8,991 matches
-
a transferat mai întâi la Viena, apoi la Praga, iar câțiva ani mai târziu, la Berlin. "Părinții mei erau nomazi, găseau firesc acest lucru, trăiau periculos, fără capital, nici pașaport", va scrie cu o undă de tristețe în Confesiunea mea, testamentul autobiografic publicat postum 192. Cu prevederea nomazilor, membrii familiei Caraco au părăsit la timp și Germania, iar la începutul anilor '30 s-au stabilit la Paris. Aici, genialul vlăstar, care vorbea și scria fluent în franceză, germană, spaniolă și engleză
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Astfel, particularitățile miturilor nu afectează cu nimic continuitatea acestora. La fel ca și identitatea, etnia și naționalitatea, miturile și religiile sunt construcții discursive a căror existență depinde de componentele sociale, culturale, economice și istorice. Într-un studiu despre religia Noului Testament, Burton L. Mack262 evidențiază felul cum creștinismul a împrumutat diferite personaje și acțiuni mitologice din timpuri îndepărtate, în care individul găsea răspuns la problemele existențiale care îl frământau, cum ar fi viața de după moarte, mântuirea sufletului sau nevoia de a
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
Ciocârlie Tainele unui jurnal Document al existenței (Mihai Zamfir), jurnalul devine confident și păstrător de mărturii unicat, prin care individul își alină singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu), își „salvează timpul” (Mircea Eliade), fixează datele unui „testament politic” (N. Steinhardt), se dorește mijloc de răfuire cu sinele sau cu societatea (M. Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele „din (prin) Iărâme” (Eugène Ionesco) sau marcă a unei epoci istorice
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
singurătatea, se amuză (gules Renard), își hrănește orgoliul (Mircea Cărtărescu), își „salvează timpul” (Mircea Eliade), fixează datele unui „testament politic” (N. Steinhardt), se dorește mijloc de răfuire cu sinele sau cu societatea (M. Sebastian), devine „Părturie... îngropată” (I. D. Sârbu) sau testament de înțelepciune (Constantin Noica), împăcare cu sinele „din (prin) Iărâme” (Eugène Ionesco) sau marcă a unei epoci istorice (Radu G. Țeposu). gurnalul poate releva un „timp diamantin” (Radu Petrescu), poate avea valoare apoftegmatică, obligând pe cititor la o lectură interactivă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
poetul IOAN ALEXANDRU sa născut într-o zi sfântă (zi de mare zbucium), la 25 decembrie 1941, și a plecat dintre noi, după o grea suferință, la 16 septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Fecioară. Acum întoarceți-vă în partea asta: iată mormintele celor doi d'Amboise. Amîndoi au fost cardinali și arhiepiscopi de Rouen. Cel de colo era ministrul regelui Ludovic al XII-lea. A făcut mult bine pentru catedrală. A lăsat prin testament trei mii de monezi de aur pentru săraci. Și, fără să se oprească, și tot vorbind într-una, îi împinse într-o capelă plină cu balustrade, dădu la o parte vreo cîteva și dezveli un fel de pietroi, care putea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
botezării copiilor a fost supusă unor largi dezbateri și în sinoade. De pildă, un anume Fidus - episcop african - , era în nedumerire: va trebui ca botezul pruncilor să se săvârșească în a opta zi asemenea Tăierii împrejur a pruncilor din Vechiul Testament? Și scriitorul bisericesc Tertulian amintește că unii creștini au lansat o asemenea întrebare<footnote Tertulian, Despre botez, 18, P. L. I, col. 1221. footnote>. Aceasta a dat ocazie Sfântului Ciprian - episcopul Cartaginei - să convoace un Sinod la anul 252. Sfântul
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
fusese repropus mai amplu de Reforma Gregoriană din secolul al XI-lea, nu a fost însușit de frați și, cu atât mai mult, de către Francisc, care intenționa să pășească pe urmele lui Cristos cu adevărat sărac. De fapt, Sfântul, în Testamentul său (nr. 14) referitor la stilul de viață al primului grup de însoțitori, spune că i-a fost revelat de Dumnezeu că ei trebuie să trăiască „după forma Sfintei Evanghelii” (secundum formam Sancti Evangelii), înțeleasă ca o viață săracă, fără
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de început. Ea nu e privită cu regret, cu un sentiment de vinovăție sau cu intenții polemice. Salimbene nici măcar nu conștientizează că ideea sa de frate minor este foarte departe de experiența lui Francisc, propusă într-o oarecare măsură în Testament ca normă pentru toți frații, și nu relatează despre fondator nici măcar ceea ce i-ar fi povestit primul său însoțitor, Bernard de Quintavalle, cu care fratele Salimbene din Parma a fost împreună timp de un an. Acesta este un alt aspect
