4,066 matches
-
necesitate, pentru a o putea dirija pe parcursul multiplelor figuri pe care le improvizează. În anii '20, acest dans nu reprezintă decât o etapă, cu siguranță crucială, însă tranzitorie, a flirtului. Tangoul continuă întâlnirea semnele sale imperceptibile, o privire, umbra unui surâs și precede flirtul propriu-zis adică schimbul de săruturi și mângâieri. El lasă să se vadă dacă trupurile sunt în armonie, dacă tind să se apropie și mai mult unul de altul. Dacă atracția este puternică și reciprocă, cei doi parteneri
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Conservator și, "în mod miraculos sau din întâmplare", reușește. La aflarea rezultatelor, cuprinsă de groază, tânăra îl roagă pe Louis Jouvet, membru în comisia de examinare, să-i dea vestea tatălui ei. Pe chipul ilustrei voci se ivi ilustrul său surâs, iar Maestrul își dete cu două degete celebra pălărie de fetru pe ceafă: "Un tată dur, ai? Las' că mă ocup eu"". Întâlnirea, își amintește scriitoarea, fusese destul de hazlie, constituind fără îndoială sursa de inspirație pentru o scenă din filmul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1922, sub presiunea ligilor și a asociațiilor pentru ocrotirea familiei, cenzorii cinematografului hollywoodian decretează că un sărut nu trebuie să ocupe mai mult de 2,15 metri de peliculă (în jur de trei secunde), care să includă toate etapele, de la surâs până la separarea finală. În 1933, companiile americane și-au organizat propria cenzură, odată cu faimosul cod Hays. Din acel moment, o cortină de pudibonderie coboară asupra ecranului. Este proscris tot ce are sau pare să aibă vreo legătură cu senzualitatea: relațiile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
atunci când aveau în sfârșit să sosească! Pe 18 august 1944, forțele aliate se apropiau de capitală. "Adunarea Națională Populară 127, PPF-ul128, Miliția și toate celelalte spurcăciuni, scrie Micheline Brood, au părăsit Parisul. [...] Ascultăm bubuiturile tunurilor, tot mai apropiate, cu un surâs de izbăvire, am vrea să le-auzim și mai aproape. Vin! Vin! Stăm cu răsuflarea tăiată". Și apoi, brusc, totul sare în aer. Aliații nu pot străpunge intrarea în oraș, însă Rezistența din interior organizează, începând cu 19 august, insurecția
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
subtilități, în provocări și în adevăruri scoase la iveală 183. În dragoste, "frumusețea nu se află la capătul lucrurilor", subliniază de asemenea Jean d'Ormesson într-unul din romanele sale. "Ea se află în cele dintâi priviri, în cele dintâi surâsuri care într-un fel atât de fermecător prevestesc atâtea nenorociri". "Cât sunt de delicioase" aceste prime clipe, "aceste semne echivoce și secrete ale iubirii care se naște, dar rămâne încă ambiguă și ascunsă"184... În flirt, orice este posibil, virtual
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
confirmă și prietenul său, scriitorul Vassilis Alexakis, "o poveste de iubire care se termină înainte chiar de-a fi început". Este un joc care "îmbogățește viața și oferă mai multă libertate tocmai pentru că nu înseamnă nimic, doar câteva priviri, câteva surâsuri, câteva cuvinte aruncate ici, colo"... "Flirtul îți îngăduie să te joci cu mintea ta, să visezi. Să eviți plictiseala ce amenință orice relație"205. Înseamnă oare asta că nimic nu se schimbase față de perioada Belle Époque? Că flirtul, așa cum sublinia
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
1987, cănd locul tău din ultima bancă a rămas gol, când ai rămas doar visul primilor și cei mai frumoși ani de liceu, cuvinte de scris Într-un caiet... De ce nu mă mai Întâmpini În ziua de ,,19” cu același surâs ștrengăresc, aruncându-mi din colțul gurii un ,,La mulți ani, Cezara!”? De ce nu mai am dreptul să-ți Întorc urârea? De ce nu mai vii cu mine În bancă să dăm extemporal la biologie? De ce nu mai putem dansa break? De ce
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mult destin, așteaptă - ascuns În flori, păgâne? Va fi ușurare sau mereu un Centaur Fermecatul ochi, doar el poate să amâne Trecerea taifunului sorocit, prin aer... Tu poți fi mut de cuvânt Dar gingășia din copii? Nu se Închide floarea-zi Surâsul Întregului pământ”... Ana ,,...Pierdut-am multe ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii Încât, cu greu În urmă ta plasată nu m-am lăsat de dorul greu luată. Tăcerea ta, nemăsurate căi străbate când gândul meu, În chinuri mari
