4,110 matches
-
stropește jăraticul cu sîngele ei. Ia apoi nouă cărbuni, îi pune în oala cu apă neîncepută pronunțînd în șoaptă cuvinte neînțelese. Se apucă amîndouă de mîini și dănțuiesc goale în jurul focului pînă ce aud primul cîntat de cocoș, semn că vraja s-a terminat. Din clipa aceea, fug să iasă cît mai repede din pădure, să nu le apuce ziua. Fata trebuie să bea apa din ulcior, pe nemîncate, nouă vineri la rînd”. Cum lesne se poate observa, în această versiune
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atent. Lungile monologuri ale Poetului aveau, până cu doar câțiva ani În urmă, altă candoare și altă tematică. Tăcerea mea prelungită traducea scepticism și Nichita sesizase. Reflexele sale de până mai ieri erau ușor de readus, Însă, la starea de vrajă și admirație pe care le provoca, instantaneu. - Nu mai pot, nu. Uite, ticăloșii au răspândit zvonul că soția mea, o știi, ființa aceea minunată... Dora, mi-a fost trimisă de sinagogă. Așa spun prin târg măgarii. O jidoavcă sub plapumă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Întruchipând ardenta condiționare, cu adevărat intrinsecă, originară, scutită de negocierile acomodante ale sinelui, Între libertate și frumos, nu doar Între libertate și morală, cum Îndeobște se susține. Rezistența scriitorului sub comunism, onorată cu Închisoarea, devine firească, după trezirea din Întunecata vrajă legionară, tocmai pentru că nu se produce În numele marilor „principii” retorice, lesne manipulabile, ci stă sub iradierea unui principiu mai curând implicit și imuabil, care este și instinct genuin, al frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reiau, În condițiile unei existențe damnate, toate actele simple și firești ale vieții, doar că acestea se produc... În infern. Se regăsește În acest roman Întreg repertoriul de fapte oarecare și de stări curente, iubire și egoism, vanitate și minciună, vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-un cumulus de tămâie? În domiciliile mele bucureștene, În brațele tuturor româncelor, la toate sticlele de vin și țuică pe care le-am Împărțit cu prietenii români (români, nu din «naționalitățile conlocuitoare»), n-am Întâlnit nimic din amalgamul de vrăji și vrăjeli pe care o gașcă de pontifi, uzurpând și monopolizând reprezentarea culturii și spiritualității românești, le propagă drept specifice. În schimb, câtă tristețe și autoironie, răbdare și blândețe, zeflemea, mândrie și cultură adevărată, fără tricolor și cruce”. Și adăuga
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imigrantului suntem din nou ca niște copii”, explica imigratul În Lumea Nouă. „Sunt printre puținii care continuă să deseneze după ce copilăria s-a Încheiat, continuând și perfecționând desenul copilăriei.” Un exil, copilăria Însăși, dar unul miraculos, plin de vizuini și vrăji. Saul Steinberg Își descoperă Patria În America, tocmai pentru acest sens al libertății și jocului și substituirii, al disponibilității și creativității. Al farsei, de asemeni. Mutațiile stupefiante, visurile și versatilitatea, spectaculosul, energia și iluziile, solitudinea oceanică, ingenuitatea, disperarea pustiitoare. Mitologia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mea, decât în răstimpul unei întâlniri întâmplătoare, la efectuarea „programului”, când m-a îmbrățișat, pe după umeri cu brațul drept și mi-a spus spontan pe nume: „Ghiță, Cătăniță”. A venit val-vârtej gardianul să repare greșeala pe care o făcuse și vraja acelei clipe s-a stins fără să fi schimbat măcar câteva cuvinte. în singurătatea celulei mele din Zarca au urmat o suită de întrebări: De unde mă știe? De ce mi-a spus și Cătăniță? întrebările de atunci au rămas fără răspuns
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
