9,257 matches
-
focare. FS: • trunchi Yang: 15V (D5/D6); • trunchi Yin: 17 FM (între cele două mameloane sau al patrulea EIC). FM: • trunchi Yang: 20V (D11/D12); • trunchi Yin: 12FM (la jumătatea distanței dintre stern și ombilic). FI: • trunchi Yang: baza sacrumului; • trunchi Yin: 4FM (4 degete sub ombilic). Se acționează cu o presiune constantă pe cele trei zone ale spatelui și prin masaj rotativ amplu cu pernițele degetelor pe 12FM și cu eminența tenară pe 12FM și 4FM timp de 2-3 minute
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
moderată, timp de 2-3 minute fiecare. d) Circulația superficială a meridianelor • articulații: se masează prin presiune, prin înfășurarea cu ambele mâini; • traiectele meridianelor: masarea ușoară în sensul meridianelor. Protocol general de masaj Decubit ventral • Masajul celor trei zone regulatoare ale trunchiului Yang. • Presiuni sacadate pe ritmul respirației pacientului, pe zonele corporale contractate ale spatelui. Înfășurare/presiune la umăr, cot, încheietură și articulațiile fiecărui deget. • Masajul prin atingere ușoară a spatelui sau masajul prin frecare mai mult sau mai puțin apăsat (după
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
și articulațiile fiecărui deget de la picior. • Masajul prin atingere ușoară a feței posterioare a membrului inferior sau masajul prin frecare mai mult sau mai puțin apăsat (după preferința subiectului), în sensul meridianelor. Decubit dorsal • Masajul celor trei zone regulatoare ale trunchiului Yin. • Masajul bilateral al feței de la bărbie până la pielea craniului. • Masajul cranian al meridianelor V/VB înapoi și DM înainte (trebuie să vă așezați cu fața la pacient). • Masajul punctelor 20VB, 8I și 1R. • Masajul picioarelor. • Masajul general al meridianelor prin atingere
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
schismatică a fost urmată de altele, nu mai puțin importante: ridicarea unui templu la Ierusalim și introducerea unei noi versiuni a Torei, care nu făcea nici o mențiune referitoare la Sichem și Garizim. Samaritenii cred că evreii s-au separat de trunchiul central al iudaismului pe vremea preotului Eli, în secolul al XI-lea î.Hr.1. Prin urmare, cele mai insultate persoane de către samariteni erau preotul Eli, inițiatorul schismei de la Șilo, regele Solomon care a ridicat templul din Ierusalim și scribul Ezdra
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
utilizare mai extinsă, la majoritatea popoarelor. "Cosmos viu", aflat în veșnică regenerare, arborele este "un simbol al vieții în continuă evoluție", semnificând "ascensiunea spre cer", "verticalitatea" 316. Arborele mijlocește comunicarea dintre cele trei niveluri ale cosmosului; rădăcinile descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar ramurile din vârf reprezintă cerul în totalitatea sa 317. În mitologia poporului român, Arborele Cosmic, născut o dată cu Universul, este bradul. Legenda spune că "Fârtatul, obosit și înciudat de incapacitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La slavii din sud, bradul era înlocuit cu un pom fructifer, prun, cireș sau măr. Prin intermediul pomului de înmormântare, sufletul celui răposat își continuă viața în trupul naturii.344 În trecut, mortul era așezat într-un sicriu scobit dintr-un trunchi de copac, tocmai pentru a reliefa această legătură " de sânge" dintre om și viața naturii.345 În Bucovina, la moartea unui om, se aduce, de la biserică, "un prapur și o cruce" care se leagă, în fața casei, de doi pari ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cucoara de demult, dacă-i fierbea, la loc înviau. Era o babă și avea o cucoară, care-și făcuse cuibul în pod. Ea știa, așa ca omul, tot ce i se spunea. "Cucoară, cucoară, zice baba, du-te la trunchi și-mi taie lemne!" Cucoara făcea. "Pune de uncrop!" Punea. "Opărește-te!" Se opărea. "Bagă-te în oală și fierbe!" Se fierbea. Pune-te în strachină să te mănânc!" Se punea și după ce o mânca iar se făcea la loc.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acest fapt decurge firesc din structura obiectului analizat (NMP), care, după cum am detaliat la începutul secțiunii, abordează elemente variate ale sectorului public cu instrumente la fel de variate. De altfel, liniile de reformă despre care astăzi considerăm că fac parte dintr-un trunchi comun (NMP) au origini diferite. Unele acțiuni concrete de reformă au decurs din teorii care interpretau într-un anumit mod rolul statului, al birocratului, al cetățeanului, al organizațiilor publice etc., precum și relația dintre acești actori, iar unele acțiuni de reformare
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
