5,450 matches
-
de vise și senin. Care‐a deschis mereu în noi De ne‐ nțelesuri plină‐a lumii carte și ne‐ a purtat despovărați de gânduri, Pe drumul de aproape și departe. Spuneți‐ mi, spuneți‐ mi alt cuvânt Mai mistuit de‐ atâta tainic dor Mai limpede, mai pur ca o lumină, și dătător de viață, un izvor. De viață, de tihnă și nădejde, În care somnul ne fuse privegheat Când păsări negre au zburat prin preajmă În orice clipă care ni s‐a
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
I 1932) CANTILENA MAMEI Iluminând cu raze aurite, A sufletului meu pustietate, Un cântec vechi prin anii mei străbate Ca luna printre ramuri vestejite. E‐ un cântec vechi din vremuri fericite, Din lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am oftat; Doamne, Doamne, ce păcat! Că Ileana te‐a urmat. Nu știu cum s‐ a întâmplat Cu destinu‐i blestemat; C‐ a plecat ca prin minune Fără drum și fără nume. Fără datini creștinești și fără cântări popești; Ca pe‐ o tainică planetă Ea s‐a stins ca o cometă. Mama- n viață cât trăiește Toți copiii și‐ i iubește; Dar în sufletu‐i fidel Î‐ i drag cel mai mititel! 29.03.1992 SCRISOARE MAMEI Mamă, de comemorare Îți scriu strașnică
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
o luptă, un război Care adună anii și fapte de eroi. și țintirimul nostru cu bocete și gropi, Cu cântece de slavă, de dascăli și de popi Este și el o școală, de jale și dureri Cu graiuri tălmăcite în tainice tăceri. Mama, privea‐nadâncuri cu glasul stins și mut, Tot repetând în gându‐i povestea de demult. Într‐un târziu tresare, e‐o undă de plăcere ș‐ apoi din nou se stinge zdrobită de durere. Aceste‐nvățăminte adânci și înțelepte
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
surâsul credincioasei sale soții îi alinară inima. S-ar fi putut crede că o asemenea noapte avea să-i schimbe gândul. Dar Mitsuhide nu ezita câtuși de puțin. Dimpotrivă, acum avea curajul de a-și realiza o ambiție și mai tainică ce-i ocupa inima. Teruko trăia alături de el de pe vremea când Mitsuhide nu avusese un senior pe care să-l servească. Mulțumită de situația ei actuală, nu avea alte dorințe decât să le fie mamă copiilor ei. Privind-o acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
greșit. Pentru un vasal, moartea seniorului său era o tragedie, care trebuia răzbunată. — Kanbei, Kyutaro, m-ați încurajat foarte mult. Acum nu mai putem face decât un singur lucru, spuse Hideyoshi, cu convingere. Să încheiem cât mai repede și mai tainic cu putință pacea cu clanul Mori. Călugărul Ekei venise la tabăra lui Hideyoshi ca mesager din partea clanului Mori, pentru a negocia un tratat de pace. Ekei luase mai întâi legătura cu Hikoemon, datorită cunoștinței lor de lungă durată; apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sunt sigur că n-a fost ușor. Ei, și care e răspunsul lui Shogen? — Iată scrisoarea lui. Genba deschise scrisoarea de cum o luă în mână. O plăcere vădită îi umplu ochii și-i arcui colțurile gurii. Ce fel de succes tainic îl putea bucura atâta? Umerii îi tresăltau învoluntar. — Shinroku, vino mai aproape. Acolo ești prea departe. — Da, stăpâne. — Conform scrisorii lui Shogen, reiese că adevăratele detalii ți-au fost încredințate ție. Repetă-mi tot ceea ce ți-a spus Shogen. — Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt, se simțeau semne tainice de mișcare tăcută. Răsunând în atmosfera ușor înnorată a după-amiezei, dinspre Onawate se auzeau focuri de arme inamice și aliate. De pe Drumul Udatsu se înălțau, în depărtare, nori de praf, în locul unde două sau trei mii de soldați din armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
