4,042 matches
-
să treacă spre țară Înghesuiți În camioane și urlând de durere. El n-avea pe atunci dreptul să se lase uimit de ceva. Asta l-ar fi pierdut. Acum, după atâția ani, când povestește pe Îndelete În fața focului de vreascuri ude din vatră, uimirea se poate ghici În licărul ochilor lui luminați de jos În sus de lumina roșiatică, slabă a jarului. Spune că În zilele următoare a fost liniște În sectorul lor și doar treceau mașini cu răniți de la 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vor să formeze, să educe e, de cele mai multe ori, să fiu mai puțin eu și mai mult ei. Cu asemenea date, Învingătorul / nu trebuie să mai spună nimic / el e ovaționat, purtat pe brațe / învinsul rămâne în urmă / pe treptele ude / cuvântul lui nu se aude / plânge fără lacrimă... Cu atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar în final / spargi prețiosul pahar de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rățoiului. Acesta se jeluia pe limba lui și înota la doi pași de colții vulpoiului. Merse așa până izbuti să-l îndeparteze de cuib. Atunci, deodată, vâști! își strânse aripile și o luă în zbor sănătos, lăsând în apă vulpoiul ud, dârdâind de frig și mofluz. — Ei, flăcăi, ați văzut cum își apără rața ouăle și cuibul? Cerințe: 2. Transformați vorbirea directă în vorbire indirectă. 3. Alcătuiți propoziții în care să folosiți sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Folosiți în enunțuri
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul flăcărilor, goi ca niște
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea! Fetele și-au arătat invidia că nu sunt în locul lor, - Hai să facem schimb! - Nu... mai bine veniți voi în ea... vă primește fiți fără grijă! Uitându-se la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pierdea în membre. Pornise să bată vântul furios iar stația nu era prevăzută cu o cabină în care să se adăpostească de intemperii. Simți cum cerul se învârte. Se așeză cu spatele la vânt și rămase în cernutul ploii nemișcată, amorțită și udă la picioare. Se îmbrăcase lejer și luase bani mulți la plecare urmând ca la întoarcere să treacă pe la en gros. Îi venea să plângă de frig; era o ființă fragilă, deosebit de sensibilă. După un timp care se rostogoli din infinit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în halul ăsta... se întreabă râzând, - Dar cum or arăta fustița, bluza și chiloțeii ei ? pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
că, mormăind vag niște scuze - „O să se răcească“ -, își desfăcu larg fălcile și, înfundând în ele o îmbucătură zdravănă din acel cheeseburger umed și călâu, începu să-l înfulece lacom, fiecare dumicat producând un zgomot ca de pește zvârcolindu-se ud sub palmele cuiva și o scursură neîntreruptă de maioneză îi țâșni din colțurile gurii. Nu se punea problema să îmi întorc privirea sau să-mi astup urechile; vedeam fiecare fir de salată și zgârci de carne prinse între dinții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el țâșnea din chiloți ea era udă între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă e la un pas sau trei mișcări Exact în acest moment culminant, taman când reușisem să-mi creez o stare de excitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el țâșnea din chiloți ea era udă între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă e la un pas sau trei mișcări Exact în acest moment culminant, taman când reușisem să-mi creez o stare de excitare disperată, a sunat telefonul. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lumină pe sub una din ușile din stânga lui și din aceeași direcție se auzeau din când în când glasuri ridicate, purtând o conversație sporadică. După ce ezită câteva clipe, își puse valiza jos, lângă picioarele scării, își dădu la o parte părul ud și ciufulit din ochi și înaintă cu curaj. Ușa ducea într-o cameră de zi mare și veselă, unde un foc de bușteni ardea vioi, făcând să danseze umbre grotești pe pereți. Într-un fotoliu lângă foc ședea o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tânjească după camera de zi de la parter, cu căminul în care ardeau buștenii și cu promisiunea companiei umane (dacă se putea spune că o cameră plină cu membrii familiei Winshaw oferea așa ceva). Se schimbă cât de repede putu de hainele ude, apoi închise ușa dormitorului în urma lui, cu un oftat încet de ușurare și se grăbi să revină la parter. Dar era mai complicat decât își închipuise. Etajul casei era un labirint de coridoare, pe care Michael - își dădea seama acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mult întuneric. Întuneric, lumină, greu de spus ce e, mulțumită felinarelor nici rare nici dese, nici aprinse nici stinse, cu