3,866 matches
-
Academia. Presa din aceste săptămâni e plină de bilanțuri care scot În lumină rodnicia muncii intelectualilor. În Scânteia, bunăoară, pot fi citite lozinci ca acestea: „Cărturari! Manifestați activ hotărârea voastră de luptă Împotriva ațâțătorilor la război” sau „Să fim ostași vrednici ai marii armate a păcii, culturii și progresului”. Din numeroasele articole În avanpremiera congresului, publicate În Contemporanul, reținem doar câteva care spun totul Încă din titlu: Intelectualii - armată combatantă de acad. prof. Ștefan Nicolau 12; Imperialiștii americani au Întocmit un
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dar principalul izvor de creație Îl pot găsi scriitorii mai cu seamă În zilele mărețe de astăzi, zile de transformări revoluționare nu numai ale alcătuirii economice, sociale și politice, dar și ale conștiinței oamenilor. Ele oferă scriitorilor nu numai fapte vrednice de a fi descrise În opere de valoare, ci și nenumărați eroi demni de pana celor mai mari talente. E destul să privim În jurul nostru: fruntași În producție, gospodarii pricepuți ai noului stat, oameni minunați veniți de jos din masa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lor artistice, s-a arătat În plenul Uniunii Scriitorilor Sovietici, critica va putea fi la Înălțimea operelor create În condițiile regimului socialist. (Ă). Nu Întotdeauna Însă, creatorii de opere literare, precum și masele de cititori, au găsit În critică un aliat vrednic de marile țeluri ale construirii socialismului În țara noastră, În realizarea cărora arta și literatura au un rol important. Pus În fața unor opere literare, care Înseamnă realizări valoroase În domeniul culturii, un succes al luptei dusă de clasa muncitoare, În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
folosi tractoarele. Autorul urmărește Însă nu desfășurarea procesului În sat, cât transformarea conștiinței tinerilor tractoriști. (Ă). Observațiile de până aici pot fi Înmăunchiate Într-una cu caracter mai general, privind eroul pozitiv În volumul recent al lui Petru Dumitriu. E vrednic de semnalat că, dacă În Bijuterii de familie eroul pozitiv era destul de șters, În Vânătoarea de lupi el este mai bine concretizat, pentru ca În Nopțile din Iunie el să apară În toată vigoarea sa. Petru Dumitriu a dobândit acest succes
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
anluminura. În acest moment se operează o nouă deplasare a centrelor puterii, de la Neustria la Austrasia. DOCUMENT Botezul lui Clovis După victoria de la Tolbiac împotriva alamanilor în 496: "El [Clovis] povesti reginei cum, invocînd numele lui Hristos, acesta îl găsi vrednic să obțină victoria. Aceasta se întîmplă în al cincisprezecelea an al domniei sale. "Regina îl chemă atunci în secret pe sfîntul Remi, episcop de Reims, rugîndu-l să-i strecoare regelui cuvîntul mîntuirii. Episcopul, chemat în secret, începu să-i spună regelui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bătălii din istoria Franței, unde fiece sabie pare un crîmpei din aurora boreală și unde regii și împărații înarmați se perindă ca un alai de centauri cu capetele încoronate. Aceste scene de bătălie pe mare ale lui Garnery ar fi vrednice să figureze într-o asemenea galerie. Aptitudinea naturală a francezilor de a surprinde pitorescul lucrurilor se vădește îndeosebi în acele picturi și gravuri ale lor, care au ca subiect vînătoarea de balene. Neavînd nici a zecea parte din experiența englezilor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un certificat emis, pe bază de jurămînt, de către un judecător de pace din Groenlanda; într-o chestiune atît de importantă, așa s-ar fi cuvenit să procedeze! în afară de aceste frumoase gravuri ale lui Garnéry, mai există alte două gravuri franțuzești vrednice de luare aminte, aparținînd unui artist care semnează H. Durand. Una dintre ele, deși nu are vreo legătură directă cu subiectul nostru, merită să fie pomenită, pe alte temeiuri. Ea înfățișează o priveliște din insulele Pacificului, într-o amiază liniștită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
