8,047 matches
-
li se desfășura în față frumoasa istorie a antichității cu eroi, care nu mor niciodată sau mor vitejește ca să învie pe alte tărâmuri; cu luptele pentru Athena, Sparta, Troia, Cartagina, Alexandria sau Roma, cu regi, dictatori, democrație, cetățeni și soldați viteji. Profesorul se entuziasma de trecutul glorios al cetăților, iar zeii cu ale lor ,,Legende din Olimp,, cobora în fața elevilor, uimită de puterea profesorului de aș expune materia favorită. Istoria este diferită de legende, însă profesorul avea harul de a le
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și nu îl putem schimba, știm sau nu, nu are importanță, dar totuși este bine să-l aflăm! Prin vremuri grele treceau oamenii acestor meleaguri, așa a fost întotdeauna, așa este și astăzi. Locuitorii acestui pământ erau oameni drepți, crunți, viteji, iuți în fapte, isteți, își dădeau seama că timpul le rezolvă pe toate, lăsau multe de la ei și între două năvăliri de-ale dușmanilor o așteptau pe a treia... a prietenilor! Aveau în ei o dorință de libertate care se
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Canaan. 7. Fiii lui Cuș: Seba, Havila, Sabta, Raema și Sabteca. Fiii lui Raema: Șeba și Dedan. 8. Cuș a născut și pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt. 9. El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: "Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului." 10. El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear. 11. Din țara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Sabteca. Fiii lui Raema: Șeba și Dedan. 8. Cuș a născut și pe Nimrod: el este acela care a început să fie puternic pe pămînt. 9. El a fost un viteaz vînător înaintea Domnului; iată de ce se zice: "Ca Nimrod, viteaz vînător înaintea Domnului." 10. El a domnit la început peste Babel, Erec, Acad și Calne, în țara Șinear. 11. Din țara aceasta a intrat în Asiria; a zidit Ninive, Rehobot-Ir, Calah 12. și Resen între Ninive și Calah; aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
locuia lîngă stejarii lui Mamre, Amoritul, fratele lui Eșcol, și fratele lui Aner, care făcuseră legătură de pace cu Avram. 14. Cum a auzit Avram că fratele său fusese luat prins de război, a înarmat trei sute optsprezece din cei mai viteji slujitori ai lui, născuți în casa lui, și a urmărit pe împărații aceia pînă la Dan. 15. Și-a împărțit oamenii în mai multe cete, s-a aruncat asupra lor noaptea, i-a bătut, și i-a urmărit pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
care, după părerea lui Bacon, se pot realiza «doar cu resursele și înțelegerile ingeniozității»: Se pot construi mijloace pentru a putea naviga fără cârmaci în așa fel încât nave mari [...], conduse de un singur om, să poată înainta cu o vitează mai mare decât dacă ar fi fost împinse de o mulțime de cârmaci. Se pot construi căruțe în stare să se miște fără a fi trase de cai [...]. Se pot construi mașini care să zboare; [...] și un instrument de mici
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
în adolescență, și abia acum aș fi ieșit în noul mediu 20 străveziu, ca imago. După orele de curs, care nu-mi spuneau mare lucru, hoinăream până seara în Centru, în piața cu statui, prin magazinele de la coada lui Mihai Viteazul, pline cu gablonzuri și parfumuri, prin fața Inter-ului și Teatrului Național, pe la Sala Palatului și pe Calea Victoriei... începuseră să-mi placă urbea modernă, circulația, oamenii mai eleganți, femeile mai atrăgătoare... Am scris atunci " Poemele de amor", în care Bucureștiul apare
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
podium, de unde, în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a căzut inert / Viteazul, dârzul caporal Belate... Și i-a rămas țigara fumată doar pe sfert 1." îl cunoșteam din vedere și pe profesorul Crohmălniceanu. El ne scrisese pe tablă subiectele la română, la examenul de admitere. L-am ținut bine minte, fiindcă era
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