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe cea confirmată (capitolul 5), ci mai degrabă pe cea neconfirmată (capitolul 7), unde se află același citat paulin, pe care îl utilizează și el, bine-cunoscuta frază: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce” (2Tes 3,10). În Testament (20-21), Francisc a reiterat necesitatea muncii manuale pentru frați, însă, în 1230, după cum este bine știut, papa Grigore al IX-lea, prin argumente juridice (bula Quo elongati), a negat valoarea juridică a acestei scrieri. Prin urmare, este interesant că Iacob
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cardinal-episcop de Frascati (1228), propune din nou fraților această valoare, atât de importantă la originile mișcării franciscane, care, tocmai în acei ani, era pe cale de a fi abandonată. Această atitudine subliniază mai degrabă radicalitatea sa. Considerat furt, cerșitul depășește prescrierile Testamentului lui Francisc, unde pomana este acceptată doar în cazul în care pentru muncă nu se primește răsplată. Mărturia lui Iacob din Vitry este importantă mai ales pentru faptul că nu apare doar într-o singură operă, ci se extinde în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
studiu. Pentru ca tu să știi cât de drag îi era studiul Sfintei Scripturi, l-am auzit relatând pe un frate, care încă mai trăiește, că s-a întâmplat într-o zi ca Sfântul Francisc să primească o carte a Noului Testament; deoarece frații erau mulți și nu puteau să o aibă întreagă cu toții în același timp, a rupt-o foaie după foaie și a dat fiecăruia pentru ca toți să o studieze și să nu se deranjeze unul pe celălalt. De asemenea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
intra și ad extra) de-a lungul deceniilor de la jumătatea secolului al XIII-lea. Quo elongati, din 1230, constituie prima declarație prin care un papă a intervenit vreodată în privința Regulii franciscane. Printre altele, Grigore al IX-lea a declarat că Testamentul lui Francisc nu avea validitate normativă referitor la viața fraților (AFH 54 [1961], 21: FF 2731). Frații minori erau obligați să respecte doar preceptele evanghelice, nu și sfaturile (Ibidem: FF 2732). În unele cazuri, prin intermediul altor persoane, puteau să se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Cu atât mai mult cu cât fericitul mărturisitor al lui Cristos, Francisc, de sfântă amintire, nedorind ca Regula sa să fie subiectul unei dezbateri prin intermediul interpretării vreunui frate, fiind aproape de sfârșitul vieții sale, a poruncit - și această poruncă se numește Testament - să nu fie făcute glose (comentarii explicative) la cuvintele aceleiași Reguli, și să nu se spună, folosindu-se de cuvintele sale, că așa sau așa trebuie să fie înțelese, adăugând că frații nu trebuia să ceară scrisori de la Scaunul Apostolic
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
așa trebuie să fie înțelese, adăugând că frații nu trebuia să ceară scrisori de la Scaunul Apostolic, stabilind și alte lucruri ce nu ar putea fi respectate fără mari dificultăți. 3. Din aceste motive, nesiguri fiind dacă trebuie să respectați amintitul Testament, mi-ați cerut să îndepărtăm prin autoritatea noastră un asemenea dubiu din conștiința voastră și din cea a altor frați. Și fiindcă, datorită îndelungatei familiarități pe care acest sfânt a avut-o cu mine, am cunoscut mai îndeaproape intenția sa
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
meargă la el și, mângâindu-l cu vorbe ademenitoare, îi promit un remediu special de mântuire dacă alege să fie înmormântat în bisericile lor. În cele din urmă, atrăgându-i pe credincioși cu astfel de argumente, se amestecă în formularea testamentului lor și se bucură atunci când bisericile sunt private de dreptatea canonică și când reușesc să sustragă, din parohiile acestora, trupurile defuncților. 6. Se înțelege că unii, pentru a-l putea urma goi, în mod liber, pe Cristos cel gol, au
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cavalerii noi fie ei și ai banilor, dar cu siguranță a Fortunei sunt în contrast cu noblețea lui foarte veche. Dacă se are în vedere că întreaga elegie (Tristele, IV, X) este dedicată Posterității și constituie, de aceea, până la un anumit punct testamentul inclusiv politic al lui Ovidiu, care aici intenționează să privească dincolo de situația lui de exilat, pentru a se fixa pe el însuși în istoria umanității. Nu se poate să nu se observe atitudinea orgolioasă a unei persoane conștiente de valoarea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
