5,716 matches
-
chipul acesta decurgea deșteptarea lui Suflețel, care avea totdeodată sub ochi o copie în mărime naturală a unui basorelief reprezentând pe Venera ieșind din unde, Aphrodita Pontia, lipită într-un perete. În sufletul lui Suflețel stăpâneau în aceste clipe numai sublimul și metafizicul, prezentul îl dezgusta. Pe la orele nouă aproximativ, Suflețel îmbrăca o altă cămașă, din aceeași pânză țărănească, și punea pe el un costum de haine în ultimul stadiu al eroziunii. Astfel echipat de lucru, se așeza la masa de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bandiților și am citit ca licean isprăvile lui Iancu Jianu și ale lui Tunsu. Chiar gangsterii din America au ceva măreț în ei, bucuria de a lupta, care e cea mai înaltă manifestare a vieții. Terente al nostru a fost sublim și va trăi în poezia populară, și n-aș fi fost deloc rușinat de cariera lui. Din nenorocire, pentru asta se cer mari daruri, nepăsarea de prejudecățile sociale, superbă lipsă de cultură și o performanță trupească excepțională. M-am născut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să fie altfel!") Penibilă mi se părea nu neștiința profesorilor, foarte scuzabilă, dar lipsa lor de demnitate intelectuală, incapacitatea de a face față situației. Dacă ar fi răspuns: "Nu mai citesc nimic peste Victor Hugo", ni s-ar fi părut sublim, asta ar fi fost o filozofie a ignoranței. Cu rare excepții (vorbesc de școala mea), profesorii erau lipsiți de intelectualitate, incapabili de a bănui efervescența noastră, până acolo că noi, cei mai răsăriți, ne rușinam pentru ei. Câțiva făceau spiritele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răsăriți, ne rușinam pentru ei. Câțiva făceau spiritele cele mai vulgare, erau familiari, nescoțîndu-ne din "mă" și "bre". Pe urmă, starea lor materială era în general rea, veneau la școală rău îmbrăcați, și indiferent de aceasta, n-aveau nici măcar poza sublimă a proletarului intelectual, impunând respectul prin severitatea frunții lor. Profesorul de filozofie a avut odată o ieșire care mi-a lăsat o urâtă impresie de vulgaritate. L-am rugat să ne facă o lecție suplimentară de logică, la care ne-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
doi soți, care nu mai trăiau împreună decât spre a nu distruge căminul înainte de vreme. Soția lui Gonzalv se aranjă, obținând un post, și era așa de sentimentală, încît ar fi acceptat divorțul imediat, cu gândul că face un act sublim. Gonzalv nu voia totuși să precipite divorțul. Dorea să pună întîi lucrurile la punct dincolo și numai după ce obținea asigurări ferme să treacă la operația despărțirii. Înclina și el tot mai mult pentru soluția căsătoriei cu Erminia și în acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
există și excepții care nu se supun legilor din psihologia mulțimilor. Există oameni care preferă libertatea cu prețul înfometării. Îl aleg pe Iisus în orice circumstanță: ”... Te poți măndri firește cu aceste odrasle ale libertății, ale dragostei liber dăruite, cu sublima lor jertfă adusă de bunăvoie în numele tău! Amintește-ți însă că aceștia erau cîteva mii, pe cănd ceilalți?” Ei, oamenii liberi, sunt ei periculoși pentru cei care au confiscat libertatea mulțimii obediente? Deși sunt fragili, au o forță spirituală care
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
totdeauna; și acum este înțeles că sunt un om fără inimă și fără simțăminte, un filozof sec, un individualist, un burghez și, pentru a spune totul într-un cuvânt, un economist de la școala englezească sau americană. Oh! Iertați-mă, scriitori sublimi, pe care nimic nu vă oprește, nici măcar contradicțiile. N-am dreptate, fără îndoială, și retractez cu toată inima. Nu cer mai bine, fiți siguri, decât ca dumneavoastră să fi găsit într-adevăr, înafară de noi, o ființă binefăcătoare și inepuizabilă
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
să înăbușe în inima omului până și sentimentul interesului, care se arată atât de nemiloși față de ceea ce ei numesc individualism, a căror gură se umple fără încetare de cuvintele devotament, sacrificiu, fraternitate; vrem desigur să admitem că ascultă în mod sublim exclusiv de aceste mobiluri pe care le recomandă altora, că dau exemple tot atât cât dau sfaturi, că au avut grijă să își pună conduita în armonie cu doctrinele lor; vrem desigur să îi credem pe cuvânt că sunt plini
