4,020 matches
-
și uneori în depozite de molasa miocena, formate din gresii cu intercalații de argile, tufuri, gipsuri și sare. Dealurile mijlocii și scunde cuprind numeroase intercalații de roci argiloase. În unele părți apar calcare sarmatice și conglomerate. Culmea Ivănețu orientată nord-est sud-vest, se află la sud de Basca RozileI și se menține la circa 1000 m. Câteva vârfuri mai importante formate din gresie depășesc această valoare (Ivănețu 1191 m, Arsenie 1115 m, Vârful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar în șeile
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
Brăești- Lopătari, dominată altitudinal în partea vestică de martorii de retragere ai abruptului montan Vârful Goși, Culmea Vătraiului, Vârful Hoților, Muchia Hoților, Coastele Pinului, Vârful Malul Alb, Vârful Pietriș. Limită sudică urmărește valea râului Buzău în partea de sud și sud-vest, până la Săpoca, având un grad ridicat de despletire, dominând alternanta bazinetelor de eroziune cu sectoare înguste. Grupa centrală subcarpatica subcarpatica (Dealurile Botanului, ce aparține Subcarpaților Buzăului), este cuprinsă între văile Buzăului și Slănicului și are altitudinile cuprinse între 400-820 m
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
este o insulă situată in Marea Andaman și în Golful Bengal, aparținând Myanmarului. Se află 77 km. la sud-vest din Insulele Cocos și 133 la sud cu punctul cel mai apropiat al coastei birmane. Preparis are 7 km lungime și o lățime maximă de 1,8 și este acoperită cu o densă junglă tropicală, cu o înălțime maximă de
Insula Preparis () [Corola-website/Science/326221_a_327550]
-
ei se întâlnesc pentru prima dată cu conceptul de patrimoniu cultural. Acesta a fost primul proiect pus in practică de către serviciul de voluntariat și are ca scop atragerea atenției asupra problemelor de conservare a patrimoniului arhitectural. În Ropșa (situat în sud-vestul orașului Sankt Petersburg) se află un palat inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO. Voluntarii au luat parte la campania de conservare a palatului, pentru a evita distrugerea acestei clădiri. Au început prin a strânge informații despre istoria acestui loc, creând și
Serviciul de voluntariat al muzeului Ermitaj () [Corola-website/Science/326284_a_327613]
-
în India] în 1968, unde a fost împreună cu The Beatles, continuând cu înregistrări din interiorul Marei Piramide din Giza, și o reîntoarcere în Taj Mahal în 1989. De atunci Horn a făcut înregistrări similare, într-o catedrală, în canioanele din Sud-vest cu Nativul flautist American R. Carlos Nakai, și cu Orci. În 1998, el a reușit să înregistreze în interiorul zidurilor de la Palatul Potala din Lhasa, Tibet. Horn a fost primul occidental căruia i se acordă permisiunea de a interpreta în interiorul acestei
Paul Horn () [Corola-website/Science/326270_a_327599]
-
un mihrab, dar numai cel central este folosit de către imam. Minaretele au în vârful lor câte un ou de struț, fiind un simbol tradițional al fertilității. Tot în interior există două seturi de scări, în partea de nord și de sud-vest a moscheii, ce duc pe acoperiș. Acolo există numeroase guri de aerisire ce au rolul de a elimina căldura. Anual, din cauza ploilor, moscheea se degradeazaă și este nevoie de o renovare masivă. În timpul acestui proces de reconstrucție participă întregul oraș
Marea Moschee din Djené () [Corola-website/Science/326371_a_327700]
-
și Seligher, la sud de Leningrad în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe frontul de Răsărit. Punga a existat între 8 februarie - 5 mai 1942. O pungă mult mai mică a fost cea de la Holm, la aproximativ 100 km sud-vest. Acestea a fost rezultatul retragerii trupelor germane după înfrângerea în bătălia de la Moscova. După ce ofensiva germană a fost oprită (mai mult din cauza frigului) în decembrie 1941 la periferiile Moscovei, Cartierul General al sovieticilor a dezvoltat operațiunea Toropețk-Holm, al cărei obiectiv
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
misiune era de a elibera gruparea. În afara „pungii” a fost creată o unitate de atac (trei divizii) sub comanda General-locotenentului Walther von Seydlitz-Kurzbach. La 21 martie, unitatea a început o ofensivă pe inelul exterior al încercuirii sovieticilor din zona de sud-vest a orașului Staraia Russa. În același timp, o lovitură a fost provocată din interiorul "pungii". Un mare rol în aceste acțiuni, a jucat-o divizia "Totenkopf", care însă în timpul operațiunii și-a pierdut cea mai mare a personalului. Comandantul diviziei
