4,979 matches
-
și tipologic, nu recunoaște decât boli. O rea conștiință a (pseudo) colaborării și o falsă conștiință a (pseudo) rezistenței caracterizează acest climat moral, una din rănile interioare cele mai profunde și mai grave pe care ni le-a produs regimul totalitar. Cum putem s-o vindecăm? Nu există, încă, o adevărată soluție. Timpul singur va da răspunsul. Deocamdată, totul depinde din ce direcție privești și evaluezi întreaga situație. Ambiguitatea este profundă și momentan irezolvabilă. O adevărată coincidentia oppositorum. Vechea putere pare
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
extremă stângă. Ea își propune să umple un gol evident și o lacună esențială a ideologiei românești democratice, actuale, de centru. Valorile sale cardinale: rațiunea, spiritul critic, individul, drepturile omului și societatea deschisă. Ele sunt contestate și reprimate de ordinea totalitară a ambelor extreme. Bineînțeles, întreaga demonstrație se cere reluată în mod sistematic, în adâncime, și pe o bază analitică și documentară mult mai amplă. Nu sunt neglijabile nici elementele de reflexie pe marginea eșecului inevitabil al intelectualului în politică. Mărturisirile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
concepție, răspândită în conștiințele literare moderne. Trebuie, totuși, făcută o distincție netă între două atitudini tipice. Una este individualismul ireductibil al scriitorului, dublat de un anumit snobism și dispreț afectat față de viața politică sub orice formă, fie ea democratică sau totalitară. Citesc revista de bun nivel cultural Vatra și găsesc traduse fragmente dintr-un text de Paul Valăry (Partidele, nr. 7, iulie/90) tipic pentru această atitudine superior-distantă. Deschid ediția de Oeuvres (Paris, 1960, II, pp. 946-950: Des Partis, din Regards
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
claritatea formulărilor și bogăția documentării. El se încheie cu o bibliografie foarte bogată și de o indiscutabilă utilitate. Dar acest text este scris într-un alt context și dintr-o altă perspectivă decât a Europei de est, care a trăit în regim totalitar sau posttotalitar. De unde, o mică precizare prealabilă. Relația literatură-politică nu este nici uniformă, nici omogenă, nici universală. Ea depinde în mod fundamental de regimul politic în care o literatură își desfășoară activitatea. într-un stat totalitar, precum România ultimelor decenii
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a trăit în regim totalitar sau posttotalitar. De unde, o mică precizare prealabilă. Relația literatură-politică nu este nici uniformă, nici omogenă, nici universală. Ea depinde în mod fundamental de regimul politic în care o literatură își desfășoară activitatea. într-un stat totalitar, precum România ultimelor decenii, literatura s-a confruntat cu două dificultăți și probleme esențiale: a libertății, respectiv a dirijismului și a propagandei literatura ca instrument de propagandă și educație politică. Matei Călinescu nu subliniază aceste situații, ceea ce, din perspectiva sa
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fără voia noastră) și o altă perspectivă. Sensibilitatea la problema libertății, a cenzurii, a controlului polițienesc al literaturii rămâne, din nefericire, în mod inevitabil, mult mai mare decât pe alte meridiane. Ele sunt mai fericite și mai ferite de tentația totalitară. Să reținem însă situațiile cele mai universale ale raportului literatură-politică, înțelegând prin aceasta din urmă situarea față de putere și de organele sale, de ordinea de stat și societate. Calitățile de analist ale lui Matei Călinescu, un foarte bun critic de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
stabilite, fixate în forme date, obligatorii, autoritare, oficializate, represive. Orice sistem politico-social și scară de valori corespunzătoare, care la rândul său se fixează, se stabilizează și respinge modificarea, evoluția, transformarea într-un sens sau altul devine automat conservator, monolitic și totalitar. Pe scurt, nu mai puțin, reacționar. El poate suferi atacuri cum observă și criticul nostru atât de la dreapta, cât și de la stânga (p. 20). Dar, ori de câte ori, indiferent de ideologia ce-l motivează și de la care se revendică, sistemul devine conservator
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se revendică, sistemul devine conservator și represiv, el se transformă în mod implicit într-unul reacționar și contrarevoluționar. Deci dictaturile de orice tip, fie de dreapta sau de stânga, sunt în mod esențial reacționare. Orice regim neototalitar la fel. Democrația totalitară a regimului Iliescu-Roman este, de pildă, în mod evident în net progres față de regimul Ceaușescu. Dar reacționară, deoarece frânează, eufemistic spus, forțele cu adevărat înnoitoare, profunde ale societății românești postceaușiste. Să rămânem însă, deocamdată, doar la literatură... Care este din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trecut la incredibila răfuială cu disidenții etc. Adevărul este că nomenclatura care se confundă cu aparatul de stat n-a pierdut nici o clipă puterea reală. Reflexele sale de autoapărare, oricât de detestabile ar fi, sunt și rămân, în logica sistemului totalitar, firești. Când și unde o astfel de putere a părăsit-o fără rezistență, fără luptă? Mai ales când ea are la spate și un formidabil sprijin extern? Situația geo politică nu îngăduie nici ea mari speranțe. Sferele de influență sunt
