ieșire decât să resuscite în el animalul, numai că de data asta instruit, pe jumătate spiritualizat, spre a regăsi certitudinea vieții. Viața nu este proprietatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
atâta ploaie, Ofilită, arsă-n gânduri, Floare,floare de pădure... Câine, câine alb și slobod, Frigul mi te-a prins în gheare Și-ai pierit, fără să urli, Câine, câine alb și slobod... Aripi, aripi de țărână, Visuri sub călcâi strivite... Strigăt ultim către oameni Aripi, aripi de țărână...
Așa sunt eu by Iulia Adalmina Medeleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/332_a_613]
-
sau europene. Opera lui Thoreau reprezintă un atac perpetuu împotriva statu-quo-ului, o bătălie pentru descoperirea unui nou mod de a trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei, strivită până la sufocare de un munte tot mai greu de mașinării și bani. Cum mai putea omul să gândească în hărmălaia asta? Amândoi au vrut să iasă din joc. Thoreau s-a retras la periferia orașului Concord, prefăcându-se că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la altceva. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de mama. Mi-e dor de toți cei pe care i-am pierdut. Uneori, tristețea e atât de mare, că mă mir că nu mă ucide greutatea asta care mă strivește. Cum arată hotelul meu Existența, Harry? Nu știu, dar poate se leagă în vreun fel de traiul împreună cu alții, de evadarea din orașul ăsta ca o hrubă și de o viață laolaltă cu oamenii pe care îi iubesc și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mă întreb dacă tânăra aceasta dominatoare, inteligentă, nu este cumva soluția pentru problemele mele. Nu M.F.P.-uri eterice, ci o femeie nemăritată, disperată să pună mâna pe un bărbat. Un buldozer. O tornadă. O muierușcă flămândă, vorbăreață, care îl poate strivi pe băiatul nostru, punându-l cu botul pe labe. Pentru a doua oară în după-amiaza aceea, decid să îmi păstrez ideile pentru mine și să nu-i spun nimic lui Tom. Conform promisiunii lui Stanley, ne gătește o cină excelentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
link-uri către articolele respective, cu posibilitatea de a se posta comentarii și acolo”. Asta deja sună a jurnalul de la ora cinci sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul : „Ce ai simțit, dragă X, cînd ți-ai văzut copilul strivit de mașina aia ?”. Serviciile site-ului merg însă mai departe : „Pe de altă parte, www.doliu.ro se adresează și românilor care, lucrînd în străinătate, au astfel posibilitatea să-și exprime de la distanță condoleanțele pe marginea unui anunț de deces
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ochii și privirile mi-au fost furate de cea mai uluitoare scenă pe care o văzusem vreodată. Soarele era sus. Lumina invada o stradă plină de animație: trăsuri la care erau înhămați câte doi cai lustruiți, un car cu boi strivit sub un butoi uriaș, birje, vizitii agitați, case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
facă despotism în România, alții îl numeau „un caz patologic“. Cred că numai noi și Constituționalul junimist n-am atacat. Își băteau joc de el, dar de oprit nu l-au oprit. Și știi ce-a făcut Lahovary? Domnul Mirto strivi țigara în scrumieră, lângă a lui Dan. — Și-a publicat imediat seria de articole într-o carte, la tipografia ziarului, fiindcă au și ei, la fel ca noi, tipografie proprie. Titlul n-a prea fost înțeles, Histoire d ’une fiction
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
