5,950 matches
-
timp pentru a-și strânge mâna?" Iar apoi, tot nesigură, cu glas întrebător spuse: - Dar ce s-a întâmplat cu cel de-al doilea? CAPITOLUL XXIX 7 AUGUST - o zi luminoasă, cu un cer albastru blând; o briză ușoară îi sufla lui Clark drept în față în timp ce se îndepărta repede de clădirea care-l adusese într-o perioadă din propriu-i trecut. Nu-l necăjea nimeni. Purta uniforma de căpitan cu epoleții roșii speciali, care arătau că este membru al statului-major
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o insuliță din mările Sudului. Erau înconjurați de palmieri și verdeață. De-o parte și de alta erau valuri care se spărgeau de o plajă cu o înfățișare absolut naturală. Dinspre marea aceea agitată bătea o briză răcoroasă care-i sufla lui Hedrock în spate și împărătesei în obraji. Aceasta îl privea pe Hedrock cu amărăciune sau chiar cu un resentiment. Avea dinaintea ei un bărbat cu o înfățișare impunătoare și cu un chip ferm. Dar cel mai tare o uluiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
urcă pe scara pe care o sprijinise de zid cu o seară în urmă. Erau trei tablouri pe care voia să și le aducă mai aproape de ochi. Îl desprinsese pe primul, unul care fusese al copilăriei lui din deșert, și, suflându-i deasupra, îi risipi praful care i se adunase pe ramă. Nu se înșelase, nici vorbă: era o copie proastă și mult micșorată a unei pânze celebre a lui Paolo Veronese, pe care o văzuse reprodusă la Isfahan, în mărimea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
publicase portretul pe prima pagină. Sonia Leclerc luase chipul curajului de a face din liderul de la Teheran o figură de star nonșalant și la modă. Președintelui îi plăcuse. „Eminență, dar e o husă de scaun!“, se încercase să i se sufle în ureche. „Și, ce?!“, răspunsese. „Dacă fete ca ea or să-și pună fundul lor sexy la mine în brațe, înseamnă că huriile Coranului îmi sunt date din viața asta!“ În câteva ore, povestea se romanțase și mersese vorba că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
povară, femeia și Zet erau o apariție teatrală. Veterinara, de fapt, nu făcea un gest decât pentru efectul scontat și Omar se-ntreba când o să obosească. Era ca și când un fumător de lulea, din cafenelele lui de acasă, i-ar fi suflat totdeauna fumul în față. Când armăsarul rămânea singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fi fost de față și despre Omar de parcă atunci i-ar fi așternut să mănânce în aceeași sufragerie. Dintr-odată, Ghazal întrerupse totul cu un glas hotărât: — Tată socrule, va trebui să mă ierți înainte sau după ce mă ajuți. Bătrânul suflă cu putere aerul și i-l auzi ca pe fornăitul unui animal obosit. Avea optzeci de ani, trăia singur în nord, dar ea nu socotise asemenea lucruri. Tot atunci se- ntrebă dacă l-ar fi recunoscut după atâta vreme. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privi nemărginirea vastă, Răceala umbrei m-a pătruns cu gerul 180Și nu mai duc, nu pot - viața asta. Ah! Ce ferice-aș fi să văd eterul Și să văd lumea, codrii din fereastă, Și de voiți cu viața. să mai suflu Deschideți uși, fereste să răsuflu. " 185Astfel o mistuia neastâmpăratul De viață dor și dorul cel de soare - De și le poruncise Împăratul Să nu care cumva să-și amăsoare Ca să deschidă ușile, palatul - 190Dar totuși, când văzură că ea moare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ți-a face, Sub cel tei bătut de vânt, Pătișorul la pământ; Multe-s rămurelele, Tot or bate stelele, Iară luna va străbate Dulcea ta singurătate, Iar când vântul v-aromi Mândru mi te-a adormi Și când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile-și va scutura, Iarăși te vei deștepta Sub rotirea norilor În căderea florilor, Sub lucirea stelelor Și la jocul ielelor, Sub frunza stejarilor La glasul isvoarelor. Unde-i crucea de la căi - Nu mai plânge, măi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
A lui mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vr-o țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mii de rămurele De zăpadă îi sunt grele, Vântul trece doar prin ele, Vântul rece și vr-o țarcă Scuturând le mai descarcă... Albă-i noaptea cea cu lună, De-n departe codrul sună, Lupi-n pâlcuri se adună. Suflă vântul, suflă - într-una, Câmp și cer mi le-mpreună. Te - apuc-o jale nebună, Jale lungă și întinsă, Ca și țara toată ninsă, Codri tremur ca o vargă Cât îi zarea ta de largă, Lupii peste culmi aleargă, Străbătând ninsorile Pâlcuri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de vânt Așternutul la pământ. Vântul că va aromi Iară tu vei adormi, Vor pătrunde stelele Toate rămurelele, Iară luna va străbate A noastră singurătate, iar când vântul va sufla Teiul se va legăna, Florile și-a scutura, Iarăși te va deștepta Sub plutirea norilor, În căderea florilor, Pe-a isvoarelor sunare, Pe de-apururi călătoare, La glas de privighitoare. Cum îngînă și visează, Genele-i se-ngreuiază; Adormind astfel cum
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca amurgul cel de vară; Din picioare pân-la cap Într-un cuib pot să încap, Iar în cuib de turturele Dorm alăturea de ele. Iarna vin gonit de fulgi, Ce m-acopăr ca un giulgi Și când voi spuneți povești Suflu codrul pe ferești, Iar la claca cea de furcă Mîna-mi torturile - ncurcă. O, deschide-mi un canat Ca printr-însul să străbat Să mă iei la tine-n pat Ca să dorm lîng - al tău sin Ca un biet copil străin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se pătrunde, Cu gurița mă adapă Și de focul meu mă scapă; Adormit pe brațul stâng Nu te teme c-am să plâng, Teamă n-ai că te-oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
