4,573 matches
-
astea-s fantezii! Prezintă-mi celălalt proiect!“ — Da, însă și proiectul acesta era o idee îndrăzneață! spuse prințul, părând interesat. Deci, i-l atribuiți lui Davout? — În orice caz, se sfătuiau. Desigur, ideea era a lui Napoleon, o idee de vultur, dar și celălalt proiect era o idee îndrăzneață... Era celebrul „conseil du lion“*, cum Napoleon însuși a numit sfatul lui Davout. Planul era următorul: să se închidă în Kremlin cu toate trupele, să construiască barăci, să sape întărituri, să amplaseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un trandafir pe-o bardă. Învață voluptatea de-a acorda ideilor spațiul unei clipe, de-a iubi ființa fără a-i îngădui un rost, de-a fi tu însuți fără tine. Din așteptările visătoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrămată a norilor. ... Și închipuindu-ți c-ai zburat - cu inversă altitudine - spre adâncurile vieții, c-ai mângâiat cu aripi de nemîngîieri un cer de drojdie, neîndestulător setei tale de străfunduri. Câți pot să spună: "eu sânt un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reda un buchet din creația celui adormit Intru liniște: ,,Umbrele copacilor strălucesc În stele Diminețile se gandesc la oglinzi Teiul din Copou Este un om minune, al lumii Întregi Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
floare, cum ar spune Nichita Stănescu: ,,Lumina Își spală ochii/ În trandafirul albastru de câmp” - Însă a inventa o floare Înseamnă a inventa sentimente - și mai ales sentimentul poeziei: ,,...Diminețile se gandesc la oglinzi/.../ Peste Iași, trec poeziile/Ca niște vulturi”. Pentru asta Îi trebuie Însă Oglinzi nevăzute: ,,Naufragiu pe nisipuri gânditoare”. În ele se oglindește un univers enigmatic și nou-născut: ,,Au Înflorit câinii sălbateci În cer”. Lirismul Înalt se Împletește cu discreția și forță delicată a marilor poeți: ,,Citesc psalmii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
templierul nostru, mai murdar, mai asudat și mai zburlit ca oricând, se Întoarce acasă cu coada-ntre picioare și, căutând să nu fie văzut, strecoară niște bani (din banii Templului) la cunoscutul cămătar evreu care stă la pândă ca un vultur pe scaunul lui cu trei picioare...” „Tu o spui, Caiafa”, observă Belbo. „Fii cuminte, mergem pe niște stereotipii. Templierul Încearcă să pună mâna, dacă nu pe maur, măcar pe o Închipuire de cal. Dar un co-templier Își dă seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe dușmani până la zidurile din partea opusă, iar În acel moment Templierii Își dau seama că au repetat greșeala de la Ascalon. Creștinii - inclusiv templierii - au zăbovit să prade palatul sultanului, necredincioșii Își refac rândurile, cad În spatele acelei cete, deja răzlețe, de vulturi. Încă o dată, templierii s-au lăsat orbiți de lăcomie? Însă alții relatează că, Înainte de a-l urma pe Artois În cetate, fratele Gilles Îi spusese cu un stoicism lucid: „Domnule, eu și frații mei nu ne temem și vă vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mână cilindrul magic al marilor preotese ale lui Odin, iar la stânga ei e săpat calendarul magic unde apăreau - zic, din nefericire, la trecut, apăreau, pentru că aceste sculpturi nu au fost salvate de vandalismul canonicilor ortodocși - animalele sacre ale odinismului, câinele, vulturul, leul, ursul alb și vârcolacul. Pe de altă parte, nici unuia dintre cercetătorii esoterismului nu i-a scăpat că tot la Chartres apare o statuie ce poartă În mână cupa Graalului. Ei, domnii mei, dacă cineva ar mai ști să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Narcis, Crin, Hermafrodit, Hae, Ipostază, Hylé, Lapte de Fecioară, Piatră unică, Lună plină, Mamă, Ulei viu, Legumă, Ou, Flegmă, Punct, Rădăcină, Sare