14,506 matches
-
eforturile de forță și viteză maximale. Fibrele albe sunt grupate în unități motorii mari, un axon putând inerva până la 1000 fibre musculare (Hohmann, 1999 citat de Letzelter și Eggers, 2004, p. 15). În mușchii scheletici distribuția tipurilor de fibre este variabilă (Stanciu, 1974, p. 96). În musculatura care asigură postura predomină fibrele roșii, în timp ce la mușchii membrelor, îndeosebi la membrele superioare, se întâlnesc în cantități crescute fibre albe. La sportivi, s-au constatat procente diferite de tipuri de fibre, în funcție de ramura
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
de fapt dezvoltarea rezistenței. Formele de manifestare ale rezistenței În activitățile de educație fizică și sport întâlnim următoarele forme de manifestare ale rezistenței: rezistența locală; rezistența regională; rezistența globală; rezistența generală; rezistența specifică; rezistența izometrică; rezistența în efort constant și variabil; rezistența la eforturi repetate cu întreruperi; rezistența în regimul celorlalte calități motrice. * Rezistența locală Este acel tip de rezistență în care la efort participă o cantitate redusă din masa musculară a unui individ (după Manno, 1996, p. 101, mai puțin
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
o rezistență mai scăzută. Încărcătura are un rol deosebit în ceea ce privește rezistența izometrică, în sensul că, pe măsură ce încărcătura crește, intervalul de timp în care se poate menține contracția izometrică scade (Albu, 1971, p. 196). * Rezistența în efort constant și în efort variabil Rezistența în efort constant de manifestă atunci când proba se desfășoară cu mici variații de intensitate față de valoarea medie. Organismul lucrează într-un regim relativ constant (ex. probele de 1500 m înot, 5000 m alergare etc). Rezistența în efort variabil este
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
efort variabil Rezistența în efort constant de manifestă atunci când proba se desfășoară cu mici variații de intensitate față de valoarea medie. Organismul lucrează într-un regim relativ constant (ex. probele de 1500 m înot, 5000 m alergare etc). Rezistența în efort variabil este solicitată de unele cerințe tactice care impun schimbarea rapidă a regimului de efort (ex. jocurile sportive). De aceea este necesar ca unele funcții și mecanisme de reglare a organismului să fie perfect adaptate pentru a face față unui asemenea
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
repetate cu întreruperi Această formă a rezistenței se caracterizează prin eforturi de intensitate maximală și submaximală, intercalate cu unele întreruperi, care de fapt favorizează desfășurarea eforturilor următoare. Aceste întreruperi pot fi constante, ca de exemplu la haltere, sărituri, aruncări, sau variabile, care apar ca o necesitate tactică pentru analiza acțiunilor următoare și reorganizarea acestora (ex. în jocurile sportive). * Rezistența în regimul celorlalte calități motrice în regim de forță capacitatea individului de a manifesta valori mari de forță în eforturi prelungite (este
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
câteva caracteristici esențiale, care, în același timp, le definesc dar le și diferențiază în raport cu deprinderile motrice, și anume: sunt componente neautomatizate ale activității voluntare umane; sunt dependente de volumul și complexitatea deprinderilor motrice însușite anterior; exprimă măiestria practică în situații variabile; se perfecționează prin exersare în condiții mereu schimbătoare; se bazează pe calitatea proceselor cognitive, pe care, de altfel, le și influențează. Tipuri de priceperi motrice În ceea ce privește clasificarea priceperilor motrice, analogia cu deprinderile motrice, pe baza cărora se manifestă, este evidentă
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
în școală, deoarece procesul de învățare este mult facilitat dacă se bazează pe înclinațiile copiilor (Albu, 1971, p. 153). Pe baza dispozițiilor înnăscute, se formează treptat un sistem de motivare care se află în continuă dezvoltare. La început, acesta este variabil, însă pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, devine tot mai stabil. 3. Transferul În general, învățarea se bazează pe transferul de cunoștințe de la o activitate la alta. În educație fizică și sport, transferul este esențial în formarea deprinderilor motrice. În această
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
5. Obiectivele educației fizice și sportului Obiectivele reprezintă cerințele instructiv educative la diferite niveluri, prin realizarea cărora îndeplinindu-se funcțiile domeniului nostru (Cârstea, 1993, p. 32). Particularitățile biologice, psihologice, legate de condițiile de muncă și viață etc. necesită, așadar, formularea variabilă a obiectivelor de la un subsistem la altul și chiar de la un grup de indivizi la altul. Stabilirea obiectivelor reprezintă un demers esențial în vederea dirijării științifice a activităților de educație fizică și sport. Pe baza obiectivelor se va realiza planificarea logică
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