LXXIII CAPUL CAȘALOTULUI - VĂZUT PRIN CONTRAST Iată-i așadar pe cei doi leviatani aduși cu capetele unul lîngă celălalt. Să ne apropiem de ei, cu propriile noastre capete. Dintre leviatanii „în-folio“, cașalotul și „balena normala“ sînt, de departe, cei mai vrednici de luare-aminte. Sînt singurele balene pe care omul le vînează sistematic. Pentru nantucketezi ele reprezintă cele două extreme ale tuturor varietăților cunoscute. întrucît deosebirile aparente dintre aceste două balene se vădesc mai ales în capetele lor și întrucît în clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răspuns, cu anticipație, la acest argument: nu e nevoie, zicea el, să presupunem că Iona a fost înmormîntat de viu în pîntecul balenei - ajunge să spunem c-a fost cazat provizoriu într-un ungher al botului ei. Această ipoteză a vrednicului episcop pare destul de rezonabilă, căci gura balenei normale poate efectiv adăposti două mese de whist, cu toți jucătorii așezați comod. Se prea poate, de asemenea, ca Iona să se fi aciuiat într-o măsea găunoasă a balenei - deși, dacă stau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
degrabă despre opera bufă decît despre infern, acela care îi consideră pe Cowper, Young, Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
la număr! - au convins guvernul britanic să trimită, parte pe cheltuiala și sub oblăduirea lor, cred - corveta Rattler într-o expediție de explorare pe Mările Sudului. Sub comanda unui căpitan din marina militară, acel Rattler a făcut o expediție răsunătoare, vrednică de numele vasului, aducînd unele serviciiă nu se știe exact cum și ce fel. Dar nu numai atît: în 1819 aceeași firmă a echipat o balenieră proprie, trimițînd-o într-un voiaj de explorare pe îndepărtatele mări ale Japoniei. Baleniera aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
căpitanul Coffin din Nantucket. Cinste, deci, familiei Enderby, a cărei firmă există, cred și în zilele noastre, deși fondatorul ei, Samuel, trebuie că și-a aruncat demult ancora în Mările Sudului de pe lumea cealaltă. Corabia botezată cu numele lui era vrednică de această onoare, fiind o navă foarte rapidă și nobilă din toate punctele de vedere. M-am suit la bordul ei odată, într-un miez de noapte, undeva în largul coastelor Patagoniei și am băut la teuga un foarte bun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
regele Tranquo, locul unde era expusă acea magnifică balenă și am văzut craniul ei prefăcut în altar și fumul artificial înălțîndu-se prin deschizătura pe unde-i ieșise cîndva jetul, m-am minunat că regele considera o capelă drept un obiect vrednic de colecția lui. A rîs cînd i-am spus. Dar și mai mult m-a uimit faptul că preoții jurau că jetul acela de fum era adevărat. M-am plimbat de colo pînă colo prin fața scheletului - dînd la o parte
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pe punte, hai! Ă Căpitane Ahab, replică secundul, roșind și înaintînd în cabină, cu o îndrăzneală ciudat de prudentă și respectuoasă, ce părea nu numai dornică să evite orice izbucnire, dar și lipsită de convingere interioară-Ăcăpitane Ahab, un om mai vrednic decît mine ar putea accepta din partea dumitale ceea ce n-ar răbda din partea unui om mai tînăr și mai fericit, da, căpitane Ahab! Ă Mii de draci! Cutezi așadar să mă critici? Pe punte! Ă Nu, domnule căpitan, încă nu! Te
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legendar, la care-ar fi putut să viseze mai tîrziu; și ea și copiii ar fi trăit într-o îndestulare, capabilă să îndepărteze grijile. Dar Moartea l-a doborît nu pe el, ci pe un frate mai mare, un om vrednic, de a cărui zilnică și voioasă trudă atîrna soarta unei alte familii - lăsîndu-l pe bătrînul fierar, mai mult decît nefolositor acum, să-și aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să întorc pe dos o haină veche, lăsînd-o cu căptușeala afară! Nu-mi place cîrpăceala asta, nu-mi place de fel, e o treabă înjositoare, nu-i de rangul meu. Cîrpăcelile să le facă, dacă vor, cîrpacii! Noi sîntem mai vrednici decît ei. Mie-mi place doar o treabă curată, cinstită, făcută cu socoteală, o treabă pe care să o fac de la început, s-o știu pe jumătate gata cînd ajunge la jumătatea ei și gata cînd e gata - nu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu fruntea ei albă; dar, în timpul acestei mișcări, observînd pesemne coca neagră a corabiei, ce se ținea pe aproape și socotind că aceasta era pricina tuturor necazurilor ei - sau poate închipuindu-și că e un dușman mai nobil și mai vrednic de luat în seamă - porni fulgerător spre prova lui Pequod, ciocnindu-și fălcile prin spuma scînteietoare. Ahab se clătină și răcni, pleznindu-se cu palma peste frunte: Ă Orbesc! Oameni buni, veniți în fața mea, ca să pot merge pe dibuite! E pe-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fost împotriva ei. În Albina românească el nu se mărginește să ignoreze revoluția - ceea ce-i impunea cenzura rusească, desigur -, dar își manifestă toată aversiunea pentru acea mișcare. Pentru dânsul, revoluționarii din Muntenia sunt niște tineri care, "pilduindu-se de cugetări vrednice de osândă, s-au fost abătut de la datoria ce au către ocîrmuire"; și tot așa și revoluționarii din Iași, care au tulburat "liniștea de care, zice el, capitala noastră neîntrerupt se bucurase de la întronarea Prea Înaltului Domn Mihail C. Sturdza