geometric al marilor nostalgii. Nostalgia locurilor natale ne-au transmis-o, probabil, păsările călătoare. Titlul post-mortem înseamnă mintea cea de pe urmă a semenilor. Episodicul om își înfige marile speranțe în atemporal. La bătrânețe, fardăm amintiri. Trecutul mă mustră, prezentul mă strivește, iar ce a rămas mă sperie. Spațiul este un bilet subaltern al timpului. Trecutul nu înseamnă numai putregai ; viitorul nu e doar lumină. În doar câteva secole, aberanta centură de castitate a dispărut din muzee. Nu putem defini timpul pentru că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acum din mersul trenului, privind prin fereastra deschisă cu gândul la timpul care s-a scurs parcă prea repede, a ieșit la iveală și i s-a clarificat și cauza indispoziției sale. Era vorba de un regret înăbușit, uitat și strivit în spațiul limitat din interiorul cutiei sale toracice, ce-i storcea inima până aproape de epuizare. Acum se ivise momentul să iasă la suprafață. În plus, îl răscolise și necazurile prin care a trecut mama acestui copil, pe care o confundase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Puntea se balansa, gata-gata a se nărui și a-i arunca în hău. Pericolul era iminent. Nu mai era nici o speranță de salvare: Ce vor spune părinții, frații și cealaltă soră a lui, când vor afla că au murit amândoi striviți de bolovani sau înecați?". Un ultim efort. Zădarnic. Puntea suspendată s-a destrămat în sute de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
știu să se adapteze și să se readapteze de câte ori e nevoie! Într-adevăr, și printre ele sunt unele naive, fără discernământ, așa cum ești tu, care se grăbesc să iasă la lumină înainte de momentul potrivit, chiar în fața tăvălugului. Riscă să fie strivite. Tu procedezi la fel. Vrei să ai familia ta, casa ta, copiii tai, ia exemplu de la moluștele înțelepte! Ce Dumnezeu odată, nu pricepi?". Bidaru, pentru prima oară, și-a dat seama de ce colegii, atât de volubili și prietenoși în viața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care lucra la el. Soția căruțașului murise la naștere cu vreo patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același nume cu bătrânul. După
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
el cu o viteză amețitoare și cu intenții agresive. Din acel moment mai avea puțin de trăit; doar câteva secunde. Delirând, începu să le numere în timp ce-și vedea familia îndurerată de dispariția lui atât de misterioasă. Va fi strivit odată cu roca deasupra căreia levita. Acesta îi era sfârșitul. Până aici i-a fost scris! Încă cinci secunde, cel mult zece până la contact și totul se va termina. Nu va rămâne din el, decât câteva fire de praf împrăștiate în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
al treilea mileniu să țină o ființă umană cu forța într-un muzeu? Moluștele? Acele vietăți inferioare, care nu gândesc nici cât negru sub unghie, nu pot influența cu nimic viața pe Terra. Dacă le calci și din greșeală, le strivești. Chiar și cele mai mari și mai puternice dintre ele, cum ar fi calmarii sau caracatițele, în fața tehnologiei și a puterii omului, nu fac doi bani. Ele trebuie ocrotite, nu noi! Să pună însă stăpânire pe noi sau, cum spui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trebuia atrasă, acolo trebuia să-și găsească sfârșitul. Namila, datorită lungimii și forței de care dispunea, când se sprijinea în coadă, ajungea cu picioarele pe malul celălalt și, în felul acesta, ar fi sărit peste prăpastie și i-ar fi strivit pe toți ca pe niște furnici. Alta ar fi situația dacă, acest inamic uriaș ar cădea fără să observe în gol. L-ar strivi propria lui greutate. Pentru a-și îndeplini planul, făcut cu lux de amănunte, la care au
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe malul celălalt și, în felul acesta, ar fi sărit peste prăpastie și i-ar fi strivit pe toți ca pe niște furnici. Alta ar fi situația dacă, acest inamic uriaș ar cădea fără să observe în gol. L-ar strivi propria lui greutate. Pentru a-și îndeplini planul, făcut cu lux de amănunte, la care au contribuit toți vânătorii bărbați, după ce au acoperit prăpastia cu crengi și frunze verzi, s-au împărțit în două cete egale. Ei trebuiau să alerge