a Naturii, Pământ Înfrunzit, Tevos, Tincar, Abur, Stea a Serii, Vânt, Virago, Cupă a Faraonului, Urină de Copil, Vultur, Placentă, Menstră, Sclav fugar, Mână stângă, Spermă a Metalelor, Spirit, Staniu, Suc, Sulf unsuros... În bezna acum cenușie se desena treptat un orizont de stânci și arbori uscați, dincolo de care asfințea un soare negru. Apoi s-a făcut o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a unui alb în Asia, adică trăgea o linie clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dacă ești cumva ocupat și uiți, spuse Rhyme cu voe prefăcut sfioasă. Mă asigur doar că mă voi trezi. Nu e nimic rău în asta, nu-i așa? Thom plecă, închizând ușa în urma lui. Rhyme privi pe fereastră și zări vulturii stând pe clădirile din față, veghind peste oraș, întorcându-și din când în când capul în modul acela ciudat în care numai ei pot să o facă - convulsiv și elegant în același timp. Apoi o femeie, prădător încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fiindu-i frică în mod absolut ilogic că dacă ar vorbi mai tare, particulele de fum i-ar străpunge plămânii și i-ar dezumfla. Dar păsările? întrebă el, rugându-se în gând ca nimic să nu se fi întâmplat cu vulturii călători. Nu i-ar fi păsat dacă s-ar fi mutat pe altă clădire, dar l-ar fi devastat vestea că au fost cumva răniți sau uciși. - Thom a spus că sunt bine. S-au mutat pe celălalt pervaz. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lui Lincoln Rhyme îi amintea de un whisky bun și, deci, nu era deloc o problemă. Acum, la miezul nopții, în camera întunecată, Rhyme stătea întins în patul său Flexicair, privind pe fereastră. Afară se mișcase ceva subit, căci un vultur, una dintre cele mai fluide creaturi ale Domnului, aterizase pe pervaz. În funcție de lumină și de gradul tău de atenție, păsările par a se mări sau a se micșora. În seara aceasta păreau mai mari decât văzute la lumina zilei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebuie enunțată succint, dar nuanțat, subliniindu-se concomitent și mesajul operei; e) compoziția este uneori o problemă simplă, mai ales atunci când autorul delimitează el însuși tablourile, dar se dovedește o problemă complicată, atunci când momentele subiectului se întrepătrund (v. nuvela La Vulturi!, de Gala Galaction); f) subiectul se cuvine să fie tratat cu toată seriozitatea; cu excepția operelor lirice care nu au subiect, operele epice sau dramatice vor trebui povestite, elevii dovedind astfel că sunt buni cunoscători ai conținutului operei, învățând să deosebească
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
întinse și pline de diamante apar stelele. Toamna își începe domnia în această ultimă noapte de vară, umedă și răcoroasă. Dar iată că încet noaptea se stinge și se suie în vârf de munte, o stea ca din cer coboară vultur cu aripile de foc. Stele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
exact vârsta lui Noga, deodată acest lung interval dintre nouă și zece ani mi se pare a fi unul extrem de periculos, trebuie să știu de ce anume este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu mai rămâne nimic din mine, în afară de durerea aceasta în picior, care îmi amintea că încă sunt în viață, fără ea aș fi fost deja moartă, ceea ce nu mi se părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