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
esențial al culturii politice incipiente (care lipsește, încă, la noi, aproape total). Ei contribuie deocamdată aproape singuri la ridicarea mediului civic-democratic și pluralist, exprimat în termeni ideologici bine definiți, după decenii de dictatură. Primele organizații civice, absolut necesare societății post totalitare, tot lor li se datorează. Puținele publicații ideologice de bun nivel, în sfârșit, chiar dacă nu de mare circulație, sunt, la fel, opera inițiativei, energiei și relațiilor interne și externe ale unui grup destul de restrâns de intelectuali. Este absolut semnificativ că
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o predispune spre valori etniciste, naționaliste, izolaționiste. Civismul democratic, deschis, pluralist, proeuropean este citadin, burghez și procapitalist prin definiție. Or, păturile mijlocii sunt încă într-o fază incipientă. Individualismul cel mai acerb, pe de altă parte, este rezultatul terorii polițienești totalitare. Când instinctul de conservare este mereu în alarmă, ce semnificație sau adeziune mai pot avea sau întruni valorile morale, caracterul și consecvența, curajul și cinstea? O societate, care se adaptase la ceaușism-comunism, așa cum a făcut de-a lungul istoriei și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
pot analiza și defini cu competență și claritate această situație esențială pentru viitorul țării. 8. Problemele politologiei românești Nu mai încape nici o îndoială: cea mai originală și creatoare contribuție a culturii române de după 1989 este incipienta politologie românească. Sub regimul totalitar anterior, o astfel de preocupare era, teoretic și practic, imposibilă. Dogmatismul stalinist-național ceaușist distrugea, în germene, orice încercare de reflexie politologică românească, mai mult sau mai puțin originală. Din care cauză (dar sunt și altele), nu ne numărăm printre cei
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fierbem mereu ceaiul a doua oară. Așa cum s-a întâmplat, de pildă, în teoria literară, în structuralismul și semiotica verbi gratia românească din ultimele decenii. în fața noastră există un teren enorm de defrișat, începând cu ultima jumătate de veac: perioada totalitar comunistă. Foarte puțini au studiat-o, de fapt, la un nivel internațional și de reală sinteză. Două nume și titluri se cer neapărat deocamdată citate. Ghiță Ionescu (Comunismul în România) 2 și C. Dumitrescu (Cetatea totală) 3. De unde importanța fundamentală
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a timpului pierdut și o adaptare notabilă la un alt climat ideologic și mod de analiză. După 1989, un număr de critici literari remarcabili, îndeosebi din ultima generație, au devenit și comentatori politici. Evoluție firească. Spiritul critic refulat de regimul totalitar simțea nevoia unei destinderi și recuperări integrale a exercițiului său. Deprinderea analizei și gustul ideilor generale, libertatea de spirit și vocația latent sau declarat pro-occidentală a multor critici literari i-a împins, firesc, spre atitudine independentă și de aici spre
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și în Bonjour, popor !, al cărui titlu sarcastic nici nu mai trebuie subliniat. Este vorba, bineînțeles de... poporul român. Mai precis de o anumită mentalitate (congenitală?, alterată? și una și alta?). în același timp profund timorată și terorizată de represiunea totalitară și defensiv-adaptabilă. La dosarul politologiei românești scriitorul adaugă, în orice caz, o pagină moralistă de parcurs cu atenție. Este chiar caracteristică reflexiei politologice actuale această critică morală permanentă, acută și în adâncime. Mulți o cred, încă la noi, chiar mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
face să se sustragă, să se opună și chiar să reziste autorităților statale. Altfel spus, ea singură poate garanta efectiv libertatea și independența de spirit și, deci, în esență, libertatea și democrația politică. Din care cauză, micul burghez respinge ordinea totalitară pe toate planurile. Textul lui Varujan Vosganian, de o mare densitate și claritate, este echivalentul unui adevărat manifest. Se deplânge, foarte în trecere, și faptul că unele partide, care reprezintă, prin tradiție, clasa mijlocașă, nu reușesc să se impună. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
încă loc și el nici nu poate avea loc în cadrul strict democratic (scoaterea în afara legii a partidului comunist este posibilă doar printr un act pur revoluționar, iar o ideologie nu poate fi declarată ilegală, sau interzisă decât într un sistem totalitar), întreaga discuție are un caracter doar teoretic. Reapare, deci, și la Dan Pavel cu distanțarea lucidă corespunzătoare ideea celor două Românii, în alb și negru, eroi și bestii etc. Soluția Michnik este cea îmbrățișată: înțelegerea, concilierea și iertarea. Cu atât
