4,112 matches
-
greu ne e... cât de greu... Și ce aere-și mai dădea Don Gerardo ista, povestește Mihail. Călărind alături, prin sate, prin târguri, illustrissimul cârnea din nas mormăind: "Barbaro!... Primitivo!... Coliba... A noi Cattedrale! Palazzo! Universita!"... Și ce se mai umfla în pene, de-mi venea să-i ard un lat de sabie pe spinare... L-am trimis "undeva", măcar că el n-a priceput unde pe italienește se cheamă altfel. Atunci, l-am trimis la dracu' ca să priceapă: "Come dicere dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și aud clopotul de îngropăciune... "Ștefan, Ștefan Domn cel Mare! Seamăn pe lume nu are! Decât numai mândru Soare!" cântă el în batjocură, cu ură. Te-ncumeți să-i stai împotrivă? întreabă Alexa înfiorat. Mă-ncumet! răspunde cu hotărâre Isaia umflându-și pieptul. Ești mare! rostește Negrilă cu admirație. Doamne-ajută să-i mâncăm coliva, se închină cu evlavie Alexa. Astăzi chiar, iscoada mi-a adus vestea: la Adrianopole, armia otomană, cu Măritul Mahomed în frunte, e pe picior de plecare către
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați, cu capetele plecate. Cât p-aci, dragilor, să mă strămutați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu pentru mine nu gloria, nu măririle -, ci puterea de a îndura, de a dărui, de a lupta... Pe mine Moldova mă doare... Dumnezeu mi-a dat în grijă aiastă țară s-o fac mai bună și nu să mă umflu în pene ca un curcan nătâng în Scaunul meu de la Suceava... M-am lecuit de fumuri... Am coborât prea jos, zâmbește chinuit. Când nu s-a putut altfel, m-am umilit, chiar... Poate trebuia să sărut papucul Padișahului... Daniil îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deveni o povară în plus, căci, neputând suporta să văd cum moare un om tânăr, mi se va face, în două reprize, rău. Miercuri dimineață, la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum fac copiii după sau înainte de efort, a mai expirat o dată și a murit” - mi-a povestit mai târziu Doina); în acest timp, somat de un medic, mă voi lăsa dus la spital, de unde nu mi se va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
unei încăperi spațioase masa era așezată pe o direcție perpendiculară aceleia în care este așezată dintotdeauna masa în sufragerie, unde a fost depusă răposata. În vis, mătușa nu arăta deloc bine, partea de jos a feței se lăsase și se umflase cumva (aducându-mi aminte - tot în vis - de secvențele cu cadavrul stătut al lui Ceaușescu!). Ca și cum mi-ar fi ghicit repulsia, cineva, mâna unei persoane nevăzute a aruncat deasupra moartei o învelitoare, un fel de draperie din pânză ușoară. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Basilio, cu roba neagră și cu pălăria de aceeași culoare și cu boruri alungite în față și spate ca niște jgheaburi și a spus : „Calomnia ! (nu era opera, era piesa). Calomnia e ca un vânt ușor de seară... și se umflă și plesnește...”, ei, bine, pe mine m-a cuprins o panică îngrozitoare, am zbierat mai tare decât cu o zi înainte și am fost scos din sală, spre și mai marea rușinare a alor mei ! Dar vreau să spun că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
stâng al râului, drumul spre ogoarele oamenilor trecea prin apa râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar când Buzăul era umflat mânios, nu se mai putea trece. În mod normal, primăvara, când trebuiau să iasă oamenii la arat, apele Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
apa râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar când Buzăul era umflat mânios, nu se mai putea trece. În mod normal, primăvara, când trebuiau să iasă oamenii la arat, apele Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul nu se putea face în condiții bune, și nici
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar când Buzăul era umflat mânios, nu se mai putea trece. În mod normal, primăvara, când trebuiau să iasă oamenii la arat, apele Buzăului erau umflate fie de la topirea zăpezilor, fie de la ploi abundente, încât aratul nu se putea face în condiții bune, și nici semănatul, ceea ce făcea ca recolta să fie destul de slabă. De asemenea transportul recoltei era îngreunat fie de drumurile rele, cu gropi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
malul stâng al râului Buzău, pe malul drept, pentru că tot pământul lor arabil era acolo și de la Boarca nu puteau să lucreze bine pământul cu care fuseseră împroprietăriți după primul război mondial, din cauza râului Buzău care de multe ori se umfla și nu putea fi trecut prin vad, pentru efectuarea muncilor agricole la timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să lucreze bine pământul cu care fuseseră împroprietăriți după primul război mondial, din cauza râului Buzău care de multe ori se umfla și nu putea fi trecut prin vad, pentru efectuarea muncilor agricole la timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât jumătate din recolta adunată de pe ogor”. Trebuie spus că părinții mei au obținut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și din această cauză era foarte mândru. Îmi amintesc că odată i s-a dezumflat un cauciuc de la bicicletă. A desfăcut roata, a scos camera, a căutat defectul dar nu l-a găsit. A pus cauciucul la loc, a umflat, dar în scurt timp roata s-a dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură, a lipit-o și a montat iar roata. Iarăși, la puțin timp roata s-a dezumflat. Îar a demontat, iar a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în Brăila și a lucrat, ca tâmplar într-o întreprindere de stat. Pe timpul războiului a lucrat la confecționarea bărcilor cu ajutorul cărora se demontau minele marine, fără