adecvată a procesului de pregătire; selecționarea mijloacelor corespunzător capacităților motrice ale copiilor și juniorilor; stabilirea unui raport corect între pregătire și participarea la concurs. * Sistemul de planificare și evidență Specificul activității sportive impune ca pregătirea să fie planificată pe perioade variabile. În această privință putem face o mențiune, în sensul că planificarea se poate face pentru grupe de sportivi sau individuală. În condițiile activității cu copii sau începători, planificarea poate fi pe grupe; dacă este vorba de avansați sau în sporturile
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
forme de activitate. Se constată că exercițiul fizic are o mare plasticitate, el putând fi adaptat în funcție de: cerințe, condiții de lucru, țelul urmărit, specificul activității etc. Este posibilă această largă arie de adaptabilitate la diferite cerințe întrucât structura sa este variabilă. În ceea ce privește influența multilaterală a exercițiilor fizice asupra indivizilor, efectele pot fi pozitive în condițiile în care aceste sunt utilizate cu rol formativ sau terapeutic, sub control specializat, dar pot fi și negative, mai ales atunci când procesul practicării nu este dirijat
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
de dificultate a acțiunilor motrice. Farfel și Starosta (citați de Manno, 1996, p. 159) realizează o clasificare a complexității unui efort fizic, utilizând trei trepte, și anume: 1. precizia mișcărilor, 2. precizie și viteză, 3. precizie și viteză în condiții variabile. Densitatea reprezintă raportul dintre efort și durata și conținutul pauzelor dintre exerciții. Se subînțelege faptul că durata mai redusă a pauzelor și un conținut mai activ vor determina o densitate crescută a efortului fizic. Conținutul exercițiului fizic impune o organizare
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
în vest și Severnaia Zemlea în est, este mai rece decât Marea Barents, fiind astfel înghețată timp de 9 luni/an. Ca urmare a aportului consistent de apă adus de râurile siberiene Obi și Enisei, salinitatea acestei mări este foarte variabilă. Și in platforma continentală a acestei mări au fost descoperite rezerve de hidrocarburi, ce reprezintă de fapt o continuare a Bazinului petrolier al Siberiei de Vest. Una din problemele cu care se confruntă acest spațiu acvatic este contaminarea radioactivă. Marea
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Josef, precum și în Novaia Zemlea. III.3.1. TUNDRA ARCTICĂ Tundra reprezintă un sistem de formațiuni ierboase, subarbustive și arbustive scunde, deschise, formate în condițiile unui climat rece, ocupând bordura nordică a Penisulei Scandinavia, Peninsula Kola, o fâșie de lățimi variabile în lungul țărmului euro-asiatic și nord american, precum și o parte a insulelor din Arhipelagul Arctic, Islanda etc. Limita sudică a tundrei este data de izoterma de 10șC a lunii iulie, limită luată în calcul și la precizarea extensiunii sudice a
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de calotă sunt cei care au contribuit și contribuie decisiv la formarea sedimentelor depuse în cea mai mare parte a acestui ocean, cu o predominare clară a depozitelor glaciare în zona platformelor continentale, depozite care au o dinamică și grosimi variabile. IV.2.3. Proprietățile apei și dinamica oceanică Temperatura apei oceanice variază între -2șC și 10 șC, astfel încât o parte importantă a oceanului are apele înghețate la suprafață în timpul iernii, în concordanță cu variația anuală a regimului termic al aerului
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
an, temperaturile medii lunare sunt sub 10șC, iar 5-6 luni pe an, mediile lunare sunt negative. În nord, taigaua crește de regulă până la limita dată de izoterma de 10șC a lunii iulie (sau chiar 9șC), iar în sud, limita este variabilă, în funcție de cantitatea de precipitații. În regiunile interioare, continentale, în condițiile unor veri lungi și cu vreme caldă, sunt înregistrate chiar incendii 80 de pădure. În opoziție cu acestea, în regiunile maritime boreale care se află sub influența maselor de aer
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de 5,5. Și luvisolurile (brun roșcate, brun roșcate luvice, brune luvice, albice) sunt bine reprezentate. Trecerea între pădurile de foioase și pădurile de conifere se face prin intermediul pădurilor mixte, unde esențele de foioase și conifere sunt amestecate în proporții variabile, în funcție de condițiile latitudinale, altitudinale, climatice etc. Zona pădurilor mixte europene se desfășoară sub forma unei benzi cu lățime variabilă situată în lungul țărmului baltic din Germania și Polonia, continuând spre răsărit până la Munții Ural. În condițiile climatului temperat oceanic (cu
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
de foioase și pădurile de conifere se face prin intermediul pădurilor mixte, unde esențele de foioase și conifere sunt amestecate în proporții variabile, în funcție de condițiile latitudinale, altitudinale, climatice etc. Zona pădurilor mixte europene se desfășoară sub forma unei benzi cu lățime variabilă situată în lungul țărmului baltic din Germania și Polonia, continuând spre răsărit până la Munții Ural. În condițiile climatului temperat oceanic (cu veri mai răcoroase, ierni blânde și un regim pluviometric anual mai uniform), teritorii extinse din Europa preatlantică (insular în
