7,762 matches
-
senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-un peisaj de umbre, în preajma unui țintirim pe care o rece rază selenară îl face să pară, în contururi eterate, o „grădină de sidef”. Reveriile din amurg, doar aparent senine, trădează un zbucium dincolo de care nu-i decât abisul. În consonanță cu aceste respirări de melopee, natura plânge (salcâmii, un mesteacăn „ofticos”), dar alteori, ca pentru a nu speria cu sinistrele solii funerare, ea îmbie la diafane contopiri. În romanța de
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
îndemnat către creația literară. Spectator pasionat de teatru, încă din copilărie, începe prin a alcătui comedii: Die Blödsinnige (1855) și Ein Lustspiel ohne Namen (1856). Din acești ani datează și primele încercări poetice, tot în limba germană. Meditații adolescentine, poeziile trădează aspirația către prietenie și dragoste, însoțită de un pesimism ușor melodramatic, specific vârstei. În versurile scrise mai târziu, la maturitate, acest pesimism dispare, făcând loc introspecției stoice. Calități literare au discursurile parlamentare, reunite în cinci volume, apărute între 1897 și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
sau de nostalgia burgheză după stabilitate. Dobândim aceste „idealuri” prin exaltarea cunoașterii factuale a realității (folosindu-ne de un nomenclator de concepte exacte și de câteva reguli de inferență logică). Idealul pozitivist al cunoașterii - înțeleasă ca act de posesie - este trădat de obsesia filologică a perfecțiunii în exprimare. Acestuia nu i se poate opune decât experiența cunoașterii liturgice, înțeleasă ca participare verticală la viața de plinătate și har a Dumnezeirii. Ea aduce cu sine destabilizarea verbală și moartea simbolică a subiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a 400 de kilometri între Timișoara și Craiova, abia auzeam călătorii dintr-un compartiment înghețat îndrăznind să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între diplome și coronițe, anii curgeau într-o gimnastică a indiferenței. Comandant de detașament, mă atașez de emisiunile postului de radio
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de smerenie colectivă și individuală Biserica va putea avea un adevărat ascendent față de liderii societății românești, predicând prin pacea lăuntrică atât perfecțiunea morală, cât și împăcarea cu semenii. Epistola unui păstortc "Epistola unui păstor" Tuturor celor pe care i-am trădat, smintit, dezamăgit: le cer iertare. Mă lepăd abia acum, la sfârșitul vieții, de vechile legături cu îngerii căzuți ai Securității. Semnând un angajament în tinerețe, am devenit toată viața un gardian al partidului ateu, spionând viețile celor iubitori de libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a prețuit originile. Iudeii îl aminteau ritualic pe Avraam ca pe „părintele nostru”, în timp ce eleniștii se lăudau cu Platon și lumea obscurilor antecesori presocratici. Cearta pe marginea genealogiilor - care includ cartea nașterii lui Iisus Hristos din „arborele lui Iesei” - a trădat mereu fascinația lumii vechi pentru Antichitate. La întretăierea marilor culturi și civilizații - cu precădere în bazinul mediteranean - tradițiile s-au disputat mereu cu vehemență. Nimeni nu credea într-o epifanie a adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Faptul a fost confirmat și la apariția ultimului său volum despre Omul recent. Este vorba despre o carte-manifest cum puține s-au scris la noi după 1980. Subintitulată ambițios O critică a modernității, volumul traversează multiple frontiere ale cercetării umaniste, trădând nu doar patos și inteligență, ci și o vizionară - mai precis: meticuloasă - perspectivă asupra lumii de astăzi. Nelipsită de accente dramatice, argumentația lui H.-R. Patapievici navighează între discursul filozofic, eseul politic și confesiunea religioasă. Omul recent impune cititorului obligația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de Lubac (1896-1991) sau Louis Bouyer (1913-2004), vocile teologiei apusene găsesc puțin ecou. În privința tradiției ortodoxe, cu excepția pr. Serghei Bulgakov (1871-1944) și André Scrima (1925-2000), nu apare în concertul dezbaterii despre relevanța teologică a experienței moderne nici un nume care să trădeze sensibilități religioase consangvine 1. Până la un punct cel puțin, autorul pare decis să ducă o cursă pe cont propriu. Aceasta nu este o obiecție la capitolul erudiție, „în genul tinerilor” sau al „specialiștilor”. Mai curând este o observație la capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