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
partea. A fost socotit multă vreme un „maniac“, mai ales atunci când își lua îndrăzneala să afirme că acest virus ar fi putut, în filogenie, să infecteze și specia umană. Rous își amintea modul în care diferiți oncologi sceptici, afișând un surâs superior, îi spuneau cu ironie: „foarte bine, deci problema cancerului e rezolvată“. D. Infecția cu virusul Rous și cu alte virusuri oncogene poate fi cuantificată. Se știe și în alte domenii ale biomedicinei că atunci când s-a trecut de la „citirea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
nu înțelege. "Cléa, zice ea, unde e Cléa? Cléa are cheia!" Bun, intervine brusc bărbatul, ajunge! Chipul lui tânăr și simpatic înlemnește deodată într-o expresie solemnă. Îi dă, cu bărbia, tinerei femei un ordin. "Abluțiunile!", traduce aceasta cu un surâs slugarnic. O dezbracă, îi freacă fără menajamente fața, membrele și corpul cu un burete umed, apoi o înfășoară, așa, complet goală, într-un cearșaf și o șterge energic. Iat-o curată și îmbrăcată. După ce și-a terminat treaba, tânăra femeie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puțin, în Martinica, vrea să rămână la ea acasă. Nu mori bine decât la tine acasă. La întoarcere, o întâlnește pe doamna F. care își scoate cățelușul la plimbare. În rochie de vară, machiată discret, cu față luminată de un surâs frumos. Cât de tânără este această bătrână doamnă! Și când te gândești că doamna F. e mai în vârstă decât ea! Ca și cum unora li s-ar lua obligatoriu ceea ce li se dă altora. Dar adevărul este că modul în care
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pe vreme rea, împroșca noroiul până pe pereții caselor, spre marea pagubă a locuitorilor, care începeau să vocifereze contra târfei. Avocatul sălta copilul pe genunchi și pleca strecurând în mâna tinerei femei o bancnotă pe care ea o primea cu un surâs de recunoștință. Mai târziu, își făcuse obiceiul să dea copilului o monedă ca să se ducă să-și cumpere bomboane în timp ce el discuta, dincolo de ușa închisă, cu mama lui. De-a lungul anilor, nu a încetat să coboare din taxi cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îl împiedica, deocamdată, să treacă la fapte. Ca s-o liniștească, Filip îl punea pe Ion să doarmă la vilă în nopțile când el era pe zonă. Soldatul își învârtea atunci arma încărcată prin aer, pe dinaintea doamnei Segal, cu un surâs de copil care intră în joc: "Numai să vină, îl așteptăm gata de apărare." Iar madam Segal răspundea îngrozită: "Nu, nu, oricât de bine apărați am fi, prefer să nu vină..." Frigul era ascuțit și vântul îți sufla zăpada, tare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
surâzătoare. Purta rochia roz cu pătrățele verzi pe sub pardesiul verde care îi rămăsese și mai scurt și își pierduse și ultimul nasture. "Vrei să faci o plimbare pe cal, Nel?" Fetița își mușcă buza de jos, pentru a masca un surâs încântat, și privirea îi deveni sclipitoare. O urcă în șa. Ce vastă era perspectiva de pe spinarea calului! Aerul primăvăratic, marea care strălucea cu toate luminile ei, peisajul curățit, de culoarea nisipului, unde numai mugurii de salcâm puneau o bănuială de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
verde tandru, îi purtau pe cei doi prieteni, legați printr-un pact indestructibil, în miezul celei mai pure frumuseți. Tăceau înmărmuriți. Doar Hector făcea, lătrând în fața lor, un du-te-vino vesel. Fericirea nu are nevoie de cuvinte, îi este destul un surâs. Bugazul atingea culmea lui însuși. De neuitat! V Bătăile în ușa gării, la miezul nopții, căpătară, străbătând sala de așteptare, o rezonanță lugubră. Trâmbițele Apocalipsei n-ar fi stârnit o groază mai mare. Șeful de gară sări din pat și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Nel care, auzind noutatea, a simțit că învie, dar încă nu îndrăznea să dea drumul bucuriei. Știu unde e și e tocmai ora potrivită!" Ajunseră gâfâind și cu obrajii congestionați. Silvia sună și așteptară cu inima bătându-le tare, schimbând surâsuri complice. Într-un târziu, cineva invizibil deschise vizeta și le privi lung prin grilă. Silvia care, stând în plină lumină, nu-l distingea pe interlocutorul ei, explică precipitat ce le aducea acolo. Tăcere. Vizeta se închise. Se uitară una la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca să-ți împaci sufletul. Maica Zenovia se va însărcina cu dragă inimă să te ajute. Du-te s-o vezi. Nu e o poruncă, e o rugăminte..." Imaginea călugăriței, voinică și roșie la față, escortându-l pe tânărul preot cu surâs profan, se desenă în mintea fetei fără a căpăta mai multă consistență decât un cerc pe apă. "Prefer să mă gândesc singură la toate lucrurile astea. Nu o să le deranjez pe celelalte, o să respect programul școlii, dar vreau să-mi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
