3,837 matches
-
la o voce lipsită de ritm și modulare, prin pauze mari realizate înainte de a vorbi sau chiar refuzul comunicării. În planul psihicului, acesti școlari devin nervoși, neliniștiți, irascibili. Vorbim în acest caz de logonevroza, cănd bâlbâiala este conștientizata și este trăită ca atare în planul personalității. Deși nu se cunosc exact corelațiile dintre bâlbâiala și particularitățile stărilor afective, este cert că modificările neurovegetative existente în emoțiile puternice inhiba producerea comunicării. Modul de a reacționa este diferit la fiecare logopat, în funcție de experiență
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
veacul luminat este în același timp veacul progresului luminilor. Noțiunile devin din nou circulare și sinonime. Faptul de a fi efectiv contemporan, sincronic cu istoria, cu spiritul timpului dobândește pentru întâia dată prestigiu și valoare în ideologia românească. Acest istorism trăit și gândit autentic dovedește limpede că bazele Iluminismului românesc nu sunt abstract-metafizice, ci grefate organic pe ideea de devenire istorică. Faptul constituie o nouă rupere de nivel, de mentalitatea teologică în care prefacerea este negată, fixism specific oricărei culturi medievale
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
aprecierea situației, detectarea diferențelor, recunoașterea acțiunilor pentru a le adapta la aceste diferențe. Pentru ca automodificarea conduitelor motorii, printr-o mai bună adaptare la calitățile personale să fie posibilă, subiectul trebuie să fi realizat o analiză și o sinteză a experiențelor trăite, în funcție de succesele sau insuccesele sale. Guilford a stabilit un paralelism între activitatea cognitivă și activitatea psihomotorie. În domeniul cognitiv, individul adună în memorie informații privitoare la activitatea sa motrică ( ce știe și ce nu știe să facă). În puține cuvinte
APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
poetică, după 1948 aceasta va fi lăsată deoparte în favoarea construcțiilor în proză, mult mai adecvate, ca formă, experiențelor de viață ce urmau a fi transpuse: ipostaze ale luptei de clasă și ale impunerii noului sistem politico-social; relatări bazate pe evenimente trăite, ca urmare a participării la conflagrația mondială; episoade ale așa-ziselor bătălii „din umbră” purtate de Securitate cu serviciile de spionaj străine. Se pot, astfel, identifica, odată cu succesiunea principalelor teme dezvoltate de autor în creațiile sale, chiar etapele definitorii ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
de lărgire a conștiinței estetice. Chiar și în varianta d. se poate susține teza caracterului preponderent afirmativ al avangardismului românesc, pentru care proiectul principal era de a transforma poezia într-un act existențial, de a o redefini ca o poezie trăită. Repere bibliografice: Michel Sanouillet, Dada à Paris, Paris, 1965; Călinescu, Principii, 17-22; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Marino, Dicționar, I, 110-111; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
tinereții a "poporului muncitor unic", ajungând deci să vorbească singura limbă pe care acesta o înțelegea, româna. De fapt, termenul "înțelegere" este impropriu, deoarece limba "poporului muncitor unic" nu exista în sensul dezvoltării și potențării cunoașterii, a accesului la realitatea trăită și gândită a vieții, ci în sensul îngustării cunoașterii, a cărei diversitate și pluralism erau ab initio "contrarevoluționare"; formulele stereotipe, care se repetă obsesiv, vocabularul limitat, toate acestea urmăreau să creeze un cadru de gândire extrem de redus, ermetic și tot
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
personală cu doamna conferențiar Gabriela Colțescu, 2009. Cosma, Neagu (1994), Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii, București, Editura Globus. Crankshaw, Edward (1971), Khrushchev remembers, traducere de Strobe Talbott, London, André Deutsch Limited. Curticeanu, Silviu (2008), Mărturia unei istorii trăite. Imagini suprapuse, București, Editura Historia. Dobrescu, Maria (2004), La curtea lui Ceaușescu. Dezvăluirile Suzanei Andreiaș despre viața de familie a cuplului prezidențial, București, Editura Amaltea. Dobrynin, Anatoly (1995), In confidence. Moscow's ambassador to six Cold War presidents, Seattle, London
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
C.H. Beck. Markham, Reuben (1996), România sub jugul sovietic, traducere de George Achim, București, Fundația Academia Civică. Nicolae, Nicolae (2000), O lume așa cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost ambasador al României, București, Pro Domo. Niculescu-Mizil, Paul (1997), O istorie trăită, București, Editura Enciclopedică. Niculescu-Mizil, Paul (2001), De la Comintern la comunism național. Despre consfătuirea partidelor comuniste și muncitorești, Moscova, 1969, București, Evenimentul Românesc. Niculescu-Mizil, Paul (2003), O istorie trăită. Memorii. București, Moscova, Praga, Bologna, vol. II, București, Democrația. Niculescu-Mizil, Paul (2008