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Totul este deci minunat! Nu-mi lipsește decât un singur lucru: Tu! Pe această tristă constatare termin această scrisoare puțin absentă, dar teribil de reală. Te îmbrățișez cu mult realism: cu capul vid și uscat de soare și cu inima umflată de absența ta! René. P.S. Am întâlnit la club un domn foarte serios care face astrologie. Mi-a spus că pentru a face un zodiac complet trebuie știut locul nașterii. Al meu este Anvers, care se află în Belgia. Aștept
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
increduli”, dar sigur printre cei simpli și subtili, inteligențe vii ale culturii universale. În Iugoslavia continuă războiul civil, îngrozindu-i pe oameni. O rană deschisă, sângerând în corpul deja plin de cicatricele a două războaie mondiale. August Dunărea s-a umflat, atingând șapte metri! Inundații în România și Austria. Vecina mea Ebba a venit cu un vas plin de căpșune suedeze. Am mâncat, luând în mine roșul și albul în care îmi place să mă îmbrac mai ales în luna nașterii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
În retragerea lor, reprezentanții puterii sovietice luaseră tractoarele, combinele și oamenii nu mai aveau cele necesare recoltării. Bietele femei și copiii mai mari mergeau prin lanuri, culegeau spice, scoteau boabe de grâu și le muiau în apă și când erau umflate și suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i treaba, acesta răspunzându-mi cu năduf: "De o oră nu mai urcă telefericul din cauza unor nenorociți de umflați de la București!". Realizând pericolul unei "mișcări spontane de masă" de culoare roșie sau portocalie, ne-am prelins pe lângă coadă, am intrat în cabină și am răsuflat ușurat când aceasta s-a pus în mișcare în urletele asistenței (pe care delegația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Să vadă ce-i așteaptă pe ziariști dacă scriu anapoda despre România. Că-s pline ziarele, radiourile și televiziunile occidentale cu strâmbe la adresa noastră, cu lovituri de stat, pupături cu rușii și chinezii... și nimenea nu ia măsuri. Să-i umfle UM-urile, să le facă Dosare de urmărire informativă și CNSAS-ul să-i prelucreze la Tribunal. Cică e un tartor pe la München, care tot bate darabana că nu ar fi nici o diferență între biata noastră țărișoară și Germania ăluia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi amintesc de o schiță a Salom Alehem despre "Frate-meu, Eli, care este un așa de bun om de afaceri... Acum frate-meu Eli scrie o carte care va fi, vă rog să mă credeți, o bombă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mi se părea în creștere. "Te învăț un truc sigur "antitermic"; dă-mi paharul", mi-a spus Victor. A turnat în pahar pe trei sferturi lichidul negru de cola, adăugându-i un vârf de cuțit de sare. Soluția s-a umflat brusc, într-un proces de autofierbere ciudată, rece. M-a remontat imediat, cu toate că era scârboasă; dar funcționa ca o doctorie. Este un truc militar", mi-a spus Victor. Și, deodată, mi s-a părut parcă prea decis, prea stăpân pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o ploaie din categoria celor foarte urâte dar pline de farmec. Era întuneric, luna abia se presimțea, dar nu mai ploua. Amândoi eram uzi, plini de noroi lipicios, ca două figurine de glod. Începu să plouă din nou, apele se umflau, era greu să ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
distanțase față de planul lui Hrușciov despre diviziunea muncii în CAER. Pe atunci eu eram o fetiță de nouă ani care nu năpârlise puiul de țăran din ea și de-abia își însușise româna literară. Ei bine, acea fetiță și-a umflat pieptul de bucurie în burnițoasa zi de februarie în care comandantul de unitate i-a legat la gât cravata de pionier. Și tot acea fetiță, trei ani mai târziu, era la fel de mândră că este printre primii copii care poartă cravata
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
al securității. Cum păcătuiam? Ce însemna „păcat”? Cred că orice. Mulți cumpăram cafea la negru, mituiam doctorii cu Kent, făceam rost de mâncare extrarație, aveam relații „neprincipiale” cu alți oameni, eventual rău-famați din perspectiva regimului, lărgeam duzele la gaze, mințeam umflând cifrele despre planul școlar de borcane, plută și maculatură și despre coșurile de cartofi sortați la depozitele IAS-urilor, vindeam brânză și lână la piața neagră, făceam meditații pe produse, predam lecții neconforme liniei partidului și refuzam să mâncăm rahatul
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
se vedea ca ziua. La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf și l-a îndemnat pe succesor: - Uite, îl vezi? Ăsta e electoratul tău. Convinge-l să te aleagă. De cuvânt, tânărul învățător s-a umflat în piept, a salutat și, cu un gest larg, a început: - Frrațilorr! A venit timpul să schimbăm lucrurile... SIMEON MARCOVICI După perioada tulbure a războiului ruso-turc și a ocupației urmată de epidemia de holeră din 1829, colegiul de la Sfântul Sava
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]