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nemți, jidovi ?... și noi, ca niște proști, ne credem tot moldoveni?... Ha, ha, ha, rierel, înghitație!" Enache Damian își iubește țara: " - ...Țara Moldovei îi binecuvântată de Dumnezeu! Și cine nu știe s-o iubească și s-o prețuiască nu-i vrednic să-i mănânce pâinea și sarea", nu-i vorbă, Enache Damian, ca om al vremii, are un curios mod de a pricepe mâncarea "pîinii și sării" Moldovei, căci atunci când visează la soarta nepotului său Iorgu, care are să se întoarcă de la
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
teatrul național nu s-ar putea întemeia niciodată în țară: dar slavă Domnului !, sunt persoane care știu să prețuiască greutățile unei scene începătoare ca a noastră, care nu se rușinează de a merge să vadă piese naționale... Acele persoane sunt vrednice de toată lauda..." etc., vorbe pe care le spune Iorgu, tipul ridicol, pentru că Kiulafoglu a vorbit cu dispreț despre teatrul românesc și pentru că Alecsandri a găsit ocazia să facă o tiradă cu privire la o chestie de care îi ardea inima. Aceste
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
puterea critică de a găsi neajunsurile tuturor partidelor. E un alegător ideal, un om care nu va vota, care nu va delega la conducerea țării pe orișicine, ci numai pe cine, în urma maturei sale judecăți asupra "situației", îl va socoti vrednic să descurce lucrurile și să conducă cu dibăcie carul Statului. E "amicul Nae", eroul din geniala schiță a lui Caragiale intitulată Situațiunea. Amicul Nae nu e numai un tip psihic, caracterizat prin aceea că, în momentul când îi naște femeia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sa misionară, Niceta s-a folosit, cu mare succes, de cântarea bisericească în comun. Predica sa despre folosul cântării psalmilor este grăitoare în privința folosirii cântării în comun pentru aproprierea credincioșilor și comuniunea lor într-o singură laudă înălțată lui Dumnezeu. Vrednicul misionar din Remesiana cultiva cântarea în comun în Biserică într-o vreme în care și alți misionari precum Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ambrozie și Fericitul Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
credinței, Niceta vizează pe cei care neagă nașterea Sa, din veci, din Tatăl, sau deoființimea Sa cu Tatăl, și anume: arienii, iudeii, păgânii, care luau în derâdere pe creștini, spunându-le că se închină unui simplu om răstignit pe cruce. Vrednicul ierarh și teolog învață că Fiul S-a născut din veci, din Tatăl, este Fiu adevărat, Unul-Născut, așa cum au stabilit Sfinții Părinți, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, pe baza Sfintei Scripturi. Creștinii trebuie să creadă că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
de mărimea și importanța Sfântului Ioan Cassian. În mănăstirile apărute aici începând cu secolele III-IV s-au format călugări evlavioși, iscusiți teologi precum cei incluși în grupul „călugărilor sciți” și din rândul cărora s-au ridicat pe parcursul secolelor ierarhi vrednici, pofund dedicați misiunii lor pastorale, precum au fost: Bretanion, Gherontius, Teotim I, Valentinian și mulți alții, care au jucat un rol important în apărarea credinței ortodoxe în acest spațiu al Imperiului. O serie întreagă de specialiști români, precum Ioan G.
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mult către ea, pentru vindecarea sufletului și pentru curăția cea duhovnicească. Aceasta trebuie însă să o facem cu umilirea minții și cu credință, socotindu-ne nevrednici a primi acest mare har. Cine se crede sfânt și nepătat și numai el vrednic de a se împărtăși și pe alții oprește de la aceasta, cade într-o mare trufie (cap. 21). Convorbirea a XXIV-a și ultima (26 de capitole) este susținută de Avva Avraam care, după afirmația lui Cassian, ,,închide în ea moșteniri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]