alte verbe: emphaníz:, phain:, martyré:. Descriind, în marea lor majoritate, rezultatul obținut în percepția vizuală, aceste verbe rezonează cu metaforele organice centrate pe experiența luminii pe care atât Evangheliile sinoptice, cât mai ales relatarea ioaneică le preferă. Departe de a trăda prezența unui cripto-platonism rezidual, aceste imagini redau trăsăturile unui eveniment inalterabil care presupune o radicală transformare a sinelui. Condensând atâtea provocări aduse identității de tip aristotelic, evenimentul revelației lasă totuși loc comentariului sau exegezei, fiindcă este saturată cu un conținut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fixează legea ca reper ultim, ci reprezintă doar o călăuză în redescoperirea inocenței prunciei. „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea creștinilor pentru complexitatea parcursului mistagogic asumat la botez. Nu este întreaga noastră viață o încercare de restaurare a demnităților pierdute de primul om? Începuturile repatrierii sunt pavate de frică și afectele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și buni de mâncare lui Dumnezeu și Tatăl. Sf. Maxim Mărturisitorul (580-662) În cazul marii poezii, instituția modernă a criticii confirmă, nu o dată, profunda singurătate a conștiinței auctoriale (D.T. Suciu). Comentariile secunde despre intenția textului rămân parazite și atunci când lămuresc, trădează și atunci când transmit aparența unor noi înțelesuri. Arareori explicația nu decade în didacticism, iar limbajul erudiției nu devine recenzia anacronică a unor imagini moarte. Și în cazul Scripturii, sau poate mai ales al ei, problema interpretării pe care exegetul vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui Filip și să spună fiecărui muritor: „Vino și vezi” (Ioan 1, 46). Fostul businessman renunță la imaginea de fațadă, abolește orice brand, refuză să mai fie „tare în cerbice”, își pleacă capul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
soluția de avarie în șezătorile mediului virtual și tradiția epistolarului. Mărturisirea publică și polifonia culturalătc "Mărturisirea publică și polifonia culturală" Această resemnare în fața privatizării dezbaterii teologice (căreia îi va urma, după canonul republican francez, inhibarea manifestărilor religioase publice) ajunge să trădeze însăși realitatea unui Crez religios 1. Transformarea criticii teologice într-un simplu comentariu antropologic, suspin domestic sau fragment de jurnal nu reprezintă oare o abdicare de la vocația profetică a creștinismului tradițional? Ne putem aminti aici că începutul creștinismului coincide cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
partide și coalițiilor de mari partide, care „aspiră” și neutralizează ori transmută toate micile grupuri angajate într-un fel de girardiană „violență circulară”. Merită amintită în acest context frustrarea fostului președinte Constantinescu, provenit din mediul universitar, care s-a declarat trădat de intelectuali tocmai când consilierii săi încercau mai disperat să-l justifice, iar liste lungi de semnături ale unora dintre cei mai distinși oameni de știință, cultură și artă chemau la constituirea unui fel de partid peronist (sau, mai elegant
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