purtat pe aripile unei păsări măiastre care nu are hodină. Urc, urc, dar ceva mi se pare că mă cheamă să întorc capul. Mă încăpăținez să n-o fac, dar o mână nevăzută mă ia de bărbie și o voce tainică mă întreabă: „De ce eșt îndărătnic și nu vrei să privești în urmă? Uite!” Întorc privirea...La o bună bucată de cale, încovoiată, cu bățul în mână bocănind pământul uscat...vine o bătrână...Cine o fi? Îmi frec ochii spre a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile ne pecetluiau buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
betonieră ai aruncat-o sau ce crematoriu ai folosit! — Eu mă exprimam metaforic... vreau să spun retoric, explică Wilt. încercam să-mi imaginez ce-ar deveni Eva dacă gândurile ei, așa cum erau ele, ar fi luat forma realității. Visul meu tainic era să devin un om de acțiune nemilos, hotărât, nestânjenit de dileme morale sau de probleme de conștiință, un Hamlet transformat într-un Henric al V-lea, dar lipsit de înflăcărarea patriotică ce-i face pe oameni să creadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Voinov. Când nimeni nu înțelege acțiunea, se cam sperie toți; într-o lume în care totul pare programat, până și haosul, hazardul, surpriza, trebuie să sfidezi logica, să provoci stupoare. Să-i faci pe nătăfleți să creadă că stăpânești relee tainice, inaccesibile lor. Prin scăfârlia recepționerului Anatol Dominic Vancea Voinov, zis Tolea, treceau gânduri, gânduri, circuitele lucrau non-stop, perpetuum mobile. Mai ales că primăvara... o, da, adevărată boală, adevărată agresiune, primăvara. Ceva în sfârșit real, puternic, pentru care șoriceii amorțiți nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fermecată, prostește. Atâtea amintiri inoportune, disperarea și panica, și totuși un fel de împăcare fatalistă, sfioasă, fără vlagă, ca o frivolă alinare... Prinsă în aura legendei magicului cavaler care fusese, până ieri seara, mult iubitul ei Marcu Vancea, incandescența sa tainică, ferită de ochii lumii. Întoarsă, după atâtea ore de încremenire, cu fața spre camera festiv luminată, Dida Voinov va întâlni privirea lui Mircea Claudiu, fiul care urmărise, probabil, în tăcere, de mai multă vreme, cum femeia tot împingea palmele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
numărul. Oare îl reținuse? Memoria lui Tolea era ca Tolea însuși. Doamna Veturia Gafton nu prea putea fi auzită și nici de văzut nu era ușor să fie văzută de către vecinul Vancea. Absența micuței doamne stăruia, ca o permanență codificată, tainică. Iar când apărea, în sfârșit, părea să contrazică magia prin care se întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cadrilată de flanel. Era un semn de încredere în sine, așa mi s-a părut, o indiferență față de părerile altora pe care nu o manifestă decât sufletele cele mai stabile, cu rădăcini adânci. Nu eram dispus să renunț la pasiunea tainică pentru Marina Gonzalez, dar, conform oricărui standard obiectiv de frumusețe feminină, știam că nici nu se poate compara cu M.F.P. — Pariez că e artist plastic, i-am spus lui Tom. — Ce te face să crezi asta? mi-a întors-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar Gordon e diferit. — Foarte diferit. Nu mai e tânăr, dar e încă un bărbat frumos. Nici nu pot să-ți spun ce frumos se poartă cu mine. Nu apucăm să ne vedem prea des, dar știi cum sunt legăturile tainice. Atâtea minciuni de spus, atâtea aranjamente de făcut. Dar, orice s-ar întâmpla, vechea flacără încă mai arde. Credeam că am terminat, că mi-a trecut, dar Gordon mi-a readus tinerețea. La pielea goală, Nathan. E singurul lucru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