Punga de la Demiansk () [Corola-website/Science/326406_a_327735]
-
(în limba greacă: Ανέων, "Aneon" ori Σώκια, "Sokia") este un oraș și district din provincia Aydin din vestul Turciei, aproximativ 54 km sud-vest de orașul Aydın, pe malul Mării Egee. Orașul are o populație de 68.200 de locuitori (în anul 2010). Districtul se întinde între țărmul Mării Egee și câmpia râului Büyük Menderes. Lacul Bafa se află în sudul districtului. Câmpia văii râului Büyük
Söke () [Corola-website/Science/322583_a_323912]
-
Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857 numărul românilor sa fie mai mare decât al sașilor cu 200 de suflete
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
se întinde de la "Zidul lui Aurelian" până la "zidul servian", între Quirinal și "Câmpul lui Marte", și de la "Pincio" la "Forurile Imperiale". Se situează astfel la vest de regiunea "VI - Alta Semita" și la est de "VIIII - Circus Flaminius", iar la sud-vest cu"VIII - Forum Romanum". Este regiunea centrală a Romei. Cuprinde Capitoliul, valea situată între acesta și Mons Palatium, o parte din Velabra, ca și, bine înțeles, Forum Romanum și Forurile Imperiale, până la Templul lui Venus și al Romei, adică partea
Cele paisprezece regiuni ale Romei () [Corola-website/Science/322809_a_324138]
-
000 de turiști anual, fiind urmată apoi de Slănic Prahova, cu peste 150.000 de turiști și de Salina Târgu Ocna și Salina Cacica. Exploatarea subterană a sării geme de la Praid a început în anul 1762, când, în partea de sud-vest a Dealului Sării, s-a deschis "mină Iosif (József"). Mină a avut o formă de clopot (ogivala). Sarea extrasa manual era pusă în piei de bivoli și trasă la suprafață cu ajutorul unui crivac cu cai. Exploatări de suprafață (cariere) sunt
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
care urmau, pretutindeni, armata. Zonele principale de locuit ale populației civile (autohtoni daci și cives Romani) în Potaissa au fost situate la sud și la sud-est de castru. La intrarea în defileul Arieșului, în satul Moldovenești (la circa 15 km sud-vest de Turda de azi, lângă râul Arieș), romanii au mai avut o cetate, de dimensiuni mai reduse, cu rol de control al accesului spre minele de aur din Munții Apuseni. Cetatea a fost distrusă cu ocazia invaziei tătarilor din anul
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
așezare (pe actualul amplasament) este amintită pentru prima dată în anul 1334, sub numele de "Polyán". În anii 1608 și 1638 se numea tot Polyán, ca în anul 1733 să fie numită "Poyána", iar în 1854 "Aranyos-Polyán". La 3 km sud-vest de Poiana, lângă fântâna și pârâul ""Lișca"" (""Liskakut""), pe un loc arabil mai ridicat (unde a existat satul dispărut Élecsfalva) s-a descoperit o așezare rurală romană (vestigiile așezării se compun din: substrucții de ziduri, pietre, cărămizi, țigle, olane, ceramică
Poiana, Turda () [Corola-website/Science/322873_a_324202]
-
și este la aproximativ 123 de metri deasupra nivelului mării. Gura sa de vărsare de la Rio Negro, un afluent al fluviului Amazon, este în apropierea orașului San Carlos și este la 91 de metri deasupra nivelului mării. Cursul general este sud-vest, și lungimea acestuia, inclusiv înfășurări, este de aproximativ 326 km. Lățimea lui, la bifurcarea cu Orinoco, este de aproximativ 90 m, cu un curent spre Rio Negro de 0,3 m / s. Cu toate acestea, el crește în volum datorită
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
său scade, și este obstrucționat de către bancurile de nisip, praguri și câteva pietre de granit. Malurile sale sunt dens împădurite, și solul mai fertil decât cel de-a lungul Rio Negro. Panta generală a câmpiilor prin care trece canalul este sud-vest, iar pantele de la Rio Negro sunt orientate spre sud-est. Casiquiare nu este un canal lent pe un platou plat, dar este un râu mare, rapid, care, în cazul în care apele sale superioare nu au contact cu Orinoco, probabil prin
Canalul Casiquiare () [Corola-website/Science/322017_a_323346]
-
în 1998, cu vânturi de 285 km/h. Mitch s-a format în vestul Mării Caraibelor la 22 octombrie ajungând rapid la uragan de categoria 5, cel mai mare rating posibil pe scala Saffir-Simpson. După ce a derivat în partea de sud-vest puterea lui a slăbit, apoi uraganul a lovit Honduras ca un uragan minim. Acesta s-a deplasat în America Centrală, s-a reformat în Golful Campeche, și în cele din urmă a lovit Florida că o furtună tropicală puternică. Datorită mișcării
Uraganul Mitch () [Corola-website/Science/322128_a_323457]
-