sună zvâcnindu-i parcă-n uger tot laptele din lună". În volumul "Încă nu", Horea devine macedonskian: Și-n râuri se-nălțau păsări și păsări tremurau în râuri/ Și soarele curgea-pământuri și din pământuri către soare/ Se desfăceau păduri de trunchiuri și mânjii nedesprinși de frâuri/ Cum nechezau cuprinși de azurul ce începu să-i înfioare". Bucolic, Ion Horea are personalitatea lui, deși se mișcă în tiparele tradiției; pitorescul rural, sentimentul timpului, sentimentul iubirii, fixate într-un cadru de transmiteri și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să-și definească arta poetică: "Eu, voievodul adolescenței și/ prin însăși voia simțurilor flaut/ al unei neaflate maladii/ pe care cu viața mea o caut". Ca și natura, poetul se află într-o permanentă metamorfoză: "Sunați-mi fulgerele de vară trunchiul/ eu nu îmi sunt aidoma nicicând". Alteori zeu, pe jumătate sunet, se definește într-o muzică barbiană: "Desprinși din cântecul-inel,/ Văzduh și ape împânziră/ Suavii zei pe care el/ Aievea îi isca din liră". "Odihnă în țipăt" prezintă nașterea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tale." În "Sărbătorile zilnice" (1961), poeta, așa cum mărturisește, trăiește simultan toate vârstele: copilăria, adolescența și tinerețea. Devine însă, pe parcurs, retorică și imaginile create nu ne mai înfioară: "Dacă las să se adune tristețea cu alta,/ Vezi crescând deodată/ cu trunchiul impunător, deznădejdea sinteza și încununarea". Cu timpul, Nina Cassian va cânta tot mai frecvent toamna ca simbol al sfârșitului unei vârste. Toamnele ei, cu sunete, parcă, de orgă, sunt senine și somptuoase "ca decadența unui imperiu". Face portretul lui Bach
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
românesc: "Aici e țara mea ne-ngenunchiată/ prin fum de țară rămânând/ Stea sieși și fântână nesecată/ Trup unic de pământ și gând." (Paul Tutungiu). Creșterea țării ne-o sugerează N. Dragoș, parafrazând "Meșterul Manole": "Var și cărămidă, nouă meșteri mari/ trunchiul mi-l râvnește zidul nesupus/ munți și păsări fie clipei lăutari/ înălțați zidirea tot mai sus, mai sus". Participarea la evenimentele cotidiene și la marea sărbătoare a patriei apare la Gh. Tomozei în versificări care amintesc de prima perioadă a
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Labiș publicase volumul "Primele iubiri", în care sublinia că facerea poeziei impune migală și transparență. În acest volum, el reînvie istoria, aureolând prezentul: Se vaită stejarii românești/ Peste Dumbrava roșie-i furtună/ Se-nalță-n cer văpăile șerpești,/ Bufniri de trunchiuri prăbușite sună,/ Și tremurând, și plâns, de după norii/ Se-arată îngrozit un colț de lună." Un adevărat infern dantesc este creat pictural în viziuni apocaliptice: "Nu-i Ștefan-vodă cel ce-a ridicat, / Mari, focurile străjii peste creste/ Întregi Carpații s-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vară/ umbrele trec dune peste gleznele copacilor". Poezia "Ruinile conacului" presupune un univers halucinant, în care grifonul apără ordinea seculară a lumii create de el cândva; țăranii nu sunt decât urmașii acestei lumi; umanitatea acestora este transparentă: "Treceau țăranii cu trunchiurile pe umeri/ cu ușile și ferestrele sparte la piept/ Își aduceau în brațe propriile chipuri/ de parcă se întorceau de la manifestație/ zugrăviți de curând și-n multă grabă". Refugiul este orientat către lumea arhaică, în anistorie, în mit, în legendă; "refugiul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
întinde, se zvârcolește/ Se rupe într-o destrămare de clinchet." Trecerea spre lumea reală se face pe nesimțite, poetul descoperă în cuptorul de var zidit de țărani, dintr-o știință obscură, materia cu care țăranca va vărui zidurile și pietrele, trunchiurile copacilor, semințele, dar și "Sexul erupției, ce aruncă lapții/ smulși de căderea zodiei rutului/ la care sorii-și rup culorile unii din alții". Poetul încearcă un calendar al muncilor specifice satului, pe care le îmbracă într-o aură sacră, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
inserează în existență. ("Ca o răscoală a gropilor"). Din mișcarea lor intimă poemele reiau ideea sacrificiului cu sens de exemplaritate. "Trimisul" este un Nastratin barbian: "Dar au căzut cu toții, spre dânsul, în genunchi/ în timp ce sta cu capul, plecat pe acel trunchi." Poezia devine expresia unei voci întunecate, pentru că moartea însăși este leacul bolilor("Perechi") Ne dăruim morții, pentru că, așa ca altădată, viața este o împerechere de trăire și somn; respirăm pe buza mormântului, buzele învăpăiate mușcă din pâine deasupra mormântului. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