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost ambasador al României, București, Pro Domo. Niculescu-Mizil, Paul (1997), O istorie trăită, București, Editura Enciclopedică. Niculescu-Mizil, Paul (2001), De la Comintern la comunism național. Despre consfătuirea partidelor comuniste și muncitorești, Moscova, 1969, București, Evenimentul Românesc. Niculescu-Mizil, Paul (2003), O istorie trăită. Memorii. București, Moscova, Praga, Bologna, vol. II, București, Democrația. Niculescu-Mizil, Paul (2008), România și războiul americano-vietnamez, București, Roza Vânturilor. Nițescu, Marin (1995), Sub zodia proletcultismului. Dialectica puterii, București, Humanitas. Pacepa, Ion Mihai (1993), Moștenirea Kremlinului, București, Venus. Popescu, Dumitru (1994
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
blamează vehement, în conversația sa cu jurnalistul Felix Chuev, pierderea leninismului revoluționar. La "al XXIV-lea Congres al partidului", ținut în 1971, Leonid Brejnev a declarat: Putem acum să respirăm liber, să lucrăm bine și să trăim calm." Partea cu "trăitul calm" era adresată în particular bolșevicilor. Bolșevicii nu au putut accepta asta. Dacă oamenii beneficiază de o viață calmă, bolșevicii nu mai sunt necesari. Ei devin total inutili. Bolșevicii sunt întotdeauna în fruntea evenimentelor, conducând oamenii, depășind obstacolele. La ce
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Așadar, învățarea este permanentă, continuă, este coexistentă cu însăși viața omului, ca individ, grup sau societate. Omul învață cât trăiește, iar organismul său funcționează normal. Orice om învață din experiența (și cu ajutorul) altora și din propria experiență, din situații reale, trăite, dar și din situații imaginare, ipotetice. Învățăm în mod spontan, neintenționat, incidental, dar și într-un mod organizat și dirijat, atât într-un cadru instituționalizat (școală, universitate etc.), dar și în afara acestuia, în contexte formale, non-formale și informale. Prin învățare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conduce nu numai la o stimulare a învățării, dar și la un puternic atașament emoțional față de spațiul respectiv, stimulând bucuria de a reveni și de a învăța în acel loc, dar șisentimente pozitive legate de reflecția asupra experienței de învățare trăite (Graetz, 2006). Pappas (apud Hiemstra, 1991) includea într-o definiție foarte cuprinzătoare a mediului psihologic patru elemente-cheie, respectiv comportamentul spațial, caracteristicile fizice (lumina, aranjamentul mobilierului, zgomotul, decorul etc.), rolul tradiției și experiențele afective trăite de cursant (cum anticipează și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
foarte utilă cunoașterea caracteristicilor acestora, pentru a înțelege implicațiile lor atât în procesul de identificare, cât și în cel de decizie privind activitățile educaționale necesare satisfacerii lor. Bradshaw (apud McKillip, 1987) vorbește despre patru tipuri de nevoi: normative, comparative, resimțite/trăite și exprimate. Nevoile normative sunt cele care descriu diferențele dintre standardele stabilite și nivelul evaluat al cunoștințelor, deprinderilor sau abilității de a reuși. Nevoile comparative rezultă în urma comparației dintre nivelurile cunoștințelor, deprinderilor, performanțelor etc. anumitor indivizi sau grupuri, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stabilite și nivelul evaluat al cunoștințelor, deprinderilor sau abilității de a reuși. Nevoile comparative rezultă în urma comparației dintre nivelurile cunoștințelor, deprinderilor, performanțelor etc. anumitor indivizi sau grupuri, în care un termen al comparației este folosit ca standard pentru raportare. Nevoile trăite, resimțite, sunt cele pe care persoana le conștientizează, dar nu vorbește despre ele. În momentul în care le verbalizează, devin nevoi exprimate (Queeney, 1994). Potențialele arii unde pot fi regăsite aceste nevoi sunt reprezentate de cunoștințe, deprinderi, atitudini și abilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acesteia informații mai puțin cunoscute despre sine sau despre relațiile cu ceilalți (Minton, 2000). 6. Simulările presupun crearea unor situații controlate care imită realitatea și în care cursantul va juca un rol „distribuit”. Accentul este pus pe reflecția asupra experienței trăite, a procesului derulat și a rezultatelor obținute, ceea ce interesează mai cu seamă fiind modificările în atitudini, la nivelul înțelegerii și a deprinderilor formate (Minton, 2000). Tehnica oferă posibilitatea modelării comportamentului în condiții asemănătoare celor în care se va lucra ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Așadar, învățarea este permanentă, continuă, este coexistentă cu însăși viața omului, ca individ, grup sau societate. Omul învață cât trăiește, iar organismul său funcționează normal. Orice om învață din experiența (și cu ajutorul) altora și din propria experiență, din situații reale, trăite, dar și din situații imaginare, ipotetice. Învățăm în mod spontan, neintenționat, incidental, dar și într-un mod organizat și dirijat, atât într-un cadru instituționalizat (școală, universitate etc.), dar și în afara acestuia, în contexte formale, non-formale și informale. Prin învățare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