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l și pe celălalt. Dacă îți ia haina, dă-i și cămașa". El a făcut mai mult decât să ne explice fraternitatea, ne-a oferit cel mai complet, cel mai emoționant și cel mai sublim exemplu pe muntele Golgota. Ei bine, se va zice că Legislația trebuie să meargă până la realizarea, pe cale administrativă, a dogmei Fraternității? Sau se va opri ea la mijlocul drumului? Dar la ce grad se va opri ea și după ce regulă? Acest
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
bolnav numai prin relativitatea sistemului de referință. Acest aristocrat al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost cu putință.* Ca și ratatul, leneșul își transformă limita interioară în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evocând exemplul tragediei eline. Într-adevăr, pentru greci nu imposibilul depășirii unei limite era un stimulent, ci imposibilul atingerii ei. Tragicul elin se explică printr-un exces în cultivarea limitei, și nu printr-unul în contestarea ei. Eroii antici sânt sublimi prin persistența în limita care-i determină, și nu prin efortul de a o depăși. Conștiința nu se frânge aici în fața unei limite înfruntate și ea nu experimentează propria ei înălțare ca o consecință a acestei înfruntări și a căderii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
naționale și legitimitatea universalului. Citindu-l, Hăulică a fost entuziasmat. Este în el patosul agonal al conștiinței care și-a păstrat reflexele în fața realului și care, în locul unei melancolice retrageri înspre eternitatea uneori fadă a marilor gesturi culturale, a ales sublimul hărțuielii în clipă. " Dragii mei, am citit articolul lui Andrei și vreau să spun cât de mult m-a neliniștit. Andrei este un îndîrjit, dar unul care nu cunoaște riscurile îndîrjirii. O să judecați singuri, și Andrei, pentru că vă rog să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-o pe urmă prostește. Nu spun că Andrei riscă prin acest articol să producă gestul care să îl blocheze. Dar natura lui de îndîrjit ascunde în ea oricând un asemenea pericol: pericolul de a-ți rata traiectoria de dragul unui gest sublim. Dar vă propun acum să judecăm care este natura unor asemenea gesturi. În primul rând, este ascuns în ele un dram de impuritate: impuritatea spectacolului. Aceasta este drama eticului în general: nu faci un gest numai pentru tine, îl faci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate face ravagii în jur. Cu eticul gol, sfârșești prin a fi mai vinovat decât fără etic. Iar dacă pornesc de la un primat al culturii, pot să întreb: ce preferi? Un destin cultural împlinit? Sau unul care se frânge în sublimul unei demonstrații de o clipă? Spun toate acestea dintr-o dragoste îngrijorată pentru Andrei: e un fel de pro salute Andrei. Vreau să-l ajutăm cu apelul nostru frățesc și părintesc. Să-i spunem: "Fie-ți milă de tine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Vulcănescu avea 50 de ani și s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci pe podea, cu coatele sub burtă, și le-a cerut celorlalți să-l pună pe tânăr peste el. Gestul este sublim. Tânărul a scăpat, Vulcănescu a făcut pneumonie și a murit. Vă întreb: avea dreptul să facă ce a făcut? Nu era mai adânc etic să se gândească la ce le datora celorlalți, la tot ce avea bun de făcut pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Căci oare cultura, această variantă modernă a spiritului obiectiv, nu aducea cu sine "uitarea cea bună" a eului îngust și accesul pașnic la un sine lărgit? Începută modest, aproape cu discreție prevăzătoare, aventura paideică a lui Noica a sfârșit în sublimul donchijotesc al celui care are nevoie să transforme întreaga lume în scenă a faptei sale. Dacă România are douăzeci și două de milioane de locuitori, oare nu există printre ei douăzeci și doi - deci unul la un milion - cu o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și eviscerare? Când strâng în brațe un trup, ce "atîrna" mai greu: catifeaua pielii sau digestia bine ascunsă sub această catifea? Când sărut, în joc e extazul sau transferul de salivă de la o gură la alta? Două trupuri înlănțuite sânt sublime? Sau actul împreunării este o gimnastică grotescă însoțită de grohăituri? Așadar, câtă vreme există obiecte ambigue, obiecte care prezintă, oferă, expun și care, simultan, retrag, ascund, camuflează, totul devine în fond o chestiune de perspectivă și alegere. Comportarea noastră față de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
