4,882 matches
-
El este, cu siguranță, mult mai tânăr decât Sfinxul care păzește piramidele egiptene și chiar decât Minotaurul din Creta. Cu toate acestea, pare ieșit dintr-o junglă în prima seară a istoriei. Adulmecând vântul, s-a întors spre stele, iar uimirea l-a transformat. Cu trupul, aparține, încă, mitului, dar pare pregătit să dea târcoale istoriei, ca unei prăzi, dacă nu cumva, mai vicleană decât el, istoria îi va sări în spate. Treptat, pădurea acaparează sculpturile. Cineva aprinde o lanternă. La
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
postim, cum să ne rugăm, și-a fost atât de fierbinte ruga noastră că s-a îndurat Dumnezeu de noi și-a pus putere în piciorușele copilului, îl spălăm zilnic cu apă sfințită, Și acum unde e? întreabă cu dreaptă uimire celălalt, Merge la școală, e ca toți ceilalți copii, dar în fiecare an veneam la Izvor cu copilul, se simțea atât de bine după ce-l îmbăiam, atunci însă apa curgea pe sus, nu ca acum, Și pe la noi prin sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-i întinde acestuia banii mototoliți, Câte, meștere? Patru! și se uită la mine întrebător, Mulțumesc, eu nu rămân, trebuie să ajung acasă! Atunci trei! 5 august, pornesc singur pe drumul mănăstirii, nu m-au putut opri nici rugămințile mamei, nici uimirea amenințătoare a tatei, Corina m-a întrebat doar, Ce ți-a venit? Trebuie să-l văd pe părintele Ioan! i-am răspuns, Plin de praf, în nări, pe haine, pe lentilele ochelarilor, cobor din autobusul oribil în care am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu apa descântată, să facă semnul crucii peste chipul stins al Corinei, eu sar să-l iau în mână, n-am plâns deloc atunci, nu pentru că nu mă durea, ceea ce-mi stăruie în minte e starea de perplexitate, de uimire, privindu-mi degetele arse și nu înțelegeam de ce? Și pentru prima dată am fost pus atunci în fața lumii, Am tot stat și te-am tot așteptat să-ți depeni amintirile copilăriei, dar încă n-ai avut curajul să pui degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cumpărat din sat un litru, să avem pentru meșteri, ținea sticla în bufet și mie îmi stăruie și azi în nări mirosul tare al băuturii limpezi ca apa de izvor, cu mărgele minuscule la suprafață, e mirosul pe care cu uimire l-am simțit de multe ori în răsuflarea fratelui Rafael, la început am crezut că vine de la, meșterul Luca și-a înălțat paharul deasupra mesei și a închinat în cinstea lui Theo, Fii binevenit, băiete! i-a urat lui Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul nu mai era pe boltă, zidul orbise din nou, de jos vocea lui Theo, Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci hai să mâncăm și apoi să ne-apucăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
evitat toată seara să se așeze într-un balansoar pe care eu abia l-am observat, se muta de pe pat pe cel de-al doilea scaun, pe celălalt stăteam eu, Câți ani ai, Theo? douăzeci și șapte, douăzeci și șapte! uimirea ei, povestește-mi despre tine, despre mine?! în afara faptului că pictez eu n-am biografie, povestiți-mi dumneavoastră! spune-mi Anne! cum ați, adică, ezit încă, ai învățat limba română? Ce faci toată ziua? cu ce te ocupi, curiozitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cântăreți ambulanți prin metrou, un negru cu saxofonul, e plin de negri la Paris, și-aș întreba-o pe fata din fața mea dacă se vede ceva pe mine de mă privește țintă, Se vede?! Ce? mă întreabă Marius cu dreaptă uimire, Porte de Clignancourt, coborâm, femeia asta e a mea, mă laud la urechea stingă a prietenului meu, Care femeie? Anne! Cea pe care o știe madame Claire?! Da! Bine, dar e mai în vârstă decât tine! și mulțimea de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi? ceva mai încolo, chipul Dianei trece imperceptibil peste gândurile mele neguroase ca o bătaie de vânt pe oglinda imobilă a unei ape și la încercarea de a-i surprinde trăsăturile binecunoscute pe suprafața lucioasă a acesteia constat cu dreaptă uimire că sunt incapabil, aici, 5 aprilie, își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, taina nelămurită a, Theo ar fi văzut din prima clipă dacă Diana, feminitate?! XXII 25 iunie, m-am întors la mănăstire împăcat oarecum cu destinul acesta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copiii. Dar