3,971 matches
-
calendar de evenimente misionare, caritative, artistice, de ctitorire de edificii bisericești și monahale, de reinstaurare a cultului Sfântului Andrei, de reintroducere a pelerinajelor și a cultului moaștelor, de menținere a spiritului ecumenic prin dialogul interconfesional etc. Au fost semințele unei ucenicii prețioase, care rodesc astăzi în paginile acestei interesante cărți, contribuție binevenită la explorarea și evaluarea unui domeniu important al mass-media din România, încă niciodată abordat din această dublă perspectivă, a teologului și a specialistului în comunicare. Condeiul Lilianei Naclad reunește
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
apărătorul lor. Însă nedreptatea comisă acum un deceniu avea să stea, ironia sorții, la originea unei viitoare numiri menite să transforme radical un mod de a face anchete penale în România. Ovidiu Budușan venise la București din Cluj, unde făcuse ucenicie în meserie pe lângă un procuror deja experimentat în dosare de corupție și anchete economico-financiare. Acest procuror își câștigase respectul, dar și antipatia colegilor din Cluj, în tulburii ani ’90. Arestase primul judecător din România, devenind impopular în sistem. Făcuse dosare
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Ministerului Public. — Ovidiu Budușan fusese exclus din magistratură, era deja ieșit din sistem. — Era ieșit. — Era deja avocat. Trecuse în partea cealaltă. — Exact. Ovidiu Budușan venise în magistratură, la Cluj, când eu eram procuror acolo. A lucrat în perioada de ucenicie și a lucrat sub numele meu. N-avea drept de semnătură. Eu l-am învățat primele elemente ale muncii de procuror. Dar Monica Macovei a văzut mai multă lume atunci. Eu așa-mi aduc aminte. Că a văzut mai multă
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
una din domnișoarele de onoare era un tigru sau dacă fericitul cuplu își făcea intrarea ca la helischi. Francesca avea o bănuială că era mâna lui Jack Allen, redactorul-șef de la Express și coșmarul vieții lui Fran. Jack își făcuse ucenicia la ziarul tatălui ei și nu îi iertase niciodată faptul că era fiica șefului și că avea să-i moștenească tronul. După standardele lui Jack, nepotismul era ceva de neiertat și n-o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a duce Citizen la faliment. Din senin, îl năpădi depresia, dându-i târcoale ca o viespe înfuriată. Ce rost avea totul? De ce naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe care-l cunoscuse vreodată. Recunoaște, idiotule, murmură în barbă. N-are nimic de-a face cu asta. E din cauza ei. Și ce ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Mă năpădește bucuria, Misterul, iată, se destramă: Reiese din ce-a spus Ostap Că și-a făcut ucenicia Mâncând pastramă la proțap Printre butoaiele din cramă. Mergând „Cu Iașii mană-n mană” De la un capăt pân-la altul, Mă rog să-i dăruie Înaltul Măcar un strop dintr-o fântână. Din câte îmi aduc aminte, Mereu ai fabricat lumină
La Costache Ostap by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84175_a_85500]
-
entități de rang superior, credeau în menirea lor ca martori tăcuți, dar și ca îndrumători spirituali. Prințul își trăia viața respectând armonia dintre rațiune, sensibilitate și sex. Inițierea o primise de la un negustor armean din Moldova la care își făcuse ucenicia. De la el învățase arta de a trăi, arta de a negocia, arta folosirii limbajului vorbit, ca și pe cel al hainelor sau al gesturilor, pentru a-și apropia oamenii; arta de a gândi cu multe mutări înainte, arta de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să abandoneze cariera juridică, Înscriindu-se la Universitatea Sorbona din Paris (1921), unde frecventează cu entuziasm cursurile unor istorici deosebit de prestigioși (Ferdinand Lot și Charles Diehl). Frecventează În paralel și celebra École de Chartes, unde avea să facă o temeinică ucenicie În cercetarea istorică. În anul 1924, la doar 26 de ani, devine profesor la Catedra de Istorie Universală a Universității din Iași, iar În anul 1928, la inițiativa lui Nicolae Iorga, tânărul istoric Gh. I. Brătianu este ales membru corespondent
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