brațe Cu lacrimi fierbinți pe față Și îi zice-ncetișor: - Nani, nani, puișor, 265 {EminescuOpVI 266} Că mama îți va găti Colibuță de nuiele, Pătuleț de floricele; Și când vântul va bori, Dulce mi te-a adormi; Și când vântul va sufla, Iarăși te va deștepta, În temeiul codrului, Pe drumul tâlharului. 343 Frunză verde de curechi, Gheorghieș fecior de grec, Vineri măsa L-a făcut Și spre sîmbăt-a crescut, Duminică s-a-nsurat, Luni la oaste L-a luat Și-n război L-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zău? - Nici n-am auzit, nici n-am văzut. Dacă n-o fi știind frate-meu, vântul de la miază-zi. Când o suflat odată, o venit altul. Aista era mare de stat, cu buzele mari și n-avea ochi. Da când sufla, peste tot locul s-auzea. - N-ai văzut, n-ai auzit pe smăul care a luat pe fată, pe sora lui finul lui D-zău? - Nici n-am văzut, nici n-am auzit. - Ce-i de făcut? zice Pajăra. - Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se da nici smăul, nici finul lui D-zeu. El a aprins perii cei doi ș-o venit vântul de la răsărit și de la amiazi și când ș-o pus buzele-n trei drept în jumătate a despicat smăul când a suflat. O jumătate a murit că era c-un cap, da o jumătate nu, că era cu două-că era cu trei de toate. Și s-a rugat finul lui Dumnezeu strașnic la Statul-Palmă - barbă-cot. - Nu-ți pot face nimic, că el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ș-o băut, da o fântână n-o putut-o găta ș-a și crăpat ș-acela. Lângă curtea-mpăratului era strașnică pădure. - Dacă tu-i sufla odată-n codrul meu și s-or strânge toți țânțarii la ușa palatului, eu ți-oi da fata. El a aprins părul vântului de la amiază-zi. Când s-o dus vântul de la amiază-zi și când ș-o pus buzele-n patru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
era-ntre calici la Ismail. - Mare putere ai 1 Zi țânțarilor să se ducă de aici. - Nu zic, pân ce nu mi-i da fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o zis vântului ș-o suflat și s-o dus țânțarii de la ușă. - Dacă te-i sui s-o iei din dealul de steclă îți dau fata. - O sul-am fost uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o. A stat el trei zile și trei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază. Vântul de la amiază i-a zis așa: - Înc-un bine am să-ți fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului și să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă și se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă mi-i da fata vîntu-a sta. - Palatul las - să pice, da eu fata nu. ți-oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază. Vântul de la amiază i-a zis așa: - Înc-un bine am să-ți fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului și să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă și se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă mi-i da fata vîntu-a sta. - Palatul las - să pice, da eu fata nu. ți-oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n dreptul ușii și-ncepe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă mi-i da fata vîntu-a sta. - Palatul las - să pice, da eu fata nu. ți-oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n dreptul ușii și-ncepe a sufla în casă cu câtă putere ai. El ș-o pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pice, da eu fata nu. ți-oi da-o. Da el zice vîntului: - Pune-te-n dreptul ușii și-ncepe a sufla în casă cu câtă putere ai. El ș-o pus buzele-n cinci și când a-nceput a sufla, împăratul săria din părete-n părete. - Împărate, dă-mi fata că vîntu a sta. - Sui în dealul de steclă ș-o ia. - Dă-mi sula-mpărate. - Sula am svîrlit-o în mijlocul iazului lângă covată... acolo unde era dracii. El era lipit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
furnicele la moșoroi s-adună. 266Cel ce se scoală din somn, după ce-și freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în somn. 267Adevărul, ca ochiul, cum îl legi, nu-l mai vezi. 268Adevărul ca luminarea, până nu sufli în ea nu-și pierde lumina sa, așa și adevărul, până nu-i sufli minciuni, el nu se stinge. 269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său, ca cel ce-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
freacă ochii, își aduce - aminte de ceea ce a văzut în somn. 267Adevărul, ca ochiul, cum îl legi, nu-l mai vezi. 268Adevărul ca luminarea, până nu sufli în ea nu-și pierde lumina sa, așa și adevărul, până nu-i sufli minciuni, el nu se stinge. 269Minciuna ca norul întunecă adevărul, iar buna înțelegere, ca soarele îl discopere. 270Cel ce-și ascunde adevărul său, ca cel ce-și îngroapă aurul și argintul său. 271Ca cărămizile pe zid, una peste alta se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Aș bea... Ioniță Dragu zâmbea nesigur, dacă nu te superi Florence, aș bea un ceai. Nu mă simt deloc bine. Doamna Miga se ridică oftând. ― Sigur că da... Mai vrea cineva? Șoferul o măsură câteva secunde, apoi înclină capul. Șerbănică suflă. ― Și eu. Cu lămâie. ― Tu nu bei, Melania? Bătrâna întoarse ostentativ capul și Scarlat zâmbi. O fetiță de zece ani supărată n-ar fi avut altă expresie. Florence se enervă: ― Nu fă pe proasta, Melania! Bei sau nu? Bătrâna luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]