când Molly a început să dea cu piciorul în ea, Clodagh s-a trezit smulgându-și copilul de pe podea și administrându-i o lovitură scurtă peste piciorul ei gol. Parcă întreaga populație a Dublinului a căscat gura de uimire. Dintr-odată, dispăruseră toate femeile care își disciplinau copiii și, în lipsa lor, Clodagh era ținta multor perechi de ochi acuzatori. Parcă toată lumea din jurul ei lucra la linia specială de apeluri telefonice împotriva abuzurilor asupra copiilor. Un val de rușine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de sex se termina. Te superi dacă fac un duș? —Grăbește-te, răspunse ea. Când el a ieșit din baie, ea era îmbrăcată și refuza să se uite la el. Apoi a înghețat, a mirosit aerul și a exclamat cu uimire: — Aceea este loțiunea de după ras a lui Dylan? Presupun, spuse el, furios pentru greșeala făcută. Nu e de ajuns că îi fuți nevasta în patul lui? Nu ai nici un pic de respect? —Scuze. El s-a îmbrăcat într-o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tău, Marcus Valentine. Coșmarul lui Ashling coti brusc către o altă direcție. Nu e prietenul meu, spuse vocea ei, ca dintr-o altă cameră. E iubitul meu. Puținii oameni care erau la birou - Jack, domnișoara Morley, Bernard - erau înlemniți de uimire. Singurul lucru care se auzea era sunetul suspinelor lui Dylan. Presupun că nu este surprinzător, spuse el tare. Nu e prima dată când îți fură prietenul. Se uită la ea lung și insistent și spuse: Ar fi trebuit să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
năpustit la mine cu pași apăsați și garda coborâtă. Am fentat cu stânga și Marele Lee s-a trezit miruit la marele fix de o dreaptă năprasnică. A căzut drept în cur. Nu știu care dintre noi a rămas mai mut de uimire. Blanchard stătea cu gura căscată și asculta numărătoarea arbitrului. Eu m-am retras într-un colț neutru. Blanchard s-a ridicat la șapte, iar de data asta eu am fost cel care a atacat. Domnul Foc a băgat capul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am uitat în jur și am văzut niște fiorduri făcute dintr-o combinație de hârtie, clei și apă și un chioșc în formă de iglu unde se vindeau gustări. Câțiva copii făceau piruete pe gheață, iar alții scoteau exclamații de uimire și încântare în fața unui urs polar împăiat, ce stătea pe picioarele din spate lângă o ieșire laterală. Nu era nici un adult în tot patinoarul. Apoi mi-a picat fisa: ia să verific toaleta bărbaților. O săgeată m-a ghidat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
După ce am înfulecat un sandviș pe post de prânz, m-am apucat de indivizii dubioși. Aiuriții cu ierburile erau cu toții chinezi. Ghicitorii erau jumătate femei, jumătate niște amărășteni la locul lor. Am luat de bune toate negațiile lor pline de uimire și mi-am închipuit că oricare dintre ei ar fi fost mult prea îngroziți de francez ca să-i ia în considerare propunerea. Era cât pe ce să încep să bat barurile, în căutare de bârfe despre doctori pilangii, când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o parte pe Russ și i-am spus întreaga poveste a legăturii mele cu familia Sprague - de la pontul pe care mi l-a dat Marjorie Graham în legătură cu lesbienele până la împușcarea lui Georgie Tilden. La început Russ a rămas mut de uimire, apoi m-a dus la spitalul Central Receiving. Medicul de la Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-ar fi de om. După accea mi le-a suturat. Rănile de scalpel erau superficiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își ascuți figura. — Bernard, spuse Insch după o chibziuală atentă, tu ai găsit-o, nu-i așa? Sprâncenele lui Lloyd Turner țâșniră În sus. — Ai găsit-o? Îl Întrebă, privind către silueta zdrențăroasă și Împuțită așezată lângă el, cu o uimire abia ascunsă. Ai găsit-o tu, Bernard? Hoitarul se foi pe locul său și Își privi mâinile. Cocoloașe mici, roșiatice, Îi acopereau degetele ca paraziții. Piele era cojită În jurul unghiilor, acolo unde-și rosese și molfăise cu resemnare mâinile. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un lac Visul frânt al unui împărat Roman Prologus A douăzeci și patra zi a lunii ianuarie Tânărul Împărat ieși din sala isiacă și intră în cryptoporticus. Candelabrele de bronz răspândeau o lumină blândă; galeria solemnă era pustie. Cu o uimire care curând se transformă în neliniște, Împăratul descoperi că era singur; ochii lui îl căutară pe Callistus, grecul născut la Alexandria care până cu o clipă înainte îi stătuse servil alături. Se uită în spate o și văzu că în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în mână un pumnal, asemenea celui ce lovește fără părere de rău. Chereas era puternic, și Împăratul o știa; tocmai datorită forței sale îl pusese în fruntea cohortelor. Chereas își lăsă brațul să cadă violent, dar Împăratul se feri. Din cauza uimirii, nu reușea să strige. Chereas ridică din nou brațul, Împăratul făcu un salt înapoi, încercând să strige: „Ce faci?“, însă nu-și dădu seama dacă a reușit să scoată vreun cuvânt. Se gândi că adversarul lui era greoi; el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
reprezenta o mare putere. Dar era și avertismentul cu privire la niște riscuri mari. Naivilor populares ideea li se păru în favoarea idolului lor, în timp ce optimates, din rațiuni opuse, o găsiră eliberatoare. Iar propunerea ca Germanicus să pornească imediat fu aprobată triumfal. Marea uimire și neliniștea lui Germanicus fură înseninate de mulțimea felicitărilor. El hotărî să-i ia cu sine pe câțiva dintre generalii lui de încredere, juriști și funcționari care cunoșteau acele zone, pe iubita lui Agrippina și, pentru prima oară, pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și tot mai neliniștit un aspru reproș al împăratului cu privire la călătoria lui neautorizată. Scrisoarea se încheia însă cu surprinzătoare cuvinte de iertare. „Cele mai părintești cuvinte pe care Tiberius le-a dictat vreodată“, observă Germanicus în timp ce punea foaia jos, iar uimirea lui se transformă într-o puternică îngrijorare. „Omul ăsta n-a iertat niciodată pe nimeni.“ Tiberius voise să-i arate că nimic nu le scăpa informatorilor lui; însă, dincolo de vorbele mărinimoase, mânia imperială plutea ca un nor. Germanicus păstră scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Agrippina îi explica, după o tăcere care durase ani de zile, lui Gajus fusese la Roma cea mai spumoasă bârfă. Și mulți se amuzaseră, pentru că și Tiberius se opusese, în mod neașteptat, acelei căsătorii. El era deja căsătorit și, spre uimirea generală, declarase în public că era fericit alături de soția lui, o femeie cu un suflet blând și severă ca și el. Nu accepta s-o părăsească. În plus, în încâlceala aceea nemaipomenită de înrudiri, ea era fiica din prima căsătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
recent cucerite, cele de la granițele unde se aflau legiuni înarmate, erau guvernate de mâna lui de fier. Zi de zi, le presase tot mai mult, mascând dictatura în spatele unor structuri aparent maleabile. Sătui de conflicte, senatorii urmăriseră transfomarea cu o uimire din ce în ce mai supusă. Numai câțiva scriseseră, indignați, că, odată cu decăderea nedureroasă a marilor familii - Scipionii, Valerii, Cornelii, Fabii, Gracchii -, Senatul se devora singur. Periodic, senatorii, deși se reduceau treptat la un fel de Consiliu de Stat monarhic, încercaseră să recucerească vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
rafinata cadență a gesturilor. Îi spuse: Senatorul Junius Silanus are o fiică. Te vei căsători cu ea. Pe când rostea cuvintele acestea, se simți ușurat că reușise să arunce în mijlocul acelei haite de lupi o oaie grasă. Gajus rămase împietrit de uimire. Apoi se gândi că nu aranjezi o căsătorie fastuoasă pentru cineva care trebuie să moară. În trupul lui, viața se redeșteptă. Tiberius îl privea cu ochii înroșiți, întredeschiși, urmărindu-i reacțiile. Era un vicleșug mai vechi; îi surprindea pe interlocutori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu boala, împăratul Tiberius și-a dat ultima suflare sub ochii mei“ și le prezentă testamentul „pe care l-am luat cu mâinile mele din camera imperială“. Verificară sigiliile, deschiseră scrisoarea, o citiră cu solemnitate. Și toți fură cuprinși de uimire când aflară că împăratul mort îi numea moștenitori ai imensei sale averi pe Gajus Caesar, fiul lui Germanicus, cel ucis, și pe un nepot al său, adolescent, pe nume Tiberius Geminus. Și cu toții, optimates și populares, înțeleseră că era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]