5,010 matches
-
numai că materia a devenit lucidă, dar s-a mai apucat să și iubească... Da, asta e drama!... Suferință și tandrețe în materie... Toată această înverșunare, îl frământa pe Iorgu, toată această luptă cu conștiința profundă și surdă că se zbate în zadar, că nu e pe calea cea dreaptă. Exista în el o mânie împotriva lui însuși, și deasemeni o părere de rău obscură și tulbure. ”- Trezește-te, omule, trezește-te!... De ce ponegrești ceea ce Dumnezeu cu înțelepciune a orânduit... trezește
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în glas. După câteva rotiri prin cameră, păsărică se repezi ca o săgeată afară pe fereastră, și cu alte rândunele... ”tivit-tivit” se făcură nevăzute printre blocuri. ”- Tot așa, trebuie să fie și sufletul omului!... reflectă el cu răsuflarea grea. Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, până ce scapă, -ca și rândunica-, pe urmă, ca să rătăcească slobod în adâncul văzduhului nemărginit...!”. Vântoasa trecu... Soarele a început din nou să lucească pe cer. Se simți singur și cu sufletul pustiit... niciodată, parcă, nu s-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bine!... Sufletul meu se topeste în lacrimi, de întristare; întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o nefericire... O crudă zădărnicie!... îi șopti rar mintea. Omul piere, ca o umbră!... Țărână și umbră, asta suntem!” - Doamne, am pierdut Fata... Nu rezist, simt că-mi pierd mințile... Nu știu ce voi face
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
adune puterile. Tulburat de febră și delir, în mintea lui rătăcită nu mai rămăsese decât ceva confuz, care nu-i îngăduia să lege întâmplările între ele... vedea, doar, imagini ca prin ceată. Si alunecă din nou în somn. ... Pe când se zbătea împotriva fantomelor si febrei... si împotriva sufocării care îi cuprindea pieptul, i s-a părut că usa odăii se deschise si că o femeie intră înăuntru cu o lumânare aprinsă în mână, si merse la icoana din colț. Femeia părea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
n-a găsit valiza, dar nu putea, limba nu-l asculta. Nu-i nimic, i-o luă ea înainte, hai!”, si, strecurându-se cu o ușurință uimitoare prin mulțime, dispăru. Iorgu dând din mâini și din coate prin mulțime, se zbătea s-o ajungă din urmă... începu să caute disperat ”ieșirea ” din gară, dar, cu toată truda nu reușea s-o găsească. Nimeni dintre cei întrebați nu știau unde este ”ieșirea ” din gară. La un moment dat, observă că nu mai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
urmele unor frământări adânci, i se prelungeau, vizibil tulburat, aducerile aminte. Trecutul i se părea pierdut undeva în ceață, ca un vis de care nu-si mai amintește decât rareori. Nopțile îi erau tot mai des bântuite de coșmare. Se zbătea ca un animal rănit, se foia prin casă, care i se părea tot mai strâmtă si mai rece... Ca un mormânt... -Toamna... Toamna trupului și a sufletului!.. murmură Iorgu uitându pe afară pe fereastră. Frunzele îngălbenite se desprindeau de pe crengi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam Însă să mă nasc Într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei Îmi devenise Îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fărĂ nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau În piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă În zona Pieței Bucur obor. Eu Însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel de disperare amestecată cu o poftă nebună să fiu din nou În brațele lui. Ne dădeam În grabă jos la stația lui și ne repezeam ca niște animale flămânde pe scări. Nu mă linișteam decât când Îi simțeam sexul zbătându-se, tandru și sălbatic, Între măruntaiele mele. Apoi adormeam obosiți și bolnavi unul În brațele celuilalt. Adesea ne trezea telefonul lui ingrid. Pe fondul conversației lor În germană, din care eu nu pricepeam o iotă, mă Îmbrăcam, Îmi aprindeam o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat În colivia pieptului și care nu vor vedea niciodată lumina zilei. Era greu de spus cine mai eram. Știam despre mine doar că eram În continuă schimbare, la fel ca Înțelesurile pe care le pot cuprinde Într-o clipă, precum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe a mea. Am Închis imediat ochii, dar Adina Dabija 224 era prea târziu. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Dintr-o singură mișcare mi-a tras căușul de pe gură. — Aici poți să urli și să te zbați cât poftești, nu te aude nimeni, a spus el. iar dacă cumva Îți vin alte idei, uite ce am pentru tine... A scos de la brâu un cuțit mare pe care mi l-a lipit de frunte. Am simțit tăișul rece
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
orgasme și că pot scrie bine tot felul de tâmpenii. Așteptam însă să mă nasc într-o lume nouă, necreată, pentru că lumea expresiei îmi devenise îngustă. Agitate de nesfârșitul du-te-vino, fără nici o supapă de ieșire, cuvintele se umflau și se zbăteau în piept mai-mai să-l spargă, precum o sticlă de Pepsi aflată pe bancheta din spate a unui taxi care circulă în zona Pieței Bucur obor. Eu însă nu le permiteam să iasă decât sub formă de lacrimi și rotocoale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fel de disperare amestecată cu o poftă nebună să fiu din nou în brațele lui. Ne dădeam în grabă jos la stația lui și ne repezeam ca niște animale flămânde pe scări. Nu mă linișteam decât când îi simțeam sexul zbătându-se, tandru și sălbatic, între măruntaiele mele. Apoi adormeam obosiți și bolnavi unul în brațele celuilalt. Adesea ne trezea telefonul lui ingrid. Pe fondul conversației lor în germană, din care eu nu pricepeam o iotă, mă îmbrăcam, îmi aprindeam o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mi s-ar fi părut un cotlon, o vizuină claustrofobă. Și ca să nu fiu nimic din ce aș fi putut fi, a trebuit să dezamorsez orice polarizare din viața mea, cu prețul stagnării, al anonimatului și al fluturilor care se zbat în colivia pieptului și care nu vor vedea niciodată lumina zilei. Era greu de spus cine mai eram. Știam despre mine doar că eram în continuă schimbare, la fel ca înțelesurile pe care le pot cuprinde într-o clipă, precum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a întâlnit-o pe a mea. Am închis imediat ochii, dar era prea târziu. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Dintr-o singură mișcare mi-a tras căușul de pe gură. — Aici poți să urli și să te zbați cât poftești, nu te aude nimeni, a spus el. Iar dacă cumva îți vin alte idei, uite ce am pentru tine... A scos de la brâu un cuțit mare pe care mi l-a lipit de frunte. Am simțit tăișul rece
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lor. De ce, să renunți, tu, la el, tocmai acum, când, zici că a și mișcat?! Fapt care te-a bucurat, am văzut, atât de tare, după ce a și mișcat. M-am bucurat, nu-i vorbă, Însă, În minte, mi se zbat multe alte gânduri. Zi-mi, cel puțin, unul, pe care-l crezi a fi cel mai important. Ar putea fi cam acesta. Poate că ar fi mai normal, ca, Înainte de a ne pune pe făcut copii, să ne trăim, o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a prea apucat să Înțeleagă ce se petrece cu el. Măruntul, rudimentarul, dar, deosebit de eficientul mijloc de călătorit prin acele locuri, lotca, a lunecat, ușor, spre luciul și Întinderea nesfârșită a apei, cărăbănind punga În care, capturatul, nu se mai zbătea demult. Prostovolul, Încărcat, Îl urma, asemeni unui fulg, mângâiat de briză. Bătrânul lotcan opri. Abandonă, dând hrană, peștilor, captura din prostovol. Revenind În desișuri, ușor - ușor, s-a făcut nevăzut, către punctul cunoscut, de istoricii localnici, pe cale de dispariție, din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dar, și datorită durerii, Își Înfipse coarnele În trupul de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și, o clipă, rămase, așa, ca o statuie. Roșcuț se zbătu, scurt, de două-trei ori, după care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Întregime. Și le trecu, apoi, În partea din față. Pe picioare, de la genunchi, În sus, până la despicătura acestora. Chiloții căzură ca ceva fără nici o trebuință. Fusta, largă, nu conta. Parcă nici nu mai era pe trupul acela, care, acum, se zbătea Într-un tremur mărunt. Molipsitor. O așeză, dacă nu cumva, se așeză, ea Însăși, iar picioarele i se ridicară ca două misterioase crengi, pentru a primi, Între ele, acel soare străluminător, acel trup de bărbat, care, la rându-i, tremura
