14,383 matches
-
atracția recompenselor extrinsece, cum sunt banii și gloria. Tabelul 16.4. Întrebări și ipoteze legate de modul în care aria de specialitate afectează rata creativității 1. Aria de specialitate este capabilă să obțină resurse de la societate? O arie de specialitate tinde să stagneze dacă nu le poate asigura celor care lucrează în cadrul ei recompense fie fianciare, fie legate de poziția socială. 2. Aria de specialitate este independentă de alte arii de specialitate și instituții ale societății? Atunci când o arie de specialitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
memorie potrivit pentru genul de lucruri pe care vrei să faci. Și... devii din ce în ce mai bun făcând lucrurile pe care le faci bine, iar în cele din urmă, devii un mare jucător de tenis sau un mare inventator sau orice, deoarece tinzi să faci acele lucruri pe care le faci bine și, cu câte le faci mai mult, cu atât îți este mai ușor, iar cu cât îți e mai ușor, cu atât le faci mai bine, până te trezești că ai
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cu bețivii, de creaturi „disgenice”. Chiar dacă unii eugeniști acceptau ca femeile să voteze, unica rațiune a recunoașterii acestui drept era Întărirea responsabilității civico-materne. Femeile din clasa de mijloc (cele mai bune candidate la feminism) erau și cele mai „periculoase” fiindcă tindeau să se dezvolte „anormal” din punct de vedere intelectual, adică să râvnească să o ia Înspre ce profesie vor și să nu rămână doar În casă, la menaj și creșterea copiilor. Politicile antiavort erau adresate mai ales acestora. Femeile burgheze
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și o masă de recipienți ai programelor eugenice. Un alt aspect al analizelor eugenice ale vieții satului se referea la tendințele de urbanizare, recente În acea perioadă. În ansamblu, eugeniștii erau foarte alarmați de acest fenomen ca proces disgenic, pentru că tindea să corupă valorile țăranilor și sănătatea generală a populației rurale. Orașul le oferea țăranilor migranți perspectiva unei vieți de muncă În condiții periculoase pentru sănătate și o mai mare expunere la riscul afecțiunilor sociale disgenice, precum bolile venerice, alcoolismul și
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
comite un abuz e mai vinovat și mai periculos pentru ordinea publică decât inferiorul care opune rezistență (ibidem). Împărțirea inegală a puterii În zilele noastre, s-a convenit asupra unui caracter mult mai general al ierarhizărilor. Împărțirea inegală a puterii tinde să fie considerată ca „axiomatică” (Putnam, 1976, p. 8), deși contravine dorinței contemporane de egalitate. Aceasta suscită reticențe privind noțiunea însăși de elită. Totuși, nu există a priori o opoziție între elite și democrație, așa cum vom avea ocazia să vedem
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
importanța opoziției capital/muncă sau, în orice caz, de a o reduce drastic. Dar putem vedea în ea și o generalizare a acestei teorii, pentru că elitele guvernamentale aflate în concurență sunt întotdeauna dovada existenței unor grupuri în conflict, chiar dacă ele tind să se autonomizeze față de grupul lor de origine. De asemenea toată înnoirea elitelor o mai putem vedea ca pe un element complementar al luptei de clasă, permițându-i să se exprime în termeni de guvernare. Elită sau elite: diversitate a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor minorități trebuie considerat ca impunându-se de la sine: problemele unei grupări sociale oarecare nu sunt niciodată gestionate în mod egal de totalitatea membrilor ei, nici chiar atunci când este vorba despre o comunitate relativ restrânsă. Acest punct de vedere normativ tinde să devină de-a dreptul de neagreat, atunci când este însoțit de un dispreț sfidător față de toți cei care țin de „masă”. Totuși, merită să fie luat în considerație - chiar dacă, până la urmă, va fi contestat în numele scării opuse a valorilor - atunci când
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
constituie ea însăși sursa unei opacități de natură să descurajeze implicarea celor mulți în gestionarea problemelor publice. În ciuda legăturii care se poate stabili între cei doi termeni ai concepției paretiene, ezitările între folosirea singularului sau a pluralului (elită sau elite) tind să se traducă printr-o explozie a obiectului. În această privință, John Scott face distincție între teoreticienii așa-ziși „elitiști” (noi îi vom numi unitariști, pentru a evita confuzia cu normativiștii), a căror atenție este centrată pe existența unei singure
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și majoritatea guvernată. Așadar, putem vorbi, pe bună dreptate, despre „paradigma Mosca-Pareto” așa cum o face Albertoni (1987, p. 156), inspirându-se din lucrările lui Field și Higley. „Formula politică” în concepția lui Gaetano Mosca Noua metodă a Studiilor științelor politice tinde tocmai să concentreze atenția gânditorilor asupra formării și organizării clasei conducătoare pe care în Italia o numim, de regulă, „clasa politică conducătoare” (classe politica). [...] Unul dintre primele rezultate ale noii metode a fost noțiunea pe care, începând cu 1884, am