uitau? Toate priveau în aceeași direcție, încremenite. Au ascultat și n-au clipit până nu s-a stins, în lumina amurgului, ultimul ecou al goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de exemplare format CARTE POSTALĂ. Pag. 125 - “... menționăm pe inginerul Georgel Moraru pe a cărui ramură s-au difuzat cca 1400 de manifeste ...” (Câteva sute ... cca 1400, diferențe abisale!). Imi permiteți dle Stoica o întrebare, mai de-a casei ? “Ce vrăji a mai făcut ... Samanta?” N. n. - Corect ar fi fost să arătați în ce dimensiune au fost imprimate manifestele întrucât caracterele folosite la scris erau invariabile : Format A4 sau CARTE POSTALĂ? A fost posibil să imprimați în câteva zile cu o
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
prin încărcătura lor simbolică latentă și ambiguitatea oximoronică, metaforele amintind uneori de García Lorca. F. reușește să creeze un bestiar personal, un fabulos spațiu poetic și stilistic (în care se regăsesc ermetica Istorie ieroglifică a lui D. Cantemir, alegoriile dantești, vraja descântecelor și a ritualurilor populare, stranietatea poescă, blândețea bucolicelor vergiliene), ceea ce este cu totul inedit în poezia română contemporană. SCRIERI: Valsuri, Pancevo, 1970; Iedera, Pancevo, 1975; Fișe poetice, Pancevo, 1977; ed. București, 1982; Lumea fizică, Vârșeț, 1977; Terapia muncii, Pancevo
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale a satului și în inimile copiilor de azi, că îi călăuzește spre o lumină purificatoare, spre o lumină
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
de nostalgie pentru meleagurile unde am copilărit. Amintiri făcute cioburi miau revenit în minte, completând goluri și alinând doruri... de casă, de inocență, de căldură părintească și de un bătrân dascăl cu poveștile lui nemuritoare. Sunt vremuri demult apuse, dar vraja lor reînvie când citești printre culori poveștile nemuritoare ale dascălului din Scânteia. Mă bucură faptul că menține feeria lumii simple și primordiale a satului și în inimile copiilor de azi, că îi călăuzește spre o lumină purificatoare, spre o lumină
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
acestor idei. Publică versuri de factură tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi uscate?, Leagăn mic, Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
tradiționalistă Aron Cotruș (În robia lor, Bivolii, Orașul copilăriei, În vasta sală a palatului, Un voinic flăcău trecea, Mărul, Pâinea noastră, Visat-am, Țară, Cosașul, Am odihnit adânc, Ploaie, Descălecare, Zăduf, Cruci), Al. Iacobescu (Vraja tăcerii, Pe malul Nistrului, Nedumerire, Vraja, Et semper), Emil Giurgiuca (Bisericuță-ndurerată, Crâmpeie, Înnoptare, Crâmpeie câmpenești, Glas, Dorință, Despărțire, După fân, Autumnală, Tinerețe, Mielul), Radu Gyr (Cununi uscate?, Leagăn mic, Grota din munte), Ion Pillat (Cocorii, Helada). Mai semnează versuri I. Vania (de la numărul 1-2/1925
DATINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
muzicală și plastică în „Cuvântul”, „Muzică și poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară” (1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de întâmplări, cultivă stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
1940), „Revista scriitoarei”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. După 1950, colaborează la „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Secolul 20”, „Caietele Mihai Eminescu” ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de întâmplări, cultivă stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței în spațiul artelor, corespondențele dintre arta sunetelor, plastică, literatură și elementele vieții
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
în spațiul artelor, corespondențele dintre arta sunetelor, plastică, literatură și elementele vieții cotidiene definind idealul moral. Situațiile nu sunt decât puncte de plecare ale unor atmosfere sufletești. Interesul scriitoarei este îndreptat înspre lumea sufletească, a percepțiilor și a împrejurărilor favorabile „vrajei”. Ceea ce conferă narațiunii putere emotivă, dând nuvelelor o notă gravă, este întorsătura dramatică pe care o iau lucrurile, în majoritatea cazurilor, în final. Mereu prezent, motivul gemenilor subliniază permanenta pendulare a sensibilității autoarei între cei doi poli ai idealului elin
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