vânturilor. Uraganul a continuat să slăbească deasupra terenurilor, mergând spre vest prin America Centrală. Zona joasă a uraganului a alunecat spre nord în Golful Campeche, și s-a reorganizat pe 3 noiembrie într-o furtună tropicală la 150 mile (240 km) sud-vest de Macrida, Yucatan. Mitch s-a mutat la nord-est oprindu-se deasupra Peninsulei Yucatan lângă Campeche pe 4 noiembrie. S-a format o furtună tropicală peste GolfuMexic de sud-est. Mitch a accelerat spre nord-est și în asociere cu un front
Uraganul Mitch () [Corola-website/Science/322128_a_323457]
-
de expediția trimisă din Sealand pentru a descoperi sursa transmisiei telepatice a Petrei. Deși natura "Năpastei" nu este dezvăluită, descrierile sugerează un război nuclear, atât prin mutații, cât și prin mărturiile marinarilot care au descoperit zone pustii, deșerturi sticloase către sud-vest, acolo unde se pot vedea ruinele ușor strălucitoare ale orașelor (probabil coasta estică a SUA). Marinarii care s-au aventurat prea aproape de aceste ruine au experimentat simptome asemănătoare iradierii. O femeie din Sealand, posedând cunoștințe temeinice despre tehnologia Străbunilor, menționează
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
coasta estică a SUA). Marinarii care s-au aventurat prea aproape de aceste ruine au experimentat simptome asemănătoare iradierii. O femeie din Sealand, posedând cunoștințe temeinice despre tehnologia Străbunilor, menționează "puterea zeilor în mâinile copiilor". Satul Waknuk (Wabush) se află în sud-vestul Labradorului. Labradorul a devenit mult mai cald în viitor, având zone întinse de pămânc arabil. Rigo (Rigolet) este capitala Labradorului, un oraș destul de mare de pe coasta estică, aflat pe malul unui râu. Portul Lark (Lark Harbour) este menționat ca escală
Crisalidele () [Corola-website/Science/322117_a_323446]
-
de suveranitate. Fidalgo a navigat la insula Kodiak, investigând fără să intre în contact cu micul așezământ rus de acolo. Fidalgo a investigat mai apoi așezământul rus la Alexandrovsk (astăzi cunoscut sub numele de Golful Englez sau Nanwalek, Alaska), la sud-vest de Anchorage de astăzi, din peninsulă Kenai. Acolo a fost înfăptuita, din nou, o ceremonie de suveranitate. În 1791, Alessandro Malaspina a vizitat Alaska în timpul celui de-al patrulea sau an de explorări științifice în Oceanul Pacific. Principalul său motiv pentru
Istoria statului Alaska () [Corola-website/Science/322139_a_323468]
-
în nord-estul Ungariei și în vestul Ucrainei. Capitala comitatului a fost orașul Bereg (în , în , în , în ). se învecina la nord cu Regatul Galiției și Lodomeriei (teritoriu care aparținea de Imperiul Austriac), la vest și nord-vest cu Comitatul Ung, la sud-vest cu Comitatul Szabolcs, la sud cu Comitatul Sătmar (Szatmár), la sud-est cu Comitatul Ugocea (Ugocsa) și la est cu Comitatul Maramureș (Máramaros). Teritoriul comitatului se afla situat între Munții Carpați (la nord) și râul Tisa (la sud). Suprafața comitatului în
Comitatul Bereg () [Corola-website/Science/322186_a_323515]
-
Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XII. La sfârșitul Primului Război Mondial, majoritatea teritoriului Comitatului Bereg a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia (azi în Slovacia), aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). Partea de sud-vest a rămas în Ungaria, fiind integrată în Comitatul Szatmár-Ugocsa-Bereg). Ca urmare a prevederilor controversate ale Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938), întregul teritoriu al fostului comitat a fost ocupat de Ungaria. Comitatul Bereg a fost reînființat, cu reședința tot la
Comitatul Bereg () [Corola-website/Science/322186_a_323515]
-
cu reședința tot la Bereg (Beregszászas). După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud-vest a comitatului, care se afla în Ungaria înainte de al doilea război mondial, a devenit parte a județului Szabolcs-Szatmár. Acest județ a fost redenumit Szabolcs-Szatmár-Bereg în anii 1990. În 1910, populația comitatului era de 236.611 locuitori, dintre care: La începutul
Comitatul Bereg () [Corola-website/Science/322186_a_323515]
-
m în atmosferă depozitând cenușă în 11 state din America. În același timp, zăpada înghețată și mai mulți ghețari s-au topit în vulcani formând o lahare atât de departe de fluviul Columbia. , aproape 50 de mile(80 km) spre sud-vest. Mai puține explozii au continuat în ziua următoare,doar ca să fie urmate de o altă mare dar nu așa de distructivă euptie ca și în 1980. 57 de oameni(inclunzand hangiul Harry R. Truman și geologul David A. Johnston) și
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]