13,247 matches
-
nume de om bun, vreau să te salvez și nu știu cum. O să mă mai gândesc... Acum nu poți să pleci, prin sat mișună partizanii...Poate la noapte. Dar să mergi numai pe câmp. „Eu, Tobit, în toate zilele vieții mele am umblat pe căile adevărului și ale dreptății și am făcut multe binefaceri fraților mei și poporului meu, care venise împreună cu mine la Ninive, în țara Asiriei...” Am plecat a treia noapte de la femeie, i-am mulțumit și i-am lăsat ca
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365205_a_366534]
-
mințit pe Mitru fără să simtă nici un fel de remușcare, a fost începutul unui șir neîntrerupt de minciuni: - A fost greu, nu am făcut nimic.... - Esti prost, du-te în p... mătii! În fapt, nici măcar nu se prezentase la examen; umblase aiurea simțindu-se eliberat din custodia d-lui Constantin. * Începutul primei zile de școală avea să fie un adevărat coșmar. Mihai atotștiutorul l-a luat în primire de cum l-a zărit: - Tâmpitule, de ce nu te-ai prezentat la corijență? - Nu
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
artistul sau trupa, artiștii sau actorii mei preferați aveau programat un spectacol. Nu la TV, ci live, în sala de spectacole a orașului în care locuiesc, deoarece emoția aia pe care o aștept de la ei, până să ajungă la mine umblă singură, liberă, hai-hui prin sală sau pe oriunde; sentimentul și bucuria aia de a fi la grămadă cu alți spectatori la fel ca mine sau mai emoționați nu se pot compara cu nici o înregistrare sau filmare, indiferent cât de performant
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
artistul sau trupa, artiștii sau actorii mei preferați aveau programat un spectacol. Nu la TV, ci live, în sala de spectacole a orașului în care locuiesc, deoarece emoția aia pe care o aștept de la ei, până să ajungă la mine umblă singură, liberă, hai-hui prin sală sau pe oriunde; sentimentul și bucuria aia de a fi la grămadă cu alți spectatori la fel ca mine sau mai emoționați nu se pot compara cu nici o înregistrare sau filmare, indiferent cât de performant
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
iubirea marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
oameni și pentru care El zice: Pe cine voi trimite? Să ne dea Dumnezeu har să-i putem răspunde: Sunt nevrednic, nu îndrăznesc să vin înaintea Ta, dar dacă este voința Ta, trimite-mă, trimite-mă...” Concluzii A gândi, a umbla, a visa, a vorbi, a iubi... a făptui. Acolo unde există viață, există mișcare, există dinamism. Singură lumea anorganică, neînsuflețită este imobilă, fiind mișcată numai de altcineva: firele de nisip sunt purtate de vânt, pietrele de apă. Însă, o floare
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364649_a_365978]
-
nu trebuie să pățească asta”. Maimuțele, în schimb, n-au nicio problemă. Ele se adaptează în orice orânduire. „Doamna, doamna, e-adevărat că mergem cu bac-ul?” „Cum să fie adevărat? Măi copii, ce visați voi acolo? Numai gărgăuni vă umblă prin cap!” În apropierea pontonului, mai multe voci mă strigă: „Doamna, doamna, ia uitați!” Așa, și??? Adică voi știați că trecem Dunărea pe la Chiciu, iar eu habar n-aveam! Bravo mie! Mai făceam și pe grozava. Părintele, cu nevinovăție de
GÂNDURI DINTR-O IARNĂ DEOCHEATĂ, DE FLORENTINA-LOREDANA DALIAN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364806_a_366135]
-
clipă din viață și imediat cât ai clipi trece în uitare sau în amintire. Este adevărat ce spunea Eminescu că "ai întotdeauna în față doar ziua cea de azi". Și în răstimpul vieții noastre noi avem două căi de a "umbla" pe pământ : cu Dumnezeu sau fără El. De această alegere primordială se bazează modalitățile de rezolvare a problemelor noastre pământești. În trăirea sub protecția lui Dumnezeu intră implicit atât viața pământească (ce includ toare nevoile noastre de altfel legitime ca
DESPRE CĂI ŞI MODALITĂŢI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364826_a_366155]
-