gândește la ceea ce îi lipsește și, în primul rând, la soție. Poetul anticipează viziunea propriei morți, când nu va fi nimeni care să-l plângă, nici măcar soția. În orice caz, își dorește cu ardoare este vorba de un fel de testament ca măcar oasele să-i fie duse la Roma într-o urnă mică: mort nu va mai fi exilat. Nimeni nu-i interzice acest lucru (sau mai bine zis, nu i-l poate interzice): în ciuda interdicției lui Creon, regele Corintului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
la îndoială generozitatea darurilor sale!340 Ar putea părea un lucru lipsit de importanță, mai mult, de-a dreptul banal. Însă dacă îl încadrăm în situația economică generală a imperiului, "gluma" capătă o semnificație puternică. Cum observase Grenier 341 "citind testamentul lui Augustus, observăm că marea generozitate față de veterani se oprește pentru a se diminua în ultima decadă înaintea lui Hristos". Sub presiunea accentuării crizei economice, Augustus se vede constrâns să renunțe la impulsul său natural spre generozitate și să-și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a poemei ar fi un simplu conflict profesional între ciobani, cum se mai întîmpla în lumea satelor intrate pe calea istorierii, că unul dintre ei a dat bir cu fugiții de frica celorlalți doi; sau a crede că așa-zisul testament s-ar motiva prin dorința primară de integrare în materialitatea cosmică, eventual în „dosul stînii”, de unde ar deriva „întreaga” semnificație a textului, mi se pare o regretabilă fundătură. Este ca și cum am afirma, la repezeală, că experiența tragică a zeiței Iștar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate, totemică; deci are grija recuperării ființei și menținerii în totalul comunității „de aici” și „de dincolo”. Este un avantaj de care nu „beneficiază” Nechifor Lipan. Ba mai mult, victimei i se îngăduie să pună ordine în cele lumești, prin testament, să stea de vorbă, imaginar, cu ai săi. Pe lîngă asta, vestitoarea nu-l reține pe erou de a pune mîna pe baltag. Se presupune că Păstorul era pregătit pentru ambele situații. În rolul de „omul cu baltagul”, l-am
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prin forme de trai cotidian de înaltă civilizație. Nu trebuie să fim mîhniți, să ne umilim, cum ar dori aculturnicii, să ne credem neputincioși, ci să ne bucurăm, pe cît e omenește posibil, de izbînzile altora. Îndemnul decurge chiar din „testamentul” mioritic. Fiecare cu zestrea lui. Noi, românii, am depus (și continuăm s-o facem) o probă de comportament existențial în cel mai sensibil moment ontologic, de ființare a ființei, moartea; ar spune Martin Heidegger: în inima Dasein-ului. Multă vreme va
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Mincu își dezvoltă, cu bună dispoziție intelectuală, temele favorite, începînd cu teoria omorului simulat și transpus în schemă ritualică, trecînd la analiza, cu acuratețe, a paradigmelor timpului mioritic („Dac-o fi să mor”, „Frate, cum îți vrei moartea?”), continuînd cu „testamentele”, „metaforele”, „cîntarea orfică” din unele Miorițe (ca post-scriptum al „blîndei liniști”), restaurarea conceptului blagian de „spațiu mioritic” (pe motiv că poema nu este doar un singur text în variante, ci o pluralitate larg diseminată și intens trăită). Multe alte aspecte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pledează în studiul introductiv pentru intensificarea comparatismului în abordarea textelor mioritice. Pe această cale se deschid mari perspective, depășindu-se cadrul strîmt al autohtonismului. De regulă, valoarea textului se pune pe seama unui motiv decupat din ansamblul compozițional, cum ar fi „testamentul ciobanului” sau frica de strigoi sau unde și cînd se produce asasinatul, determinat de conflicte obișnuite. Alegoria „moartea-nuntă” trece drept o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
contestă “buna vestire” a evangheliei, întrucăt nici nu o cunoaște ca realizare concret - istorică. Dimpotrivă, trebuie să vedem în strigătul vestitor al lui Nietzsche o confirmare a alterării creștinismului în Occident, prin devierea și îndepărtarea bisericilor occidentale de creștinismul Noului Testament și al primelor secole. “Nebunul” lui Nietzsche, spune Heidegger, vine în piață să-și vestească noutatea unor oameni care nu mai cred în Dumnezeu. Dar vestea “morții lui Dumnezeu” nu provine de la ei și nici nu ar putea să provină
Nietzsche, profetul unei disperări care întȃrzie. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Marius Robu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2290]