predea noțiunile de electricitate, ci și prin absolvenții valoroși pe care i-au dat activităților inginerești, ca urmare a programelor analitice moderne, prin introducerea proiectelor și a practicii inginerești. Pentru mine, ca moldovean născut la Bârlad ce și-a făcut ucenicia în școlile Bucureștilor, Politehnica ieșeană era cea la care, ducându-mă ca tânăr inginer să susțin o comunicare științifică, mă făcea să simt provocarea confruntărilor de idei și a validării unei soluții. Pe profesorii ieșeni îi știam din lucrările lor
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
prezentabili". Am fost însă mereu convins că am la fel de mult talent ca și ei, dacă nu cumva chiar mai mult, ceea ce mi-a dat energie să continuu "lupta". Treptat am intrat în lumea literară și mi-am făcut o lungă ucenicie la restaurantul Uniunii Scriitorilor și prin casele unor prieteni scriitori sau actori. A avea acces în acele case era de fapt esențial, acolo mi se părea că se concentra adevărata viață, acolo își dădea de fapt întâlnire elita. Când am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
performanțele mai mult decât mediul de piață. În primul rând, pe Internet individul simte din plin capacitatea sa de a face alegeri personale și poate resimți rapid consecințele (plusvalorile sau valorile diminuateă. În al doilea rând, el dezvoltă pe perioada uceniciei sale o impresie de familiaritate cu procesul de dare a comenzilor. În sfârșit, în al treilea rând, beneficiază adesea de un acces la informația particulară reprezentată de linkurile la informațiile de pe site-urile curtierilor. Această creștere a cantității de informație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
proprie, cu libertate proprie de alegere, cu posibilitatea efectivă de a se mântui. Mai mult, faptul că a fost ales de Isus între cei doisprezece și că i s-a încredințat vistieria grupului arată că toată lumea avea încredere în el. Ucenicia lui Iuda, într-o primă etapă, n-a fost mincinoasă, ci cât se poate de autentică. Iuda L-a iubit realmente pe Isus, așa cum Acesta și-a iubit realmente „trezorierul”. În 20,17, Matei scrie că Isus i-a luat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-L vinde pe Isus; apoi, diavolul însuși intră în Iuda, punând stăpânire asupra lui. Între cele două momente are loc spălarea picioarelor și împărtășirea ucenicilor cu trupul și sângele Domnului. Prin urmare, pentru a descrie prima parte, cea pozitivă, a uceniciei lui Iuda, Origen se referă mai cu seamă la mărturiile lui Matei; pentru a doua parte, cea negativă, el preferă explicația lui Ioan. Diavolul îl prinde pe Iuda neprotejat de „scutul credinței”. Pavel spune în Ef. 6,16: „În toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru Sampath, lăsând-o pe Ammaji să se ocupe de masa pentru restul familiei, căci judecata lui era singura în care Kulfi avea încredere. Muncea aproape toată ziua, încercând una și alta, dând naștere, chiar și în aceste zile de ucenicie pe lângă imaginația ei, unor feluri de mâncare atât de aromate și de excepționale, încât ceilalți puteau doar să bănuiască ce pierdeau în funcție de mirosurile care se ridicau din oalele ei, care îi intoxicau în asemenea hal încât, până la sfârșitul serii, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avar, propriul meu timp, al existenței mele. O pagină bună mă răsplătea, îmi era suficientă; acum toată cartea trebuie să fie bună! Tot felul de obstacole stau în calea lecturilor mele. Iată, de pildă, am cumpărat recent Sadoveanu, Anii de ucenicie, Ion Barbu, Versuri și proză, și fiindcă era vorba de un scriitor din județul meu, Galaction, Chipuri și popasuri. Să văd, zic, cum au scris ei, după ce am văzut, mai demult, și am admirat, copleșit, cum se pot scrie confesiuni