termenul pentru întemeierea unei familii. În acest timp, trăiesc în păcat, iar pe la 35-40 de ani se gândesc să se mărite sau să se însoare. Atunci însă nu mai pot concepe prunci. - Cum să nu rezolvi problema aceasta ușor când umblă asociațiile străine cu prezervative gratis, cu pilule anticoncepționale, și poți trăi fără soacră? Înainte vreme prelungirea perioadei de divorț, tergiversarea aspectelor civile conduceau la evitarea divorțului, aveau loc dese împăcări. Acum, însă, un divorț poate fi pronunțat în aceeași zi
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
probabilitatea de a nimeri într-un avion cu un terorist înarmat, nedectat la urcare. Când i se spune rezultatul, rămâne stupefiat, atât de mare era probabilitatea. Și cum aș putea să micșorez acest coeficient al morții, să zicem la jumătate? Umblați, i se spune și dvs. cu o șarjă explozivă pe dedesubt, că șansa ca doi din ăștia să nimerească în același avion, este aproape nulă!!! Odată știu că m-am întors supărat acasă, nu mai știu din ce motiv și
PRIETEN CU TERORIŞTII de ION UNTARU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364880_a_366209]
-
împlinirea pasiunilor din interior în exterior. Dar care pasiuni? A domina masele, ai conduce pe oameni, a fi cineva în societate, a fi iubit, dorit, apreciat, respectat, sau a te distra după bunul plac. Nu doresc să afirm că a umblă după unele din lucrurile de mai sus este greșit însă, dacă ele primează în viața noastră atunci avem o problemă. Viața unui tânăr dând prioritate totală acestor valori, poate fi pierdută, năruita un start greșit în viață. Personal cred că
PRIORITATEA VALORILOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364919_a_366248]
-
română, de aici și neologismele cu care își construiește versul, expresiile corect inserate, toate acestea transformând deseori poemul într-un puzzle cu ample conotații, uneori greu de descifrat, chiar și la o a doua sau a treia lectură. „Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile anatemizate nu-ți mai pasă de tropotul din piept, De șnurul pe care ți-l așază soarele în jurul grumazului, Nici de păsările care aleargă prin clopotul de pâslă al ploii, De fulgerele-albastre ce
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
în care descoperim poezia dragostei pentru glia străbună. „- De i-or fi spunând ruginoșenii pieptărușului pasărea-plugului, în loc de coadă-roșie?, întreabă visător Eric, deși cunoaște răspunsul, i l-a dat tanti Nuța: «C-asta-i prima pasăre ce apare când ies oamenii-n câmp..., umblă după plug și caută semințe». - Suntem un neam de truditori ai gliei, cum spunea Goga, ... un popor de plugari, «urziți din lacrimi și sudoare», Puiule. Alte neamuri au pasărea-liră, pasărea-paradisului... Nu se zărește țipenie de om. Ca anul trecut la
CONFESIUNEA-AMINTIRE CA RETORICĂ, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364936_a_366265]
-
BOBOTEZII După gerul sec al Bobotezii, Am venit intrus pe lume, Din albul feeric al zăpezii, Mi-au ales angelic nume. A venit aniversarea, Banalului eveniment, Oare câți mai are zarea, Din același contingent? Bătrânul spărgător de stânci, Care a umblat din mină-n mină, Ajuns la bătrâneți adânci, Un an în cui își mai anină. Dintre lucruri sunt de toate, Nu prea este sănătate, Dar voi trece orice greu, Cu voia lui Dumnezeu. 19 ianuarie 2006 Moldova Veche Referință Bibliografică
DUPĂ GERUL BOBOTEZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366334_a_367663]
-
măreață peste toate... Apoi, încet, își făcu loc dintr-un ungher pătruns de umbra întunericului, masca tristeții, ce poartă cu sine clipe-ndurerate, vise pierdute pe drum, și cioburi de stele risipite printre stâncile vieții... Praful amintirilor îl suflă pretutindeni umblă în veșmintele-i gri, irosind minute grele și lăsând cearcăne adânci să atârne de priviri pierdute în zare, ce caută să se agațe de ultime fire de lumină întrezărite, ce apar la fereastra sufletului, încercând să o străbată din răsputeri
SPECTACOLUL MĂŞTILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366303_a_367632]
-
pe acolo, știu sigur Are să treacă în valuri Tot sângele indecent Din amintirile tale. MANUELA Manuela Era fata dintr-un sat de câmpie Purtând veșnic o pălărie Plină ochi cu alb Și iubire Iar eu Fie vreme bună sau rea Umblam mereu către ea Până când mă văzu Și după un prim sărut Mi-o dădu s-o încerc Și cu zâmbetele ei Alături de dorințele mele Ne-am trezit printre stele. NICIODATĂ În veci N-are să fie prea târziu Să-ncepem să