se gândește la Yu Qiwei. Se gândește că acum sunt suflete-pereche și că ea este partenera lui. Va avea dreptul să aibă acces la toate activitățile lui. Va putea să iasă cu el, să meargă la întruniri secrete, în locuri tainice. Își vor risca împreună viața pentru China. Încă nu știe destule despre comunim în sine. Asta nu o deranjează. Crede în Yu Qiwei și asta este suficient. Crede în Partidul Comunist așa cum crede în iubire. În Yu Qiwei, ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fascinat pe Ilarie, intuindu-i forță cu care el crede în aceste apariții, ceva misterios și inefabil mè face sè vèd prin ochii lui albaștri totul și, vag emoționat, ca și cum mi s-ar fi permis sè particip la un ritual tainic și impresionant, am sentimentul cè sunt foarte aproape de ceva revelator, dar imposibil de exprimat în cuvinte, La un nivel superior al conștiinței mele sunt perfect conștient de faptul cè, singur, n-aș fi ajuns niciodatè sè trec mai departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lovești, sunt în defensivè, dar dacè îmi dai ceva de mâncare, n-am sè te lovesc, bèiete, nu mi-ai fècut nici un rèu! De mâncare n-am! cu nèrile fremètând mè adulmecè, nu pot sè nu mè întreb ce mesaje tainice îi transmite fèrè voia mea trupul meu, într-o frecvențè prea joasè pentru a fi detectatè conștient de sistemul meu central, Dumnezeule! Simte oare câinile, prin mirosurile pe care le secretè trupul meu, cè doresc o femeie? cum îmi scapè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apoi noaptea în laborator. Pietrele, tratate cu o substanță alcalină, deveneau, sub ochii lor uimiți, mai întâi transparente, iar mai apoi un frumos lichid limpede ca apa. Bineînțeles, le vorbea tot timpul în șoaptă despre puterile pământului virgin și despre tainicul element fertilizator, trezite la viață de acea apă de cremene. Mai devreme sau mai târziu, fetișcanele ajungeau să creadă cu toată convingerea în capacitatea acelei ape de a stimula noi și noi efecte amoroase prin dirijarea tainicului element către pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
virgin și despre tainicul element fertilizator, trezite la viață de acea apă de cremene. Mai devreme sau mai târziu, fetișcanele ajungeau să creadă cu toată convingerea în capacitatea acelei ape de a stimula noi și noi efecte amoroase prin dirijarea tainicului element către pământul virgin. O șarlatanie nevinovată care îi procura tânărului medic mari desfătări, în ciuda fizicului său oarecum deficitar. Într-o seară, în laboratorul lui, apăruse Marioritza. Rămăsese impresionat de transformarea ei. Devenise o femeie frumoasă, elegantă, sigură pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să o mestece, lărgindu-și gâtlejul cu ușurința unui imens șarpe boa. ― Sunteți un om extrem de generos, Alteță! Prietenul meu se va bucura, după cum, de altfel, și eu mă bucur că am din nou privilegiul de a vă vorbi despre tainicele aspecte ale existenței, ca și despre lumina care risipește tenebrele haosului. A căuta Lumina, a contempla Lumina, a urma Lumina sunt îndatoriri de onoare ale oamenilor cu adevărat aleși. Ridică paharul, îl clătină și examină încântat transparența, culoarea, remanența licoroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
eu, mai cu seamă eu... Vine și mama de la Vatici - fără doctor, Însă cu noi alifii (care nu put) și prafuri pentru gionate. Deși nu mai am nevoie de ’dicamente, cum le zice Mătușa Domnica; nici de descântecele ei, frumoase, tainice - de aceea, umbroase; m-am ridicat pe cele două picioare, precum Lazăr din Scriptură (nu degeaba o iubesc eu, tare și de la depărtare, pe Valea Popii, zugrăveasa...) - și umblu! Fiindcă s-a Întors tata. Vin la noi și Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
din când În când, o scurtă apariție la curte sau În casa cadiului, să nu pară că-i părăsește Într-un moment de Încercare. Dar rămâne, cel mai adesea, Închis În foișorul său, adâncit În lucrări sau În cartea sa tainică, ale cărei pagini le Înnegrește cu Înverșunare, ca și cum războiul n-ar exista pentru el decât prin Înțelepciunea detașată pe care i-o inspiră. Numai Djahane Îl leagă de realitățile dramei Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]