afinități secrete. Gabriela se duse drept în grădină și începu să citească. Din când în când, își înălța capul. Imaginea doamnei Dunin aluneca peste frunziș cu lucirea argintie a unei icoane, iar îndărătul ei apărea în filigran fața palidă, cu surâs profan, a tânărului preot. Un vânticel răcoros ridică frunzele moarte și împrăștie câteva picături. Gabriela închise cartea și se ridică. Prin ușa larg deschisă a refectoriului scăpa cacofonia bucuriilor de duminică. Intră și se așeză într-un colț. Vecina ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
viorele, dar nu merge până la a regreta înțeleapta hotărâre, care, luată sub presiunea circumstanțelor, a dat o decisivă lovitură de bici carierei lui.) Astăzi, povestește prietenul, nu are cuvinte destul de dure pentru foștii autori de omagii și își amintește, cu surâsul celui care nu spune mai mult, resemnarea de a scrie pentru sertar. (S-o fi gândit la ciornele, pe care, din motive obscure, nu a avut ocazia să le trimită la ziarul partidului?) Pe cale de a-și rotunji legenda de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se naște bucuria, cum sunetul se prelungește în tăcerea necuprinsă, cum acordul în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări exotice ce învață să zboare printre valurile mării și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont și pe masă se oprește grațioasă dar impasibilă pasărea măiastră. Nici nu ia în seamă figura lividă de pe scaun, surâsul ciocului flegmatic însă iluminat de perfecțiunea geometriei aripilor ancestrale trece nonșalant pe lângă trupul inert. Nici nu merită vreo atenție cel cu verbul vlăguit și intrat într-o negură stăpână pe gânduri. Doar universul cu năluci și miresme de trandafir și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
filozofic al realității, ca și îndoiala. La urma urmei, de ce aș fi nefericit, din moment ce pot muri în orice clipă?", se întreabă filozoful. 68 Suntem fire de iarbă într-un sol împietrit de tăcere. Și într-un timp neiertător al cărui surâs înșeală dulce și pervers. Să înțelegem în sfârșit că toate trec, până și entuziasmul însoțitor de-o viață, ca-ntr-un poem al existențelor nostalgice. Am încercat ideea sub formă de rime și iată ce a ieșit: Timp în cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mică, poate și pentru a obține protecție, înălțare, demnitate, așa cum fragilele fire de iarbă din solul secătuit de apă și substanță hrănitoare au nevoie. Sufletul și cugetul neamului au de unde absorbi idei, vigoare, sensibilitate, mai ales în timpuri ale căror surâs și mulțumire prefăcută amăgesc dulce și vicios. Doar cel ales dintre aleși își lasă numele pe o stea. Cum puterea minții uriașe poate atinge veșnicia, de un capăt al ei e posibil să se agațe fiecare dintre noi, altfel riscăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să vă dau această asigurare de cînd ați telefonat, însă darul de a fi reușit să aflați de existența mea, mi-a dat ideea că o întrevedere cu dumneavoastră ar putea să fie interesantă", a continuat să-mi spună cu surîsul pe buze. Gheața se spărsese. Totuși eram destul de reținut, căci nu știam unde vrea să ajungă. Deoarece plecat în Argentina a început să-mi spună puteți fi de mare ajutor pentru clarificarea unei chestiuni foarte obscure. Nimeni nu știe exact
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
solemn la ceai, extrem de adorabil și drăgălaș, dar fără îndoială mai palid și mai slăbit decât sunt obișnuită să-l văd. I s-a micșorat și fața. Îl face mai frumușel, dar n-ar trebui să arate așa. Are un surâs adorabil și buclele îi sunt minunate, ca niște mici stropi de soare”. Joi, 22 februarie. „L-am vizitat pe Mihai. Carol și Sitta trebuiau să sosească la 10, dar au fost întreruperi pe linie (calea ferată - n.n.), așa că vor sosi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]