poate că voi reuși să îl mai rețin, sunt încordată din cap până în picioare, mă uit fără chef prin hârtiile care se adunaseră pe biroul meu, până când îl aud ieșind. Iată-l trecând prin fața mea, puțin aplecat, profilul său de vultur e trist, de parcă tocmai a primit niște vești rele, dar în clipa în care se întoarce spre mine fața lui se înmoaie și îmi spune cu un zâmbet micuț, în orice caz, te prefer pe tine, iar eu îi mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Am fost angajat la Tribuna, simbolic aș spune, pe 1 aprilie 1965. Și e tot 1 aprilie de atunci! C.Ș.: În sfârșit, ți-ai găsit liniștea. În 1966 ți-a apărut a doua carte, tot de povestiri, De ce zboară vulturul. A.B.: Ei, și cu cărțile astea e ceva. Deci, din clipa în care am fost angajat, mi-am dat seama că medicina se îndepărtează din ce în ce mai mult de mine. Eram la zi cu tot ce se întâmpla în literatura psihiatrică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
roșu. Răsturnasem un butoi cu clor în buda școlii. Credeam c-o s-o iau de la taică-meu, când colo el și-a sunat cumnatul de la Bacău și s-a lăudat. Erau comici la telefon, tata a-nceput convorbirea cu: Alo, Vulturul?, aici Șoimul, recepție. Și unchiu: Recepție, Șoimu’, raportează situația. Și toată joaca se sfârșea, inevitabil, cu aceeași întrebare: Mă, Ioane, mai trăiește mult |LA? Uneori, când se plictisea, tata ridica receptorul și, fără să formeze vreun număr, zicea: Vasile, hai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
singur. Cum anume? Anume - așa. Ca toate minunile, cumplit de reală. Și, normală; dacă era pe cal... Și mi-a mai rămas, Încremenit În fâlfâire, cu soarele În contrejour, ca Într-o fotografie - colorată: lemnul lăncii, alburiu; În vârf, un vultur, de aur vultural; apoi culorile pânzei - ei, da: albastrul, apoi galbenul, apoi roșul - dar altfele, numai ale mele. Toate aceste elemente - și numai cele de atunci - spun: AU VENIT AI NOȘTRI! AU VENIT ROMÂNII! Drapelul cu pânza Încremenită În unduire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sălbatic, chiar dacă prin spatele unor blocuri tipic comuniste, am găsit pur și simplu, căzută pe jos, o pană ciclamen de pasăre. De găină, rață, gâscă nu era. De porumbel, vrabie ori turturea nu era. Nu era nici de șoim sau vultur. Nici de cioară sau corb. Nici chiar de papagal nu era. Culoarea ciclamen a penei nu părea nici ea obișnuită: era un ciclamen pierdut și dus aproape spre vișiniu și mov. Am luat pana și am studiat-o: nu era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
franțuji nu dau turcii, limbaj decent. Îți dai seama imediat că e vorba despre oameni care caută să înțeleagă și nu să judece. Jos pălăria! Mă fac să-mi dau seama că se poate și altfel dacă se vrea. Mândrul vultur valah mai are de așteptat normalitatea plictisitoare vestică... Codruț Iunie 2006 1 iunie 2006 Stația de autobuz Oborul Nou este deservită de linii de mare importanță pentru circulația în Oraș, precum 69 și 85 (ultima merge la Gara de Nord de la Gara
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
oul ce păstreză un zbor înalt de-aripe, Pân-ce-i sosește timpul în slăvi să-și ia avântul; A fost de-ajuns un nume, al tău, sol dezrobirii, S-au spart și veac, și lume, ținut prizonier A izbucnit din țăndări, viu, vulturul iubirii, Cu ghiarele-i de aur să ne răpească-n cer. Pentru Cuvântul poeziei Vasile Voiculescu a răspuns fără nici o vinovăție dovedită în legile timpului, interpretate și aplicate de oameni nu numai fără de școală, dar și fără de inimă și Țară. Oul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
fosta noastră studentă, acum doctorandă în antropologie culturală la Montreal. Și-am încercat să vă lămuresc de ce gestul ei mi s-a părut extraordinar. Tot ce urmează e spicuit (cu acord!) din scrisorile pe care i le-a trimis Smarandei Vultur. Iată cum scrie Alexandra că a mărșăluit: „În prima zi am mers 35 de km., în a doua 25. Cam la fiecare 4-5 km erau pit stop-uri, unde primeam apă și mâncare sau puteam să mergem la toaletă. Peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]