deasupra banchetelor din grădină atârnă un splendid candelabru, de salon, că podeaua sufrageriei sau cea a cabinetului lui Vanea este de fapt același covor de pietriș; și pe alocuri, dar prezente mereu în scenă câteva rădăcini noduroase, fantastic încâlcite, câteva trunchiuri rămase parcă dintr-o eternă livadă cu vișini, veșnic retezată de necruțătorul fierăstrău al timpului. Ne aflăm "înăuntru", ne aflăm "afară"? Insesizabilă confundare a planurilor, imperceptibilul aliaj dintre real și fantastic, dintre banal și insolit, determină timbrul aparte al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
și Robin expune concepția dezvoltată de Mac Lean și Laborit cu privire la creierul uman, concepție la care unii membri ai Grupului celor Zece au făcut referire în mai multe rînduri și care descrie creierul uman ca fiind constituit din trei creiere: trunchiul cerebral, moștenire de la creierul reptilian, sediu al funcțiilor de bază (foame, sete, atac și apărare, reproducere); sistemul limbic, sediu al memoriei și automatismelor; cortexul asociativ, care nu există decît la mamiferele superioare, sediu al imaginației, creației și inovației. Jacques Robin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
metonimii prin care sunt concretizate caracteristicile liricii moderniste. Astfel, noua poezie este cântec sacru și Logos ce întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat de I. Barbu superior)/principiul masculin (Eva/Adam). Ideea poe zieicântec ce echivalează cu actul demiurgic este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
întemeiază lumi. Prin actul creației se transfigurează realitatea concretă, fragmentară (coasta bărbătească), se ivește frumusețea ideală a operei. Perfecțiunea ficțiunii artistice (al Evei trunchi de fum) în raport cu realitatea imperfectă din care se inspiră este sugerată prin dubla opoziție: totalitate/fragment (trunchi/coastă), prin cipiul fe minin (considerat de I. Barbu superior)/principiul masculin (Eva/Adam). Ideea poe zieicântec ce echivalează cu actul demiurgic este accentuată prin versificația bazată pe ritm iambic și rimă îmbrățișată, pe armonii imitative (versul 6) și pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
noastră și ne vom rezolva singuri problemele! Evident că ambele mesaje, ambele ideologii (liberalismul și socialismul) sunt polarizante, chiar extremiste, pentru o societate civilă matură și puternică, pe care o fărâmițează. Dacă liberalismul și socialismul s-au dezvoltat din același trunchi ideologic al secolului Luminilor, nu văd nicio incompatibilitate între alianțe și solidarități, între cei care se declară socialiști și cei care se declară liberali. Nu aceasta este problema: Cine să conducă? Liberalismul sau socialismul? Problema de fond, poate cea mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cu sămînță de floarea-soarelui. Se crede că, spre a scăpa de durere de cap, este bine a aduce apă neîncepută sau stropi de la moară într-o oală nouă, a [o] turna apoi într-o strachină și a o pune pe trunchiul unde se taie lemnele; apoi se ia o suveică, se moaie-n apă și, atingîndu-se cu dînsa fruntea, se zice: „Soarele-n apă, sănătatea-n cap“ și se aruncă înapoia capului - ceea ce se face cu trei surcele în nouă luni
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
duhurile răle, caută să le pedepsească. Cînd această mînie ajunge la culme, toată firea se zburlește, furtuni se pornesc, cerul se norează și duh urile cată să se ascundă. Atunci tună. Oamenii ce dorm peste noapte sub arbori taie în trunchiul arborilor semnul crucii, ca să nu se apropie de ei duhuri necurate. Duhurile se pot ascunde în ființe vii și plante pe care Dumnezeu le stîrnește. Pe om îl sacrifică pentru a ucide duhul rău din el, dar rezervă sufletului celui
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îngroape în pămînt, căci se crede că va muri cînd se va face nucul atît de gros cît a fost cercul de larg. Nucii de asemenea să nu-i tai, că-i rău de moarte. îi poți tăia însă cînd trunchiul lor va fi atît de gros cît și al tăietorului. Cînd, văzînd pe cineva, îți pare că samănă cu altcineva care-i mort, să nu zici: „Sărmanul N., dacă trăia, ar fi fost acum ca T.“, căci moare și acest
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
zice că ceea ce a visat e semn a bine, și apoi acel vis se va împlini în bine. Șerpele în vis arată vînt; peștele, ploaie; ouăle arată zăpadă. Vită Se crede că dacă sare vita care este a făta peste trunchiul sau penele de la lemnar*, apoi fătul se naște cu buricul prin mai și nu trăiește. Cînd vezi că moare o vită, să n-o lași netăiată, chiar dacă n-ai mîn ca-o, că-i păcat, și pentru ea cuțitul e
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]