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
militară. Asta era cam tot ce i se Întipărise, nepotului, copilului, adică, din prima sa ieșire În lume, cu tatăl tatălui său. Ce făcea tatăl tatălui său: lovea puternic, unul din câinii legați cu frânghii, pe malul apei, acesta se zbătea nu prea mult, iar după aia bătrânul Îl jupuia, Îi așeza tacticos, pielea, În paporniță, hoitul i-l arunca În valurile apei curgătoare de la picioarele lor și alt câine trecea la rând. Pe nepot, Îndeletnicirea l-a Îngrozit. A rămas
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să nu ne facem de rușine. A sosit și băiatul lui Aurel, de la pește. Cu tolba Încărcată bine de tot. Ei, cum ția mers, azi? O-ho! Ian priviți. Și au privit. Și au răsturnat peștii, jos, pe iarbă. Se zbăteau, ghidihoii, de mamă-mamă! I-au ales, i-au așezat, oarecum, pe căprării, câțiva au și luat calea plitei, bine Înfierbântate, alți câțiva, iau fost făcuți cinste, proaspătului tuns, și, din una În alta, seara sa lăsat, binișor, peste lume, cărășeii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
făcuse saltul, de dincolo de colțul gardului, dincoace, În curte. În clipa aia era tocmai deasupra. Se dezechilibră. Căzu, buluc, peste fiare și table, rostogolindu-se, de câteva ori, și agățându-și hainele prin nște ieșituri de metal. Prinse a se zbate. De ieșit - ioc! Cu cât se zbătea, cu atât mai rău se Încurca, În agățătoarele alea de fiare vechi. Se treziră câinii. Și ai lui, și ai vecinilor. Și, unde nu Începu un concert chinologic, de toată frumusețea, Încât, ai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În curte. În clipa aia era tocmai deasupra. Se dezechilibră. Căzu, buluc, peste fiare și table, rostogolindu-se, de câteva ori, și agățându-și hainele prin nște ieșituri de metal. Prinse a se zbate. De ieșit - ioc! Cu cât se zbătea, cu atât mai rău se Încurca, În agățătoarele alea de fiare vechi. Se treziră câinii. Și ai lui, și ai vecinilor. Și, unde nu Începu un concert chinologic, de toată frumusețea, Încât, ai fi vrut să te afli, În clipele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parte a comunității, nu! Se pomeni cu o lanternă Între ochi. Iar, de dincolo de lanternă, cu glasul lui, Nicu Stegaru, speriat: care ești, mă; și ce cauți, tu, acolo, tu-ți ... Auzi, dar nu răspunse. O clipă nu se mai zbătu. Apoi, reîncepu lupta cu fiarele vechi. Ai, mă, nu răspunzi? Care ești, mă, acolo? Eu, Nicule, eu. Tu, mă, procesomanule? Tu? Da. Eu. Dar ce cauți acolo? Vino, mai bine, și mă ajută, și, după ce-o să mă eliberez, o să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
câțiva metri. Opri. Coborâ. Coborâ și a doua persoană. Feciorul patronului Meteoru, vestit, Într-o mare parte a acelui teritoriu. Omul era sub mașină. Michi urcă la volan și o dete câțiva metri Înapoi.Coborâ din nou. Lovitul se mai zbătu, de câteva ori, apoi se liniști. Moare, exclamă Dan Meteoru cel Mic. Șoferul puse mâna pe căzut. Zise, apoi: ce să mai moară, că, uite, a și murit. Îl apucă de un picior. Îl Îndemnă, totodată, pe tânărul Dan:ia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dar atunci cînd am mai avut cîte ceva, mă duceau părinții mei la doctor... Adevărat, n-ai fost și nici nu-ți doresc, dar dacă totuși ai fi În această situație și ai fi singur, fără părinții care să se zbată pentru tine, ce-ai face? Depinde ce anume aș avea... dar, ca orice om cu o problemă gravă de sănătate, aș apela la un medic specialist. Ești sigur că orice om cu o problemă gravă de sănătate ar apela la
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]