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
puternic coborâtă de-a lungul unor mari linii de fractură. VI.4 .2.1.2. Peninsula Italică (Apeninică) este a patra ca mărime din Europa (cu cei aproximativ 150.000km2), fiind cea mai mică dintre peninsulele sudice, cu o lățime variabilă, între 125-230km. Este izolată de Europa Centrală prin bariera montană a Alpilor și are numeroase insule atașate: Sicilia, Sardinia, Corsica. țărmul vestic al peninsulei este mult mai fragmentat decât cel estic, având numeroase peninsule destul de proeminente, golfuri destul de adânci, și
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
fie considerate probabile În cazurile individuale. Colecțiile de greșeli comune care au fost făcute pînă acum dau numai niște exemple de tipuri specifice de greșeli, pe care nimeni nu le-a negat vreodată. Ele nu oferă un tablou al frecvenței variabile a erorilor și nici nu arată ce tipuri de erori nu se produc. Pentru a ajunge pe un teren solid În acest domeniu, ar fi necesar să se Întocmească un catalog al tuturor greșelilor specifice, dispuse În clase, În funcție de diverse
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în termeni de efort, lucru, inhibiție, reacție sau oboseală. Variabila distribuită ar putea fi un efect al lucrului pentru răspunsurile verbale, dar activitatea exercită o influență evidentă asupra răspunsurilor motrice ca o interpretare în termenii influenței lucrului pentru răspunsuri verbale. Variabila distribuție afectează evident nivelul performanței abilităților. Tolman a fost primul care a făcut distincția învățare performanță, bazată pe date precum cele ale lui Blodgett. Acesta a efectuat un experiment cu șobolani, care fără stimulent rătăceau printrun labirint complex, iar cu
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
este. Acesta a efectuat un experiment bazat pe urma „stelei în oglindă”, descoperind o performanță superioară cu o practică distributivă, decât cu practica comasată. Alți cercetători au aprofundat teoria lui Tolman conform căreia distincția între învățare și performanță se aplică variabilului distribuție. 6.3.2. Transferul exersării Transferul exersării, în care învățarea unui răspuns într-o situație influențează răspunsul într-o alta este uneori utilizat ca mijloc de a infera mecanismele comportamentale de bază. Într-o asemenea experiență nu există interes
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
Automatismele sunt programate, stuctura lor fiind adaptată global condițiilor în care acestea au fost priceperi, pentru că primele încercări ale mișcării sunt afectate de încercările greșite, funcție de urmările scopului ales sau acceptat de subiect. Automatismele au o anumită traptă de plasticitate variabilă potrivit nivelului de funcționare al ajustării. Memorizarea lor în momentul ajustării implică tratamentul informațiilor senzoriale la nivelul structurii limbice, ea implicând dimensiunea afectivă. Denumirea noastră tip de ajustare perceptivafectiv-motorie corespunde unei puneri în jocul reflex al automatismelor. Intenția subiecților este
Învăţare motrică și sociomotrică by Radu Ababei () [Corola-publishinghouse/Science/1290_a_1899]
-
fiziologic care se desfășoară secvențial,deosebindu se 3 stadii: 1. stadiul de deschidere a cervixului ; 2. stadiul de angajare și expulzare a fetusului; 3. stadiul de eliminare a anexelor fetale ; stadiul 1 de deschidere a cervixului Durata acestui stadiu este variabilă, după unele studii poate fi 2 9 ore (LABUSSIERE J. 1990, WALTER L., HURLEY 2007), iar după alte studii poate fi până la 24 ore de la începutul declanșării semnelor prodromale și până la formarea canalului utero vaginal care va facilita expulzarea fetusului
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
în cavitatea pelvină. La vacile cu parturiții distocice uterul este mărit în volum, subinvoluat, coarnele uterine sunt slab delimitate, de consistență moale, fluctuentă, ușor contractil. Secrețiile genitale sunt seroase,muco seroase cu flocoane albe sau sunt sangvinolent - ciocolatii, în cantități variabile. La 30-35 zile postpartum, involuția uterină este terminată la 70 % din vacile multipare și la 90 % din primiparele cu parturiții eutocice. Coarnele uterine sunt bine delimitate, contractile la masaj, de consistență fermă și cu tonus normal. Secrețiile sunt reduse cantitativ
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
O. 1997). Ipoteza creșterii în " valuri " a foliculilor în cadrul unui ciclu estral este infirmată de alți autori ( LAZĂR L. și col. 1995). Astfel, autorii au indicat existența foliculilor mari în toate cele 4 stadii ale unui ciclu estral, în proporții variabile : stadiul I ( 1 4 zile) 4,7 % stadiul II ( 5-10 zile) 3,9 % stadiul III (11-17 zile) 4,8 % stadiul IV ( 18-21 zile) 3,1 % Studiile efectuate au arătat că, foliculii mari au diferite nivele ale atreziei în timpul fazelor de
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]