celebră a istoricului, într-un "Byzance apres By-zance". Pare destul de mult, dar tot nu a fost de ajuns. Nu doar pe linia romană am fost cei mai vechi, ci și pe cea dacică. Dacii, scria Herodot, au fost "cei mai viteji și mai vestiți dintre traci". O întreagă mișcare tracomană s-a străduit să dovedească enorma importanță a dacilor în lumea antică. Până și muntele Olimp, scrie Nicolae Densu-sianu, nu era altul decât Ceahlăul moldovean. Naționaliștii fervenți ai secolului al nouăsprezecelea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bolovani de piatră prăvăliți de sus. De aceea neamul kanuri i-a numit tibbu, adică oameni de piatră. Oamenii tibbu au picioare iuți și vânjoase și nimeni nu poate alerga mai repede ca ei după vânat sau vrăjmași. Sunt și viteji și cei mai harnici în aceste locuri. Neamul daza, ramură de miazănoapte a neamurilor tibbu, stă în oaze și nu și le părăsește ca să se ascundă în munți decât numai când în fața dușmanilor prea numeroși nu și le mai poate
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și sfetnici pe un rob negru, al cărui cort era întins chiar lângă cortul din mijlocul taberei al marii căpetenii a armatei. Strălucitul și viteazul Puarem, marea căpetenie, stătea uneori de vorbă cu sclavul. Adesea Iahuben îl vedea pe sclav intrând și în cortul înaltului sfetnic regesc Tefnaht, care era preotul marelui Zeu al Puterii. Sclavul avea o înfățișare liniștită de om înțelept și bun
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un taur pestriț sclavul Auta. Soldatul Iahuben nu era dintre cei mai înalți. Mergea în rândul întîi. Zărindu-l pe ciudatul sclav, se uita numai la el, din când în când mirîndu-se că nu-și îndrepta deloc ochii nici spre viteazul Puarem, nici spre strălucitorul Tefnaht. Și, mirat, se uita mai departe la sclavul de pe taurul pestriț. Noaptea era rece ca toate nopțile din deșert, totuși soldații mergeau greu. Încă de la plecarea din Atlantida nu mai dormise nimeni dintre ei o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dintâi zi un țarc mare și înalt, nimicind curmalii din care se hrănise și s-ar mai fi putut hrăni atâta lume. Rămaseră acum în oază foarte puțini arbori. Trunchiurile cu solzi ale celorlalți erau acum gard și păzeau cucerirea vitejilor atlanți. A doua zi, Auta ieși posomorât din cortul slujitorului Zeului Puterii. La câțiva pași de cort îl aștepta Iahuben, însărcinat să-l însoțească. Iahuben fu mirat să-l vadă trist și după ce se depărtară îl întrebă: - Ți s-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-l fi părăsit tristețea. Am încercat să-i spun că acești oameni sunt dintre cei mai harnici printre toate neamurile negre și că puțini ar rămâne nealeși. Iar rămânând foarte puțini în sat, n-ar mai fi primejdioși pentru viteaza noastră armată. - Ți-a făgăduit că n-are să-i ucidă? - Nu mi-a făgăduit nimic. Nici nu mi-a răspuns. - Și ce faci acum? - Ce să fac? Am să-i aleg pe cei vrednici și ageri. Altceva nu pot să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
De aceea am ocolit toate oazele. Tobele ținuturilor n-au dormit: au dus vestea ca vântul. Iahuben privi cu gura căscată spre amândoi, pe rând. - Fiare n-ați întîlnit? întrebă Mai-Baka. - Nu. Și, chiar de-am fi întîlnit, Iahuben este viteaz și nu sunt țintași mai buni ca el în toată oastea. Iahuben își umflă pieptul, mândru de sine, și uită de tobele deșertului. - Cum v-ați descurcat prin deșert? întrebă iarăși Agbongbotile. - Eu cunosc deșertul din copilărie, spuse Auta. Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mult mai bine dacă i s-ar lăsa și femeia pe care au găsit-o soldații la miazăzi de oază. Este femeia lui. Tefnaht se încruntă: - Tu știi bine că nu e în gândul nostru aducerea de roabe în Atlantida. Viteazul Puarem spune că femeile ar fi povară pe drumul lung și nici nu-și pot plăti hrana cu munca lor. Mușchii feței lui Auta se încordară ușor. - Știu, stăpâne. - Și cred că știi și ce e sclavul? și Tefnaht îi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai spuse căpetenia. Ochii lui Auta se umplură de sânge, dar gura lui rămase închisă. Se uită drept în ochii lui Puarem. Tefnaht simți că sclavul e gata să izbucnească și atunci îi spuse cu glas mai blând decât al viteazului comandant: - De ce taci, Auta, când viteaza căpetenie a armatei atlanților te întreabă unde ai fost? - Stăpânul Puarem știe unde am fost. Așa a spus! zise Auta. Puarem