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o pot răsturna prin hotărârile lor”. Pentru că, într-adevăr, sunt în măsură „să ia hotărâri având consecințe capitale” (ibidem, pp. 7-8). Pozițiile lor le permit să beneficieze de avantaje care se tot acumulează: „la fel ca bogăția și puterea, prestigiul tinde să devină cumulativ: cu cât cineva are mai mult, cu atât poate avea mai mult” (ibidem, pp. 14-15). Pe plan instituțional, această relativă omogenitate psihosocială se traduce prin schimbarea între ei a posturilor pe care le ocupă (ibidem, p. 24
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în general, la nivelurile superioare ale elitei conducătoare poate fi observată cea mai mare tendință spre compromisul politic. Giuseppe Di Palma o prezintă ca fiind chiar „o lege sociologică generală” și sugerează căă Ărolul organizațional al acestor persoane este că tinde să le confrunte cu interesele diferitelor grupuri din sânul societății. Fundamentul lor politic este mai eterogen decât cel al membrilor eșaloanelor inferioare ale clasei politice. În consecință, ele tind să acorde mai multă atenție regulilor care au ca efect moderarea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
generală” și sugerează căă Ărolul organizațional al acestor persoane este că tinde să le confrunte cu interesele diferitelor grupuri din sânul societății. Fundamentul lor politic este mai eterogen decât cel al membrilor eșaloanelor inferioare ale clasei politice. În consecință, ele tind să acorde mai multă atenție regulilor care au ca efect moderarea spiritului de partid, punerea în evidență a autonomiei și a competenței elitei și posibilitatea de a ține cont de confruntarea intereselor (Di Palma, 1973, p. 15). Totuși, remarcăm că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
profesie. Astfel, susține Mannheim, interacțiunea dintre elitele politice stabilite de multă vreme și cele aflate în ascensiune poate avea, în anumite condiții, efecte benefice pentru funcționarea democratică a instituțiilor. Așadar, efortul comisiilor capătă mai multă importanță decât ședințele plenare, ce tind tot mai mult să apară ca un spectacol de teatru lipsit de semnificație reală și care contribuie mai curând la desconsiderarea instituției parlamentare. Cu diverse ocazii de discuție și de confruntare a opiniilor, punctele de vedere diferite sunt reprezentate în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
funcționarilor de rang înalt în raport cu oamenii politici tradiționali”. Dar, în egală măsură, ea „i-a apropiat pe conducătorii sectorului privat de cei ai aparatului de stat” (Birnbaum, 1978, pp. 86-87). Opoziția dintre producători și neproducători pusă în evidență de Saint-Simon tinde să identifice excelența cu un aport productiv sau creativ și să confunde orice alt criteriu de preeminență cu „etichetele” dobândite în mod fraudulos despre care vorbește Pareto. În optica tehnocratică, competența tehnică este asimilată dinamismului și creativității, în vreme ce mandatul politic
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unei înnoiri a capitalismului, aceste instituții ar fi niște instrumente de control. Ele ar opera în interesul masei populației care le furnizează capitalurile. Companiile de asigurări trebuie să țină cont de interesele celor pe care-i asigură, fondurile de pensii tinzând să adopte punctul de vedere al pensionarilor actuali sau viitori. Această viziune armonioasă asupra unor instituții care acționează pur și simplu în interesul celor care le aduc capitaluri se pretează discuțiilor. Oricare ar fi obiectivele acționarilor instituționali, ne putem imagina
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fac decât să reproducă distincția dintre cei care furnizează capitalurile și cei care le gestionează. În acest caz, cea mai importantă ar fi din alt punct de vedere. Dată fiind natura colectivă a intereselor aflate în joc, intervenția puterilor publice tinde să devină mai puternică în cazul instituțiilor. Așadar, managerii lor se află efectiv „sub presiune”, dar pentru alte motive decât o pretinsă identitate de interese cu masa populației. Vedem astfel cum reapare o linie de tensiune între elitele politice și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
venite din partea acționarilor. Din toate acestea a rezultat o teorie a grupurilor financiare ce acordă mai puțină importanță decizională reprezentanților capitalului instituțional. Întreprinderile industriale, la fel ca și în cazul băncilor și al companiilor de asigurări, dețin acțiuni, dar ele tind să le păstreze pentru ele, în loc să asigure gestionarea lor și pentru alții. Aceste forme de participare sunt definitorii pentru grupuri de interese solid structurate în sânul cărora interesele industriale și cele financiare se împletesc. Aceste diverse dezvoltări teoretice constituie un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