ei difuzate radiofonic. Volumul Scrieri (1982) îi antologhează întreaga operă, iar în Dintr-un secol de viață (1987) apar, pe lângă paginile memorialistice, câteva portrete excepționale prin valoarea lor: Serghei Rahmaninov, F. Busoni, R. M. Rilke, Paul Valéry, G. Fauré. SCRIERI: Vraja, București, 1946; Arpegii în ton major, București, 1970; Mozaic în timp, București, 1973; O vară ciudată, București, 1975; Scrieri, București, 1982; Trepte muzicale, București, 1984; Dintr-un secol de viață, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1987; Scrisori către Filip
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
secol de viață, îngr. și introd. Valeriu Râpeanu, București, 1987; Scrisori către Filip Lahovari, ed. bilingvă română-franceză, îngr. și pref. Constantin Mateescu, tr. Dan Mateescu, București, 1998. Repere bibliografice: I.L. Caragiale, Opere, III, București, 1965, 483-484; Șerban Cioculescu, Cella Delavrancea, „Vraja”, ADV, 1946, 27; Perpessicius, Opere, XI, 319-324; Streinu, Pagini, II, 245-248; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 110-116; Boris Buzilă, Un nume care se recomandă singur, „Magazin”, 1973, 809; Emilia Șt. Milicescu, Culoare și sunet, LCF, 1973, 14
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
practici rituale, participarea activă a celui descântat și recuzita folosită îi conferă caracter dramatic. Îl practică numai vârstnicii, mai ales femeile, și se aplică atât oamenilor, cât și animalelor. După scop, d. se împart în două tipuri principale: curative și vrăji sau farmece. Cele curative („de năjit”, „de orbalț”, „de uimă”) sunt strâns legate de medicina empirică și folosesc în general un text literar. Eficiența acestora, reală, se datorează leacurilor provenite din plante și, în bună măsură, autosugestiei. Vrăjile sau farmecele
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
curative și vrăji sau farmece. Cele curative („de năjit”, „de orbalț”, „de uimă”) sunt strâns legate de medicina empirică și folosesc în general un text literar. Eficiența acestora, reală, se datorează leacurilor provenite din plante și, în bună măsură, autosugestiei. Vrăjile sau farmecele, mai puțin răspândite și practicate după un ritual mai strict, sunt menite să provoace dragostea, urâtul, sărăcia, belșugul etc. „Facerile”, „desfacerile”, „descoperirea hoților” și alte practici de aceeași natură, de asemenea însoțite de d., cunosc o răspândire restrânsă
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, București, 1900; T. Pamfile, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, adunate din comuna Țepu (Tecuci), București, 1911; Enea Hodoș, Descântece, Sibiu, 1912; A. M. Nour, Descântece și vrăji din popor, Turnu Măgurele,1912; Ov. Densusianu, Graiul din Țara Hațegului, București, 1915; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931; Al. Vasiliu, Descântece din Moldova, București, 1934; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, II, îngr. și introd. Iordan Datcu, pref. Mihai
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
descântecelor populare românești, îngr. și pref. Radu Răutu, București, 1998. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Considerațiuni critice asupra descântecului de „apucat” sau „încleștat”, „Columna lui Traian”, 1875, 3; Gaster, Lit. pop., 406-429; Mihai Canianu, Din psihologia poporană. Descântece, farmece și vrăji, RIAF, 1894, 115-191; Ov. Densusianu, Limba descântecelor, „Grai și suflet”, 1930, 2, 1931, 1, 1934, 1-2; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931, 7-197; I. A. Candrea, Folklorul medical român comparat, București, 1944, 322-375; Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
liber strălucește semnificativ în ingambamente ingenioase, iar rima rară este aparent întâmplătoare și cu atât mai surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
pe loc”) și dorește să afle o cale a transfigurării: „Lutul din care sunt alcătuită / Va deveni alăută” (Alăuta). În toată poezia sa, D. cultivă un panteism al blândeții, făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]