10,104 matches
-
asupra mijloacelor stilistice, cât mai ales spre arhitectura narativă. Exegeta respinge ideea unui Sadoveanu intuitiv și anacronic și încearcă să releve o conștiință scriitoricească deținând o capacitate integratoare a lumii, în care omul și cosmosul se află în consonanță prin vaste explicații cauzale, și totodată sensibilă la „mișcările de profunzime și de rezonanță ale contextului literar contemporan”. Situându-și cercetarea în perspectiva retoricii moderne, cu trimiteri la gramatica narativă și la teoria textului, S. intenționează să cuprindă în întregime poetica sadoveniană
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
și Adrian Marino) și articulează celelalte studii într-un „lanț” prin care tinde să constituie un model cognitiv de anvergură, reflectare a unei paradigme imaginative în gândirea contemporană. Cu volumul Cultura: modele, repere, perspective (2002) S. se orientează spre domeniul vast al culturii în general, cu o mare cuprindere în discutarea unei problematici complexe și de interes în actualitate, de la definiția culturii, relația dintre dinamica socială, cultura populară și cultura de elită până la raportul dintre cultură și identitate (incluzând deschiderea spre
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
lui Pierre Reverdy. S-ar putea ca acest precursor al suprarealismului să îi fi sugerat poetului analogizarea unor existențe total disanalogice, uneori din domenii ce se exclud reciproc, precum poeticul și apoeticul, sacrul și profanul cel mai prozaic: inima cuiva, „vast Montgolfier,/ Se odihnea într-un copac de aer colorat”, „[..] anotimpul / Sbenguirilor cerești / Strica harta stelelor ca pe un sac de arșice”, „Dumnezeu inimă de miere / Albine mușcă din ochii mei”, un tramvai e așteptat de „îngeri scuturați de ploaie”. După
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, „Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica”, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă scrisă de Faustus din Mileve, episcop maniheu, pe care el îl cunoscuse cu douăzeci de ani în urmă la Cartagina și rămăsese cu o impresie foarte proastă în ceea ce privește capacitățile sale intelectuale. Acesta scrisese în jurul anului 387 o operă de propagandă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De aceea el i-a cerut lui Orosius colaborarea, însă la un nivel superficial, rugîndu-l să-i pregătească o scurtă listă de războaie, de catastrofe și de delicte, strînse într-un volum, care ar fi trebuit să-i servească pentru vasta sa operă. însă Orosius a făcut mai mult decît îi ceruse Augustin în 415 și, întors din Palestina, a reelaborat materialul adunat, compunînd o istorie universală în șapte cărți, de la crearea omului pînă în epoca contemporană. Nici punctul de plecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (M. Petschenig). Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 8. Sidonius Apollinaris Figura lui Gaius Sollius Modestus Apollinaris Sidonius ne este mai bine cunoscută în comparație cu a poeților galici precedenți, iar producția sa poetică, mai vastă și mai complexă sub multe aspecte, ne-ar putea face să ne gîndim că e vorba de un poet mai important decît ceilalți. Și totuși, această apreciere este valabilă doar într-o anumită măsură (chiar dacă în următorul timp opera lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în latină Introducerea (Isagoge) la Logica aristotelică, scrisă de Porfiriu, o traduce și Boetius, cu intenția declarată de a face un lucru mai bun. Această traducere a lui Boetius face parte din programul de lucru al filozofului; un program foarte vast, care ar fi descurajat pe oricine și pe care nici el n-a reușit să-l ducă pînă la capăt: traducerea și comentarea în latină a operelor lui Platon și Aristotel. Avînd în vedere scopul prezentei lucrări, amintim doar traducerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
multe elemente specifice credinței creștine). în sfîrșit (și poate acesta e lucrul cel mai important), problemele pe care Boetius a trebuit să le abordeze erau chestiuni strict filozofice, care nu fuseseră expuse în operele unor scriitori creștini, ci într-o vastă literatură specifică, ale cărei componente puteau fi reperate în elenism sau, și mai bine, în scrierile lui Platon și Aristotel. Așadar, era logic ca și Boetius să discute astfel de probleme ca filozof, cu atît mai mult cu cît în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