care s-a desăvârșit electrificarea țării noastre de dincoace de Doamna Ghica. Un cireș amar, bătrân și rămuros, se apleacă ud către Iliuță. Ulița, pe jumătate pietruită, pe jumătate îngropată, lucește alb-negru, parcă-i fier, parcă-i os? Ilie o ia la picior cu găinile după el. Doamnelor și domnilor, bună seara. Vă invităm să urmăriți un nou grupaj informațional, enunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și sânge înnodată ici colo în câte un pieton întunecos. Sunt singură în tot universul, îi trece prin cap în timp ce tocurile de la pantofi țăcăne pe pavaj. Singură cu umbra mea. Aceasta i-o ia înainte așternându-se oblic pe asfaltul ud. Datorită ritmului stâlpilor de iluminat, umbra crește, se divide, apoi în patru, în opt, apoi scade până devine un punct, apoi începe din nou să crească și iar se împarte în două, patru, opt și așa mai departe. Când ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se pierdea în câmp. Macedoneanul a murit căzând din cireșul amar din curte, Dumnezeu să-l ierte! Ce dulceață făcea ea din cireșele acelea! Punea și murături, însă avusese întotdeauna capul prea împrăștiat ca să le pună cumsecade. Mereu ieșeau moi, ude. Bietul Tase! Fusese bărbat odată și tâmplar priceput, gospodar cu cheag când o luase pe ea, cu destui ani mai tânără, iubind-o ca pe o păpușă cârlionțată cu ochi cafenii. Abia târziu, când Tase îmbătrânise și banii nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care i-a făcut trei fete și un băiat pe care l-a botezat Gheorghe, ca să-i poarte numele. Ghițișor și-a măritat toate fetele, dar nu le-a dat nimic de zestre. Pe Catrina o dezmierda mereu cu frânghia udă. Rarița mergea primăvara la Iași la treabă la evrei, mai ales când aceștia se pregăteau de sărbători. Pe la 1923 a văruit la niște evrei și din vorbă în vorbă cu o evreică căreia îi văruia în prăvălie (că evreul era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
l-a găsit pe Ghițișor în pat cu Profira, amândoi în pielea goală. Catrina știa de Ghițișor al ei că trage la rame la noră-sa Profira, dar nu-i spunea lui fii-su Gheorghe, că o bătea cu funia udă Ghițișor. Gheorghe a vrut să o lase pe nevastă-sa, dar frații ei își aveau casele gard în gard cu al lui Ghițișor. Și a promis că-i sapă mormântul. Catrina s-a dus devreme în pământ din cauza bătăilor. Gheorghe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Căruțele se strânseseră pe o distanță de treizeci de mile de-a lungul drumului spre Karagaci. Bivolii și vitele trăgeau căruțele prin nămol. Nu mai era Început sau sfârșit. Căruțele erau Încărcate cu tot ce aveau ei. Bătrânii și femeile, uzi până la piele, se țineau pe lângă căruțe, strigând la vite ca să meargă mai departe. Marița era umflată până aproape de nivelul podului și apa era galbenă. Căruțele se-ngrămădiseră pe pod și cămilele treceau printre ele. Cavaleria greacă supraveghea evacuarea. Femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din cap. Da’ ar putea totuși să se ducă sâmbătă prin oraș. Era bine de știut. Capitolul 5 Cei șase miniștri fură executați la șase și jumătate dimineața, la zidul spitalului. Curtea era plină de băltoace. Pe pavaj erau frunze ude, moarte. Ploua tare. Toate obloanele de la ferestrele spitalului erau bătute-n cuie. Unul dintre miniștri avea tifos. Doi soldați Îl căraseră pe scări. Au Încercat să-l sprijine de zid, dar el s-a așezat Într-o băltoacă. Ceilalți cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mai aibă răbdare. Era prea grăbit ca să mai mănânce, dar știa că trebuie. Făcu un foc mic și puse ibricul pentru cafea. Cât se-ncălzea apa-n ibric, luă o sticlă goală și coborî dâmbul spre pajiște. Pajiștea era udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de iarbă. Unii se agățau de câte-un fir. Erau reci și uzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de iarbă. Unii se agățau de câte-un fir. Erau reci și uzi de rouă și nu puteau sări până nu Încălzea soarele iarba. Nick Îi culese, alegându-i numai pe cei mijlocii și maro, și Îi puse În sticlă. Răsturnă un buștean și dedesubt găsi sute de cosași. Era un cuib acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată, Manuel Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
valiza și scoase de acolo cărțile și tabla de joc. Am jucat un timp și el a câștigat trei dolari. Apoi John ciocăni la ușă și intră. — Joci un cribbage, John? Întrebă Jack. John Își lăsă pălăria pe masă. Era udă. Și haina Îi era udă. — Plouă? Întrebă Jack. — Cu găleata. Luasem un taxi, da’ ne-am blocat În trafic, așa c-am luat-o pe jos. — Hai, John, vino să joci un cribbage. Ar trebui să mergem să mâncăm. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]