una peste alta, un episod intelectual de excepție în istoria României comuniste. Sub îndrumarea lui Noica, o mână de tineri gânditori talentați au reușit să se dezvolte împotriva celor mai vitrege circumstanțe, venerându-și, urmându-și și, în ultimă instanță, „trădându-și” magistrul. Această din urmă atitudine a reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mare parte determinată de intoleranța foarte reală a societăților umane, oricât de postmoderne ar fi ele. Tocmai de aceea, refuzul de a deveni activistul propriei diferențe este aspru sancționat în grupurile de marginali și minoritari. E mult mai ușor să trădezi când faci parte dintr-un grup majoritar, în care fragmentarea, eterogenitatea și conflictele interne sunt mai evidente. Michel Foucault, refuzând să devină simbolul și purtătorul de cuvânt al homosexualilor de pretutindeni (motivând că plăcerea lui ține în mare măsură de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ci era reclamată de substanța și sensul evenimentelor și personajelor. Forma și conținutul se află într-o perpetuă concordanță: nu o poți (re)prezenta pe Antigona într-o comedie. Replicând, Hayden White a dat exemple de emplotment contraintuitiv care nu trădează totuși, retoric și etic, un subiect extrem: filmul italian din 1997 distins cu marele premiu la Cannes în 1998, La vita e bella (regia: Roberto Benigni; Benigni joacă și unul din rolurile principale, precum și co-semnează scenariul, alături de Vincenzo Cerami), „spune
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unui înger damnat, subjugat de demonia puterii, apoi de puterea însăși. Căderea sa în plasa tiraniei este ultimul pas într-o tragedie a spiritului. Mai exact: tragedia spiritului nesăbuit, care și-a rupt legăturile cu etica și morala, și-a trădat menirea, optând pentru imoralitatea și amoralitatea unui eros al dominației. Lilla ne reamintește în ultimul capitol legătura stabilită de Platon în Republica și Phaidros între tiranie, eros și filozofie... Veștile bune sunt rare și, de multe ori, însoțesc veștile rele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
of the American Mind. How Higher Education Has Failed Democracy and Impoverished the Souls of Today’s Students. Traducerea românească a lucrării, datorată Monei Antohi și publicată de Editura Humanitas în 2006 sub titlul Criza spiritului american. Cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților, îmi oferă prilejul unei retrospective critice și al unei scurte discuții pe teren românesc. La două decenii de la încheierea manuscrisului original, voluminosul pamflet al lui Allan Bloom mi se pare încă viu, ba chiar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Spiritul nesăbuit. Intelectualii în politică, traducere de Mona Antohi, Polirom, Iași, 2005, pp. 7-45. „Criza spiritului american. Recitindu-l pe Allan Bloom după douăzeci de ani” a apărut inițial ca postfață la Allan Bloom, Criza spiritului american. Cum universitățile au trădat democrația și au sărăcit sufletele studenților, traducere de Mona Antohi, Humanitas, București, 2006, pp. 459-483. Fragmente fără note au apărut și în revista 22, XVII, nr. 852, 4-10 iulie 2006, pp. 18-19. Index de autoritc "Index de autori" A Alexandrescu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
viața ca să poată fi în locul tău. Ai văzut perechi de îndrăgostiți sărind îmbrățișați de pe corabia lor cuprinsă de flăcări; inimă lîngă inimă s-au scufundat sub valurile triumfătoare, rămînînd credincioși unul altuia, în clipa cînd cerul însuși părea să-i trădeze. L-ai văzut pe secundul asasinat, azvîrlit de pirați de pe puntea pe care-și făcea cartul de la miezul nopții; ore în șir s-a prăbușit în botul nesătul al apelor adînci, mai negru decît întunericul, iar ucigașii și-au văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care-l putem face pentru bietul cap este să ne rugăm cerului ca palancurile să reziste. în noaptea din ajun și în dimineața zilei următoare, Pequod plutise în derivă pe o mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
atîta repeziciune și rîvnă, se rupseră dezordonat și, aidoma elefanților regelui Por în bătălia cu Alexandru cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă, aidoma unor epave umplute cu apă. Dacă leviatanii aceștia ar fi fost o biată turmă de oi, fugărită pe vreun imaș de trei lupi fioroși, tot n-ar fi putut trăda o asemenea panică. Dar această timiditate vremelnică e caracteristică aproape tuturor animalelor gregare. Deși se unesc în turme de cîte zeci de mii, bizonii cu coamă de leu din Vestul Americii fug nu o dată în fața unui călăreț solitar. Gîndiți-vă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]