convertirea barbarilor la catolicism. Cartea a fost scrisă în două versiuni, una mai scurtă, din 619, și alta mai lungă, din 625. însă opera sa profană cea mai importantă, care i-a adus și cea mai mare faimă, este o vastă enciclopedie, Originile (Origines), intitulată și Etimologii (Etymologiae): Isidor n-a putut să o termine, și ea a fost împărțită în douăzeci de cărți de către discipolul său Braulion din Saragoza. Bineînțeles, nu trebuie să căutăm în Origini etimologii în sensul științific
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
le-a transmis. în afară de etimologie și de limbă, Isidor se consacră și explicării celor șapte arte liberale, devenind în această privință, împreună cu Boetius și Cassiodor, una dintre principalele surse de cunoștințe din Evul Mediu; erudiția sa e însă mult mai vastă și depășește respectivele domenii, atingînd sfere precum medicina, dreptul, cronologia sau științele naturale și practice. Firește, Isidor nu putea să adune o asemenea masă uriașă de informații altfel decît din cărți, însă cunoștințele sale vor constitui pentru Evul Mediu un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în mod clar, în ciuda unor tentative recente de reevaluare, geniul organizatoric și taxonomic al lui Isidor. însă, pe de altă parte, capacitatea sa de a ordona și de a clasifica anticipează acele summae medievale, iar cultura sa e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de Martin de Braga, care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și se limitase să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atestată existența nici unui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1, 1-10, 17) și IX-XII (Ioan 12, 19-21, 25); pentru celelalte dispunem doar de serii de fragmente a căror autenticitate trebuie verificată. Așa cum declară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. însă genul literar cel mai caracteristic al epocii este florilegiul dogmatic. Producția marilor teologi din secolul al IV-lea dusese la crearea unei vaste biblioteci teologice și crease condițiile pentru folosirea intensivă a argumentului patristic. Am văzut cum Chiril recursese pe scară largă la „Părinți” pentru a-și consolida pozițiile teologice; un florilegiu se găsește în Apologia celor douăsprezece anatematisme, altul a fost prezentat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
împăraților Zenon și Anastasius, cînd era greu să iei apărarea Crezului de la Calcedon altfel decît prin trimiteri la tradiția Sfinților Părinți. Aceste florilegii s-au pierdut din diverse motive: au fost depășite de evoluția dezbaterii cristologice; au fost înlocuite de vastele florilegii ulterioare, adevărate enciclopedii, așa cum era Doctrina Sfinților Părinți despre întruparea Logosului, din secolul al VII-lea; și, în general, un florilegiu se păstrează mai bine dacă e unit cu un tratat, așa cum se întîmplă la autori din secolul al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
destinate celor ce urmau să fie botezați de Paști: este cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență, care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4.000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lansate de aceștia, și chiar în interiorul secțiunii se fac trimiteri la teme deja discutate, care însă nu apar în textul aflat la dispoziția noastră. Acest lucru ne permite să conchidem că cele două scrieri reprezintă doar apendice ale unei opere vaste, pierdute, în care erau combătuți severienii; așa cum spune Richard, aceasta trebuie să fi ocupat întregul prim volum al vechii ediții a operelor lui Leonțiu, din care a ajuns pînă la noi doar al doilea, cu cele două apendice și tratatul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publicat abia în 1864, în vol. 116 al PG). La sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, au fost descoperite un text grecesc și unul latin anterioare lui Simion Metafrastul; le-a publicat în 1905, însoțite de un vast aparat critic și de un studiu, cardinalul M. Rampolla, care a ajuns la concluzia că textul latin ar reprezenta originalul Vieții Melaniei. Alții însă, în special, A. d’Alès au adus argumente solide pentru a dovedi că textul grec e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deloc în operele existente și le-ar îngloba așadar pe acestea într-un proiect teologic „total”. Am avea astfel un fel de fals „la pătrat”; pe de o parte, corpusul de opere existente se protejează închizîndu-se în acest ansamblu mai vast, iar pe de altă parte, făcînd trimiteri la scrieri pe care nu le conține, pare să arunce îndoiala și asupra sa. Un joc de acest tip este dezvăluit și de alte indicii. Autorul citează de mai multe ori pasaje extrase