întîlnesc; se întîlnesc în posibilul lor. Aș fi putut trăi asta", "aș fi putut simți așa", "aș fi putut face asta". Nu trebuie să fi avut boala de care suferă autorul jurnalului pentru ca să o simți a ta. La limită, perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele lui puteau fi ale tale. Nu e nevoie să fi ucis vreodată ca să te regăsești în mărturisirea unui criminal. Macbeth și, deopotrivă, personajele excentrice și detracate ale lui Dostoievski îl făceau pe Cioran să fremete. Literatura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un model care trebuie urmat și cu care cândva se va lua la trântă pe cea mai înaltă treaptă a vieții pentru a-și cuceri, prin trupul celui învins și lungit la pământ, propriul său eu. Jocul pentru mine era sublim: numai eu știam miza enormă care se ascundea în spatele nevinovatei strângeri de mână, numai eu știam că în încercarea aceea copilărească, cu iz de ritual, de a-mi zdrobi degetele, printr-un efort reiterat de măsurare a forței, marcat de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o locuință cu pereții de sticlă. Tâlharul, omucigașul, târfa redevin prin căință ceea ce în fond ei nu au încetat să fie ― oameni ― și refac, ca "rătăciți" reveniți în turmă, unitatea pierdută o vreme a speciei în fața Dumnezeului Unu. Acestui umanism sublim nu numai că nu i-a reușit suprimarea "marii diferențe" (căința și conversiunea dovedindu-se a fi o sarcină infinită, pe care anti-omul nu a preluat-o decât accidental ca fiind a lui), dar el nu a izbutit nici de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu alură de construcție, invenție în lanț, catenată ("legato"), complicîndu-se treptat, până când capătă forma unei adevărate "tapiserii metafizice": este o gândire cu "figuri impuse" al căror autor e chiar cel ce gândește cu ajutorul lor. Această auto-constrîngere are în ea ceva sublim și derizoriu: efortul de a gândi legat, temeinic și "profesionist" este impresionant, dar pe de altă parte filozoful se pierde până la urmă în acest hățiș organizat și ceilalți sfârșesc prin a obosi să-l urmeze în labirintul lui. El rămâne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar și alegerea aforismelor ce urmează să fie citite!), află, rămas singur la capătul zilei cu Friedgard, "cu o directețe care fusese până atunci evitată", că "era exclus ca relația noastră să mai aibă vreun conținut corporal". Scena se termină sublim cu cei doi plângând și sărutîndu-și mâinile. Ceea ce o va face pe Friedgard să exclame la sfârșitul unei scrisori: "De-ar exista doar mîini!" Ultima zvâcnire epistolară a pasiunii lui Cioran are loc pe 28 noiembrie: "Tocmai ieșisem. După câteva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
iulie Cuvintele au cel mai mic efect tocmai acolo unde sânt cel mai bine spuse: în scris. Adevărul este că în scris nu se poate țipa. Orice scriitor este condamnat la cordonul de tăcere al propriilor sale cuvinte. Cele mai sublime, mai dramatice, mai cutremurătoare vorbe se împotmolesc din capul locului în tăcerea apriorică a paginii. În scris, până și urletul rămâne confidențial. El circulă între muțenia celui care l-a pus în pagină și a celui care, de partea cealaltă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-le în defectuozitatea lor, și nu persoana, individul, principiul său cel bun, cari toate în sine au a face puțin cu vestmântul, defectuos sau ba, cu care o îmbraci. Geniul, în zdreanță sau în vestminte aurite, tot geniu rămâne; ideea sublimă, espresă chiar într-o limbă, defectuoasă, tot idee sublimă rămâne, și principiul cel mare și salutariu același rămâne, aplicat prin mijloace greșite chiar. Și, dacă combateți formele esterioare ale fondului, băgați de seamă a o face din punt de vedere
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
său cel bun, cari toate în sine au a face puțin cu vestmântul, defectuos sau ba, cu care o îmbraci. Geniul, în zdreanță sau în vestminte aurite, tot geniu rămâne; ideea sublimă, espresă chiar într-o limbă, defectuoasă, tot idee sublimă rămâne, și principiul cel mare și salutariu același rămâne, aplicat prin mijloace greșite chiar. Și, dacă combateți formele esterioare ale fondului, băgați de seamă a o face din punt de vedere absolut; estetic, rece și judecător raționalist al formei, combateți
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]