îl fulgeră cu privirea. - Leș putred ce ești, răspunde-mi la întrebare dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se umplură de sânge, dar gura lui rămase închisă. Se uită drept în ochii lui Puarem. Tefnaht simți că sclavul e gata să izbucnească și atunci îi spuse cu glas mai blând decât al viteazului comandant: - De ce taci, Auta, când viteaza căpetenie a armatei atlanților te întreabă unde ai fost? - Stăpânul Puarem știe unde am fost. Așa a spus! zise Auta. Puarem îl fulgeră cu privirea. - Leș putred ce ești, răspunde-mi la întrebare dacă nu vrei să fii biciuit! Eu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țărișoare care alcătuiau lungul ținut al oamenilor rome sau al poporului roșu și care trăiau din binecuvântarea Pământului Negru, numit de ei Ta Kemet, iscusitul Puarem, meșter în asemenea treburi, încheiase înțelegeri, în pofida altora. Astfel, armata lui putuse fi mai vitează, de vreme ce nici puterea, nici bărbăția nu stau totdeauna în vârful lăncii. Acum tabăra atlantă se așezase în marea câmpie verde, ca un triunghi, de la țărmul mării, între una din gurile lui Hapi, slăvitul aducător de mâl rodnic, și pădurea apuseană
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întîlnind privirea mută a lui Auta se stăpâni și își dădu seama că ar fi făcut la fel ca robul de la vâslă dacă s-ar fi aflat în locul lui. Slujbașul răcni la vîslaș: - Să răspunzi, scrumbie uscată, când un oștean viteaz al marelui nostru stăpân, fie el veșnic viu, sănătos și puternic, vrea să știe numele tău blestemat! Lui Iahuben îi părea acum rău de întorsătura neașteptată a lucrurilor și nu mai știa cum să le îndrepte. Înțelegea ura omului smuls
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
au părăsit tot grâul de pe câmp. Nu știu ce va fi. De aceea îți scriu ție, strălucitor fiu al cerului, să cobori de pe piscul tău sfânt ca să vorbești cu zeii. Nimeni dintre preoți nu se încumetă să se ducă acolo. Nici prea viteazul Puarem". Marele Preot îi spusese lui Auta așa: "Du-te tu, fiule, să vezi ce este. Poate că n-au fost decât vedenii. Știi bine că oamenii tot ce nu pricep în firea lumii spun că e de la zei. Dacă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cândva de Auta. Înaintau grăbiți, dar i se părea că înaintează ca melcii. Și, cu toată graba lor de a ajunge cât mai era soarele sus, nu ajunseră decât noaptea. Cei doi preoți, înconjurați de câțiva soldați dintre cei mai viteji, dar care acum își uitaseră vitejia și tremurau ca varga, înaintară prin grâu. Zăriră curând la lumina faclelor, ceva mai departe, turnul despre care scria Auta. Marele Preot privi vrăjit: pe măsură ce se apropiau, turnul uriaș strălucea orbitor la lumina celor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tânăr să sune din corn. El adusese cornul, cu toate că ura robilor crescuse atâta, încît nu-i mai trebuia sunet de corn. Bătură și câteva tobe ale oamenilor negri, făcute din piele de capră sălbatică. În jurul unui foc, dansară cei mai viteji bărbați negri. Era dansul războiului. Dar tocmai atunci răsună glasul tunător din cer, atât de așteptat: - Robi care ați biruit robia, zeii lumii vă cheamă asupra Marelui Oraș... Când se sfârși dansul, miile de oameni începură să curgă spre văi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta îl sfătui să-i spună lui Mai-Baka să mai adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi. - Dacă a pierit el, suntem mai puțini numai cu unul, zise Mpunzi. Era viteaz, dar nu era rob. - Iahuben știa însă cum se rânduiește o oaste, cunoștea meșteșugul războiului, și voi luptați cu cea mai bună oștire a lumii. Lui Auta îi părea rău că nu știe ce povețe să-i mai dea. Spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben știa însă cum se rânduiește o oaste, cunoștea meșteșugul războiului, și voi luptați cu cea mai bună oștire a lumii. Lui Auta îi părea rău că nu știe ce povețe să-i mai dea. Spuse ce putu: Voi sunteți viteji, dar soldații au și meșteșug și sunt mult mai mulți. Să-i spui lui Mai-Baka să mai aștepte și să mai adune robi. Am să vin... - Să vii, zeule Auta! Tu ești zeu și știi totul. Ai să ne înveți
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]