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de profesie (ca să zicem așa), deoarece opera lui (al cărei titlu precis nu-l cunoaștem) nu ne-a parvenit sub forma originalului grecesc, care s-a pierdut, ci într-o traducere siriacă. Această traducere se găsește în interiorul unei compilații mai vaste, formată din douăsprezece cărți, care începe cu facerea lumii și ajunge pînă în 568-569; scrierea lui Zaharia e inserată în această compilație ca „istorie a Bisericii” și se întinde de la cartea a treia pînă la a șasea. Autorul compilației era
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nuanțate și convingătoare chiar și pentru cei mai sceptici relativiști. Odată cu Opera artei Genette se mută din sfera literaturității pe teritoriul artistic la modul general, dar ambițiile sale rămîn aceleași: de panoramare a unui spațiu ce poate părea copleșitor de vast, prin reducerea sa în categorii construite conform unui aparat teoretic ce reprezintă extensia, deși poate subtil deghizată, a naratologiei sale. În Ficțiune și dicțiune. Introducere în arhitext, precedentul volum al teoreticianului (cel puțin în ordinea traducerilor romanești), există o distincție
O estetică pentru contemporani by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17151_a_18476]
-
vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar "omul", poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri De grâu nemișcat. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, examinăm această povară anevoie de purtat, către un misterios "undeva" ("Mergem încet spre cine știe unde"); ea seamănă cu un sicriu dar
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
legislativ. 3. Corelarea actelor normative pentru înlăturarea [...]. 4. Modificarea [...] care necesită completări ori simplificări. 5. Curățirea [...] prin abrogarea [...] reglementări noi" etc. ori (p. 159): Continuarea, consolidarea și perfecționarea [...]; întărirea și perfecționarea [...] punerea" etc. Sunt și o mulțime de adjective pozitive (vast program) legi noi, etc.). La fel, în raportul lui V. Ciorbea (28 mai, 1997), în rubrica relativă la Politica socială, Reforma administrației publice: verbe la viitor, mascând ceea ce nu se făcuse, dintre multele slogane promițătoare. Asemenea analize, care pot fi
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
filmul mut, sonorul are și el aportul lui, doar că este mai puțin pregnant), ancorată într-o aventură solicitantă de asumare a propriei feminități și cea a poziției de scriitor vis-à-vis de cea a cititorului mileniului trei, zis și "un vast cititor" (p. 130), gârbovit și dominat de sentimentul déjà-vu-ului generalizat, ceea ce transpare acum la suprafață, la o lectură la zi a poemelor scriitoarei, nu este idealul, "hipermateriei" (titlul cărții ei de debut din 1980) în sensul spațialității, al volumului și
Poetica magnoliei by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17176_a_18501]
-
1986) și prea puțini au păreri proprii în ceea ce privește acest subiect. Având în vedere acest fapt, vom încerca în cele ce urmează să prezentăm această sistematizare a tehnicii jocului de fotbal, oferind posibilitatea cititorului să și formeze o imagine mult mai vastă asupra acestui subiect. După Ion Motroc tehnica jocului de fotbal se compune din elemente și procedee tehnice. 1. Elementele tehnice reprezintă formele generale motrice cu și fără minge specifice jocului de fotbal și anume: 1. intrarea în posesia mingii; 2
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Alexandru Niculescu I. Una dintre problemele fundamentale ale comunităților românofone - atât în nordul Dunării (între Carpați și chiar în zonele subcarpatice de nord, ale �Huțulilor" ucrainieni), cât, mai ales, în vastele regiuni sud-danubiene și balcanice - a fost aceea de a-și demarca individualitatea etnolingvistică, de a-și afirma identitatea. Peste tot pe unde se găseau ("de la Galicie jusqu'au c�ur de la Grèce", cum scria Emmanuel de Martonne, în 1902 - dar
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]