adoptat rapid concepția tehnocratică a „serviciului public” și fac apel cu și mai mare dezinvoltură la argumente de ordin tehnic decât la considerente politice sau ideologice. Nou-veniții se identifică rapid cu interesele și punctele de vedere ale administrației lor și tind să se suprapună afinităților politice. Așadar, totul s-a petrecut ca și cum „forța instituțiilor, caracterul decisiv al funcționării structurii statale” ar fi limitat considerabil „ponderea evenimentului”; totuși deloc neglijabil provocat de „schimbarea majorității politice”. Mai general vorbind, noua majoritate nu a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cea de-a doua piață a intelectualilor” este unul dintre indicii. „Universitarul”, scrie Boudon, „visează [...] să devină gânditorul, un guru despre care înalta societate să vorbească măcar timp de câteva luni”. S-a creat astfel un „sistem de vedetariat” care tinde să genereze „situații de tip monopolist”. Dar, adaugă Boudon, „este vorba despre un monopol al prestigiului, și nu de tipul celui care include resurse simbolice și materiale”. Deducem că mandarinii de altădată sunt înlocuiți de „guru” (Boudon, 1979, p. 92
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
fi ea, afectează corpul social, anumite grupuri reacționează mai eficient decât altele, pentru că scara lor de valori, precum și formația lor le predispun într-un mod expres la înfruntarea situației astfel create. Acesta poate fi momentul emergenței unei noi elite, care tinde s-o înlocuiască pe cea care a reacționat mai puțin viguros sau mai puțin adecvat (ibidem, p. 15). Elitele funcției Așa cum observa Endruweit, noțiunea de elită a funcției este strâns legată de conceptul de elită a puterii (Endruweit, 1998, p.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
funcționează într-o situație de integrare structurală și de minim consens în privința valorilor. Rețelele de comunicare și de influență nu depășesc liniile de demarcație dintre diferitele facțiuni. Există un dezacord în privința regulilor jocului și a valorilor instituțiilor. Prin urmare, elitele tind să se suspecteze unele pe altele și se angajează fără restricții pentru dominație. Concepția despre viața politică este cea a „politicii ca formă a războiului” (politics-as-war) așa cum afirmă Sartori (1987, p. 224). Se poate vorbi despre elite unite spre consensual
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
facțiuni ale elitei manifestă public o unitate ideologică monolitică (Field et. al, 1990, pp. 154-155). Aceste trei configurații trebuie înțelese ca trei tipuri pure destinate să servească drept puncte de reper pentru analiză. De fapt, elitele naționale empiric observabile, cu toate că tind să se grupeze în jurul a trei forme distincte, pot fi clasificate după un continuum mergând de la extrema dezbinării la monolitismul extrem. De la situații de tipul celei din Liban până la cele de unificare consensuală de tip suedez, unificarea ideologică este reprezentată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
canalele organizaționale decât pe contactele personale în exercitarea influenței lor. Localiștii și cosmopoliții nu aderă la aceleași tipuri de asocieri. Localiștii aderă mai degrabă la asocieri a căror rațiune este facilitarea de contacte (Rotary Club, Lions’Club, Kiwanis), pe când cosmopoliții tind să se afilieze unor asociaeri centrate pe exercitarea unei activități care solicită punerea în aplicare a unei calificări deosebite: asociații profesionale, societăți savante etc. Un contrast analog apare și în exercitarea mandatelor publice. Localiștii ocupă cu prioritate posturi „politice”, pot
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
măsură pe o rețea de relații personale, ar avea tendința să se propage de la un domeniu la altul și să se ramifice în diverse sfere de influență. Dimpotrivă influența elitelor cosmopolite, fundamentată pe competențe definite cu mai multă precizie, ar tinde să se concentreze în domeniul de activitate unde aceste competențe sunt recunoscute (ibidem). Mendras și Forsé au rezerve în ceea ce privește posibilitățile de generalizare a acestor tendințe și văd în asta o trăsătură caracteristică a societății din micul orășel american. În legătură cu aceasta
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Cât despre elitele din domeniul juridic și păstrarea ordinii, logic ar fi ca în cadrul lor să întâlnim cel mai frecvent opinia potrivit căreia reprezentanții altor elite prezintă o propensiune exagerată spre angelism în fața perturbărilor de tot felul. Astfel, diverse elite tind să se constituie în grupuri de influență, adesea în serviciul unor interese particulare, dar, în mod fundamental, în serviciul unor viziuni distincte despre viața în societate și exigențele ei. Pentru a vorbi despre astfel de elite diferențiate, care-și exercită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]