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să ridice sus picioarele pentru a putea păși, iar florile, ce creșteau printre firele de iarbă de culori, forme și dimensiuni diferite, erau atât de multe, încât vânătorii parcă pluteau într-un ocean de petale multicolore. Unele din ele erau strivite deja de tălpile unor animale erbivore, ce au păscut și s-au zbenguit recent, dar care în final au fost răpuse de aceeași nesătulă fiară. În unele momente nu-și putea explica ce se întâmplă cu el. Îi era greu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
provocare. După ce cu orificiile ei largi, cu ajutorul cărora se orienta, a reperat locul de unde venea zgomotul și mirosul de hrană, s-a întors alene călcând pe urmele lăsate special de vânători fără a ține seama de nimic și, gata să strivească orice în cale, se îndrepta direct spre ei. Ea singură era mult mai grea, mai mare și avea mult mai multă carne, decât toți războinicii luați la un loc. Avea numai două picioare și o coadă de formă conică, lungă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care, dacă s-ar fi frecat de un copac secular, l-ar fi tăiat ca pe un fir de iarbă. Când mergea agale, se părea că un munte pășitor s-a desprins de la locul lui și se deplasează dărâmând și strivind totul în jurul său. Din când în când se oprea, se sprijinea în coadă să se orienteze, să adulmece prada rotind nările în diferite direcții sau, pur și simplu, să se odihnească. Tălpile picioarelor băgase groaza în vânători. Ele se prelungeau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pielea i se tăbăcise într-un anumit fel, acumulase suficientă experiență, încât să nu-și facă griji, să mai poată trece, când este cazul, și prin asemenea încercări. Pășea grăbit pe trotuarul larg, în apropierea vitrinelor de care copiii își striveau năsucurile cu gândul la darurile pe care, în noaptea aceasta, Moș Nicolae ar trebui să le strecoare și în ghetuțele lor. Involuntar, fără a se opri din mers, își arunca și el din când în când privirea prin ferestrele luminate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să o impresioneze până la lacrimi. Numai că, trebuia să găsească cuvintele și expresiile potrivite chiar în timpul acelei ore. Și răsplata ar fi fost pe măsură. Simțea deja undeva în dreptul inimii o fierbințeală plăcută, generată de cele două ghemulețe care-i striveau pieptul cu cele două proeminențe ieșite de sub bluză, numite, de cei lipsiți de romantism, sfârcuri. În drum spre casă, se va abate pe la "Liceul de Fete" și în secret îi va introduce biletul în crăpătura stâlpului de lemn de stejar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
terasamentul ca să scurteze drumul, uitând de faptul că la aceeași oră trebuia să treacă prin haltă și un Rapid, nu a făcut decât un pas greșit; piciorul i-a alunecat între șine, chiar în momentul când s-a schimbat macazul, strivindu-i laba piciorului. Nu a mai avut nici timpul necesar și nici puterea să se desprindă din strânsoare. Ce a urmat sau, mai precis, ce a rămas în urma Rapidului de București, care nu a mai avut de ales și a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
țină băț, să-l lase să se înfrupte din feminitatea ei, ceea ce și făcu. Se lăsă prinsă în brațe și sărutată. Închise ochii pentru un moment. Era pentru prima dată în viață când un bărbat s-a încumetat să o strivească într-un mod atât de plăcut. Dacă ar fi știut, ar fi făcut acest pas cu mulți ani în urmă! Ce bine-mi pare că te văd! Toată nopticica nu am închis un ochi, cu gândul la tine, îi șopti
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
propoziții scurte, încărcate de emoții: Și eu mă bucur că te văd! Nici eu n-am putut să dorm! Cred că te iubesc cum nu am iubit pe nimeni! În timp ce el continua s-o țină în brațe și să o strivească cu sărutări, ea deschise ochii larg. Voia să-l vadă în deplinătatea lui pe cel care a făcut-o așa de fericită, numai că, de după uriașul stejar, la un singur pas în spatele lui, apăru pe neașteptate o ființă stranie de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]