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cu totul remarcabile, de elogiat și de invidiat. în sfârșit, ultima fază, cea mai caracteristică și dramatică dintre toate: distrugerea vechii Românii și înlocuirea sa radicală, și în intenție definitivă, cu România socialistă, produsul artificial al dictaturii comuniste și statului totalitar stalinist-ceaușist. Fractură profundă, de o gravitate încă greu de evaluat în toate urmările sale, care a ieșit în evidență mai ales după 1989. România veche, cea din 1947, și cea nouă, comunistă, pot, în sfârșit, să se confrunte în mod
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
evidentă, alteritatea, ca și orice idee venită din străinătate. Este latent sau declarat etnicistă, naționalistă, chiar xenofobă. Minoritățile de orice tip sunt detestate. Ele sunt respinse. Când sunt... sexuale, inspiră chiar repulsie. Sistemul partidului unic, represiunea poliției politice, ordinea integral totalitară, intrată în reflex, face încă greu asimilabilă, în adâncime, ideea democrației pluraliste, regimul partidelor, sistemul parlamentar, existența societății civile independente de Stat. Solidar cu întregul său trecut trăit exclusiv sub regim comunist, noul român nu imaginează încă, în mod real
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și unele mici completări și amendamente. Evident, ele nu au toate o legătură directă cu obiectivele cărții. Pot oferi, totuși, încă o explicație a dublei Românii, pe care încă nimeni nu știe cum s-o reîntregească. Lupta de clasă, teroarea totalitară, polițistă, eliminarea radicală a elitei politice și sociale nu explică totul. Se uită adesea că vechea societate românească avea și defectele sale. Democrația era slabă, puțin consolidată, necombativă. La Consiliul de Coroană din 1940 a predominat capitularea. Carol II fragmentase
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
el de fapt n a existat niciodată. Pentru simplul motiv că nu exista, nici măcar, noțiunea... diavolului 8. în astfel de împrejurări, fragmentarea, ruperea, repudierea, negarea cum vrem să-i spunem a vechii Românii era inevitabilă. Mai ales în condițiile represiunii totalitare, cea mai brutală din toate țările estice comuniste. Și încă un aspect, care-și păstrează întreaga gravitate: noua Românie n-a avut și nu are numai apologeți din generația intelectuală veche. Scindarea culturală a celor două Românii este mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
totală depersonalizare ! Cultura nu apare și nu funcționează în gol, ci într-un mediu moral și spiritual. Alte răni grave sunt frica, suspiciunea, secretomania, sentimentul permanent de constrângere, de neputinț ă și furie oarbă, mereu reținute, atât de tipice societăților totalitare. Trebuie să ne vindecăm și de ele. Să nu mai vedem în aproapele nostru doar un agent, un turnător, o primejdie și o amenințare adesea teribilă. De unde individualismul acerb, egoismul, pulverizarea conștiințelor, efect al instinctului de conservare mereu în alarmă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
supranaționale etc. se O nou cultură română poate camufla foarte bine în mândrie și tradiție națională, în apărarea independenței și suveranității naționale. Orice aliniere, impusă prin convenții, la standardele internaționale poate fi denunțată ca amestec în afacerile interne. întreg spiritul totalitar al comunismului este negat, în esență, de mentalitatea și politica supranațională a organismelor internaționale existente. De întreg spiritul de deschidere și liberă circulație al ideilor și persoanelor, de întreaga ideologie anticolectivistă, anticomunistă, antitotalitară, predominantă în vest și care pătrunde și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
depășesc cu mult, în semnificație, dimensiunile unei simple controverse între istorici. Faptul că istoriografia română n-a produs încă o lucrare de acest tip ține, în mod evident, de o criză culturală specifică, acută. Cauzele imediate, agravante, aparțin regimului comunist totalitar, ceaușist. Cauzele profunde țin însă, după toate indiciile, de o criză de natură structurală, istorică. Rezultatul este, în esență, o stare (încă) de subdezvoltare culturală prin raportare la parametrii universali. Teza, știm bine, este profund nepopulară, deoarece ea pune în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nimic, sau prea puțin, despre sistemul care a distrus-o, a sterilizat o, a împiedicat-o să se dezvolte firesc și liber. Marele vinovat nu este în esență spiritul creator românesc, considerat (regretabil !) aproape nul în această viziune, ci sistemul totalitar comunist, care l-a mutilat, l-a izolat de cultura europeană, i-a impus norme de manifestare total străine specificului tradițional (cât este) și tendințelor sale organice. Cultura română a trăit timp de decenii în regim de constrângere, arbitrar, de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]