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cărților de prea multă lumină. Incrustații ovale ornau stinghiile de lemn. În întregime din lemn de nuc, se spunea că ar fi fost lucrarea de absolvire a unui ucenic din atelierul de tâmplărie al bunicului meu patern, care-și încheiase ucenicia cu puțin înainte de căsătoria părinților mei cu o piesă de mobilier ce merita să fie oferită ca dar de nuntă. De atunci, dulăpiorul stătea în dreapta ferestrei de la sufragerie, chiar lângă nișa care-mi aparținea. Sub glaful ferestrei din stânga de la sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene din perioada de ucenicie comună la Kaisers Kaffee, absența fiului pierdut în paginile tipărite, înlocuind felia de pâine cu gem din care mai mușcam uneori în timpul unei lecturi prelungite cu o bucată de săpun Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
unchiul Alfons. Pe cel mai mare dintre frați, Arthur, cel pe care mama îl numea fratele ei preferat, l-am văzut ca poet încununat de lauri pentru ca, doi ani mai târziu, să moară de un glonț în burtă. Încă în timpul uceniciei la o filială a Băncii Reich-ului de lângă Hoches Tor - o clădire care a supraviețuit ultimului război și care astăzi slujește, cu toată somptuozitatea specifică epocii întemeietorilor, drept sediu al unei bănci poloneze - un ziar local din Danzig publicase, cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmi erau atât de evident asociate? Ce alte pierderi mai erau demne de plâns? Ceapa îmi răspunde cu locuri ilizibile: nu mă văd nici ca elev, fie și numai din curiozitate, al vreunui liceu din Köln, nici ispitit de vreo ucenicie. N-am depus nici o cerere la vreun birou de înregistrare pentru refugiații din Est și pentru sinistrați. Ce-i drept, mama mi-a rămas în închipuire ca o imagine neschimbată, lipsa ei însă nu mă durea. Nici urmă de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu întoarcerea mea acasă, atunci sosirea mea spectaculoasă, când tatăl meu a venit de la muncă încărcat cu brichete de cărbuni și - cum credea el - cu „o veste bună“. „Băiatul meu“, a spus el, „am primit pentru tine o ofertă de ucenicie grozavă. La administrație. Și încă sus de tot, în biroul conducerii. E cald și bine acolo...“ A mai spus încă multe altele, și nu fără mândrie, în plus dintr-o bunătate atentă, dar și fără să cunoască dorințele avântate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luând cu mine toate timbrele din proprietatea întreprinderii. Vrei să faci din mine un infractor?“ Iar după aceea fiul nerecunoscător a spus la ce anume țintea voința lui personală. Dar ce anume voiam eu, exact? Se poate oare ca abia ucenicia în munca de birou, cu care mă amenința, plin de afecțiune, tata, să le fi conferit dorințelor mele o direcție precisă? Cu un teanc de versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Göbel, care era îmbrăcat mai degrabă în răspăr cu breasla, într-o stofă de gală, și care nici mai târziu nu a pus mâna pe vreo piatră, n-a lovit niciodată cu ciocanul în daltă, mi-a indicat, pentru începutul uceniciei mele, doar perspectiva cioplirii de linii drepte. El, care-l întruchipa mai degrabă pe vânzătorul de pietre de mormânt vorbind blajin și fără să aibă mai deloc aerul de maistru, l-a pus pe practicant să se uite la pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iar guralivul meu erou Oskar Mazerath, pe care comerțul la negru ca fundament al existenței începuse să-l scârbească, a avut o atitudine la fel de receptivă ca mine, care, fără cocoașă și antecedente biografice demne de un roman, mi-am început ucenicia. Câte nu se preschimbă în material narativ! Pentru transformarea unei cantități de viață trăită în stare brută într-un text corectat în repetate rânduri, care abia în formă tipărită își găsește liniștea, e de pomenit, ca exemplară, una dintre pietrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie până în locul unde creșteau buruieni. Printre monumentele funerare expuse nu se găsea nimic de păscut, fiindcă acolo ieșeau găinile care mi-au oferit un motiv pentru vremuri ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a fost acela care, în capul lui - și în multe alte capete - nu a vrut să se sfârșească... Și după masă s-ar ivi cu siguranță prilejul să-i mulțumesc lui Lehmbruck. El, maestrul fără voie al perioadei mele de ucenicie, mi-a stabilit modelul după care am învățat să eșuez... Și pe urmă? Pe urmă a venit reforma monetară. Data ei a împărțit prezentul în înainte și după. Ea a marcat un sfârșit și a promis un început pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]