conduce nu numai la o stimulare a învățării, dar și la un puternic atașament emoțional față de spațiul respectiv, stimulând bucuria de a reveni și de a învăța în acel loc, dar șisentimente pozitive legate de reflecția asupra experienței de învățare trăite (Graetz, 2006). Pappas (apud Hiemstra, 1991) includea într-o definiție foarte cuprinzătoare a mediului psihologic patru elemente-cheie, respectiv comportamentul spațial, caracteristicile fizice (lumina, aranjamentul mobilierului, zgomotul, decorul etc.), rolul tradiției și experiențele afective trăite de cursant (cum anticipează și cum
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
foarte utilă cunoașterea caracteristicilor acestora, pentru a înțelege implicațiile lor atât în procesul de identificare, cât și în cel de decizie privind activitățile educaționale necesare satisfacerii lor. Bradshaw (apud McKillip, 1987) vorbește despre patru tipuri de nevoi: normative, comparative, resimțite/trăite și exprimate. Nevoile normative sunt cele care descriu diferențele dintre standardele stabilite și nivelul evaluat al cunoștințelor, deprinderilor sau abilității de a reuși. Nevoile comparative rezultă în urma comparației dintre nivelurile cunoștințelor, deprinderilor, performanțelor etc. anumitor indivizi sau grupuri, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
stabilite și nivelul evaluat al cunoștințelor, deprinderilor sau abilității de a reuși. Nevoile comparative rezultă în urma comparației dintre nivelurile cunoștințelor, deprinderilor, performanțelor etc. anumitor indivizi sau grupuri, în care un termen al comparației este folosit ca standard pentru raportare. Nevoile trăite, resimțite, sunt cele pe care persoana le conștientizează, dar nu vorbește despre ele. În momentul în care le verbalizează, devin nevoi exprimate (Queeney, 1994). Potențialele arii unde pot fi regăsite aceste nevoi sunt reprezentate de cunoștințe, deprinderi, atitudini și abilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
acesteia informații mai puțin cunoscute despre sine sau despre relațiile cu ceilalți (Minton, 2000). 6. Simulările presupun crearea unor situații controlate care imită realitatea și în care cursantul va juca un rol „distribuit”. Accentul este pus pe reflecția asupra experienței trăite, a procesului derulat și a rezultatelor obținute, ceea ce interesează mai cu seamă fiind modificările în atitudini, la nivelul înțelegerii și a deprinderilor formate (Minton, 2000). Tehnica oferă posibilitatea modelării comportamentului în condiții asemănătoare celor în care se va lucra ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
și cronicilor au fost revizuite și selectate din revistele de specialitate și cotidienele din perioada 1970 2015, respectându-se grafia vremii sau a autorilor. Materialele publicate în această carte sunt textele necenzurate din arhiva autorului. CUPRINS Bogdan ULMU: O poetică trăită a teatrului 11 ECOUL .....................................................17 Radu PENCIULESCU: O voce distinctă... 19 George BANU: Lumina scenei, umbra școlii 20 Marina CONSTANTINESCU: Teatrul este cea mai minunată poveste 27 Mircea DIACONU: Să fii doar o tăcere... 29 Monica SĂVULESCU-VOUDOURI: Alexa Visarion, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Manole 419 Anca IONIȚĂ: Călătoria unei obsesii 425 Oana CIUCĂ: Jocul bucuriei sau bucuria jocului 429 Postscriptum: Nu trebuie să-mi explici, trebuie să faci! 434 INDEX DE AUTORI ȘI PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR 437 O poetică trăită a teatrului Alexa Visarion este un artist complex: regizor de teatru și film, scenarist, profesor, publicist, scenograf, iar preumblările sale în lumea artei românești și nu numai depășesc patru decenii. S-a născut la 11 sept 1947 ("cînd se instaurase
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un spațiu de joc straniu; personajele piesei se înfruntă într-un spațiu al detenție, al ispășirii al unor vinovății posibile, sau existente. O încăpere cu paturi metalice suprapuse, în care stau aceste personaje dominate de stări endofazice, cuprinse de gânduri trăite, ori într-o fază de prospectare este, de fapt, un cadru purificator, un amplu decantor de conștiințe. [...] În acest spectacol, neobișnuit ca scriere și interpretare, cele mai ascunse gânduri ale personajelor sunt amplificate sonor. Strigătul acesta din interiorul ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt, un film despre ambiguitatea actelor umane, despre teama de a fi singur, despre dorința de a găsi un rost zilelor trăite. Ce credeți că este mai important în meseria dumneavoastră? Să fii tu însuți, să nu suferi nici o influență din afară, să nu depinzi de conjunctură, să ajungi să gândești ceea ce oamenii trăiesc zilnic, dar nu știu sau nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața proprie sau viața celor dragi, ceea ce le va declanșa un sindrom acut de traumă cu potențial de a dezvolta ulterior un sindrom de stres posttraumatic. Reacția la evenimentele violente este însă mediată de propria vulnerabilitate și reziliență. O violență trăită direct de o persoană vulnerabilă va conduce la o stare acută de stres traumatic și posibilitatea dezvoltării ulterioare a unui sindrom de stres posttraumatic. O persoană rezilientă însă, va face față violenței fără a cădea în patologie. Efectul evenimentului violent
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]