CUVINTE (POEME) de AL FRANCISC în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366363_a_367692]
-
și marea expresie teologică. Și iată de ce. Adevărul, Biserica, Hristos Însuși - sunt toate adăpostite de către persoană. Persoana este dinaintea literei, precedă textul ce caută s-o înfățișeze. Textul nu-i decât un slab ecou a ceea ce trăiește persoana, nu litera. Umbla cu înfrigurare să găsească persoana, dascălul, povățuitorul, ca în acela să citească adevărul pe care Dumnezeu l-a dat omului. Ca să vadă cu ochii proprii chipul noii vieți, chipul viații omului. Ca să vadă cu ochii proprii chipul noii vieți, chipul
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
-și arate roadele (nefaste!). Nu degeaba Petre Țuțea a făcut următoarea remarcă (genială): „Aflatul în treabă este metodă de lucru la români!”. Libertatea câștigată după decembrie 1989 a fost sub multe aspecte și una prost înțeleasă. Astăzi este normal să umbli în fundul gol pe stradă, să apari la televizor tot așa, să cânți pe scenă fără chiloți și, firește, foarte sumar acoperită („îmbrăcată” ar fi fost mult spus - vezi cazul ucrainiencei care a câștigat un Eurovision), să faci sex și nu
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
treptat de câte unul dintre aceștia, imitându-l în tot ceea ce făcea. Se-nțelege, numărul areapelor depin¬dea de mări- mea turmei, dar și de frecvența atacurilor urși- lor, în special, căci lupii atacau arareori vara la munte, când nu umblau în haită, ei atacau primăvara și toamna, dar mai ales - iarna. Evident, dacă o areapă era atacată, toți ciobanii și câinii lor de la celelalte trebuiau să sară în ajutorul celor care o păzeau. În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
ani, dar și pe mine băiat mare, și nu se făcea să mai rămână grea; grea, borțoasă - tot un drac!, era rușine, ce mai, dar, de, „Ceaușăscu cu decretul lui lovi-l-ar dălacu’ să-l lovească!”. Și cât a umblat ea pe la doctori după ce m-au avut pe mine!... Voia să mai aibă măcar încă un copil ca să am și eu un sprijin după ce ei n-or mai fi, căci nu credeau că eu o să mă căsătoresc și o să am
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
râdea ciob de oală spartă! Ma- ma lui Noneț, Ghița lu’ Clopățăl, născuse în același an cu fiică-sa - Tia lu’ Dinu Vrelea, la doar o lună diferență, pe Tiuța, colega noastră de clasă, Hereșanu Filofteia la catalog. Pe cât a umblat maică-mea pe la docto- ri ca să mai aibă copii după mine, pe atât de mult a umblat după ce rămăsese gravidă ca s-o avor¬te¬ze pe Angela, dar cumva așa - natural, căci ni¬meni nu se încumeta să-i
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
fiică-sa - Tia lu’ Dinu Vrelea, la doar o lună diferență, pe Tiuța, colega noastră de clasă, Hereșanu Filofteia la catalog. Pe cât a umblat maică-mea pe la docto- ri ca să mai aibă copii după mine, pe atât de mult a umblat după ce rămăsese gravidă ca s-o avor¬te¬ze pe Angela, dar cumva așa - natural, căci ni¬meni nu se încumeta să-i facă reclaj. Doc¬torii nu se băgau decât pe bani grei, iar Mama Moașa sau alte bătrâne
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
august 2013 Toate Articolele Autorului [19] ----------------------------------- • De cât să te doară punga, mai bine să te doară dunga. Cine are urechi de auzit, să vadă! Nu legea să fie dreptate, ci dreptatea să fie lege. Două vorbe, trei prostii. Nu umbla ca puica din cuib în cuib. Când cineva își pierde numele, și-alege un pseudonim. Cine muncește, nu mai are timp să și câștige. Să nu te faci că te prefaci. • Unuia căruia îi e lene și să facă pe
AFORISME DE VIAŢĂ (VII) de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366469_a_367798]
-
opoziția sa curajoasă îm¬potriva colectivizării, ceea ce nu era deloc con¬formă cu linia partidului în care se înscrisese încă dinainte de război. Înalt, slab, dar vânjos, brunet, cu privirea întunecată și pătrunză¬toare, purta plete și barbă lungă până la brâu. Umbla vara îmbrăcat într-o pelerină neagră, lungă până la călcâie, iar iarna - într-un palton la fel, fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]