6,121 matches
-
fără nici o tresărire. Însă în timpul uneia dintre tăcerile sale teribile - putea să tacă zile în șir, cufundându-se în spaima care-i dădea târcoale - hotărî că toți cei care se bucurau acum urmau să aibă curând motive să plângă. Și zvonurile nu-l mai îngrijorau, fiindcă procesul fu declarat închis. În lipsa sentinței, tăcerea veșnică a celui mort îi îngădui Liviei - căreia poporul îi spunea Maștera, însă care de ani de zile era numită oficial Augusta - să o apere de toate acuzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toată vara“, scrise Drusus, „cu instrumente aduse de la astronomii chaldeeni. Au citit cu precizie în astre că Tiberius va muri când va începe călătoria de întoarcere“. Tiberius, în schimb, îi închise și îi condamnă imediat pe toți cei care răspândiseră zvonul și pe care putuse să pună mâna. „Și în dimineața asta au crucificat trei oameni pe colina Esquilius; spuneau prin taverne că Tiberius o să moară dacă se întoarce la Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi condamnă imediat pe toți cei care răspândiseră zvonul și pe care putuse să pună mâna. „Și în dimineața asta au crucificat trei oameni pe colina Esquilius; spuneau prin taverne că Tiberius o să moară dacă se întoarce la Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar Drusus încheie sceptic: „Nu se putea găsi în stele o profeție mai de folos pentru puterea lui Elius Sejanus. I-a interzis împăratului să stea la Roma“. Poate din superstiție, poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
repede de la boală la o agonie fără speranță. — Nu se mai termină odată, bolborosea Sertorius Macro cu cruzime. Mi-e teamă; dacă la Roma se pregătește altcineva... Și, înfrângându-și teama, așa cum făcuse Livia când Augustus agoniza la Nola, răspândea zvonuri despre o însănătoșire miraculoasă a lui Tiberius, în vreme ce acesta horcăia între perne, sub privirile îndurerate ale medicilor săi, care aveau să-și piardă slujba și banii. Dar Sertorius Macro mai știa un lucru, pe care i-l spuse, mânios, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jocuri și excese. Se spunea: „A învățat la școala lui Tiberius, bătrânul corupător, la Capri...“ Și oameni care nu știau nimic despre anii aceia adăugau: „Iar acum toate viciile Aegyptus-ului se răspândesc prin Roma“. El era complet străin de asemenea zvonuri. Dar Callistus nu; el răspundea la aluziile insidioase cu zâmbete fugare, în care se putea ghici compătimire, precauție sau chiar o dezaprobare mută. Curând însă, Împăratul descoperi la acești tineri lăcomii și interese secrete; în asemenea momente simțea impulsul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva zile s-a aflat că, în noaptea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
audiență. Împăratul îi asculta pe informatori singur, fără martori. El intră fără să fie observat și se arătă bucuros să demonstreze că-și merita banii: aducea vești incomplete, însă alarmante, despre un complot, un plan ucigaș. Spuse: — Nu sunt simple zvonuri, Augustus, sunt două documente scrise, dovezi. Ne-a căzut în mână corespondența nătângă și imprudentă dintre un tribunus aflat pe Rhenus, la Mogontiacum, și câțiva oameni de la Roma. Am văzut un curier plecând de la Mogontiacum în mare grabă și într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cel mai îngust din ceea ce numim astăzi Canalul Mânecii, Împăratul postă trei legiuni, ca și cum s-ar fi pregătit de invazie, cu mașinile de război și de asediu care, încă din vremea lui Julius Caesar, se numeau musculi. Pe insulă se răspândi zvonul că se pregătea o debarcare în forță, pentru că legiunile erau deja instalate pe plajă. Teama care se iscă aduse zile mai liniștite. Nu fu nici un război. Visul - sau utopia - Împăratului nu se spulberă. Era însă un răgaz scurt; după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
monedă de aur - și dădu drumul unei monede -, se duce la fund. Moneda de aur zăcea pe fundul fântânii, printre peștii care înotau leneș. — Poate reușești să vorbești tu cu el, Cluvius. Spune-i că ești îngrijorat, că ai auzit zvonuri... Puternicul Callistus îl ascultă pe modestul scriitor Cluvius Rufus și simți că se dărâmă cerul peste el. După o noapte plină de gânduri chinuitoare, înțelese că nu din prietenie îi fusese transmis mesajul. Își dădu seama că trebuia să caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din scris până ce nu curge tot ce s-a acumulat În mâna, În memoria mâinii ce se exprimă. Materia trăită trece prin sânge, se strecoară prin vârful degetelor și se revarsă În libertate. Auzul meu e Încordat să prindă toate zvonurile ce vin dinăuntru; când cineva rupe golul format, pronunțând cuvintele, dând adică stare de existență sonoră corpului meu, nu mai pot să scriu nimic. Mâna se strânge, se Închircește, nu mai vrea să țină unealta de scris. Simt că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eliberare din forme, o smulgere către lumină. Ești atins de o tânjire leneșă, necunoscută și te lași să aluneci În iarbă ca Într-un leșin amoros. E ca o posesiune totală a cosmosului. Te trezești ușor la o adiere de zvonuri, străluminat de aripa neantului. Începi să-ți reintri În trup cu emoție, cu voce suavă, Îți chemi sufletul rătăcit primprejur și-l auzi cum zburdă Încă poznaș, alergând după fluturii colorați. Îl aștepți cu răbdare, te apropii de el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
exemplu, la John Mulholland, renumitul magician și editor al revistei de profil „Sfinxul”. Și-a anunțat retragerea din jurnalism și magie imediat după anul 1950. Nimeni nu și-a putut da seama care au fost motivele. Dar apoi au apărut zvonurile că ar lucra pentru armata americană, învățând spionii cum să folosească tehnici de iluzionism pentru a planta droguri în cele mai subtile feluri, astfel încât nici cei mai paranoici comuniști să nu își dea seama că sunt trași pe sfoară. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei era oaia neagră a familiei. Plecase în vest când era Kara mică și nu păstrase legătura cu familia. Mama Karei și bunicii refuzeaseră să vorbească despre el și numele îi era interzis la reuniunile de familie. Numai că, desigur, zvonurile circulau: ba că era homosexual, ba că era heterosexual și fusese căsătorit, dar se încurcase cu o țigancă de la Roma, ba că împușcase un tip din cauza altei femei, ba că nu se căsătorise niciodată și că era un cântăreț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de geniu rebel cu fiecare petrecere la care se ducea, cu fiecare fotomodel cu care se afișa și cu fiecare carte pe care o publica. Nu se mai auzise de el de șase sau șapte ani, după ce au apărut niște zvonuri că ar fi la dezintoxicare și după un potop de critici virulente, dar nimeni nu se aștepta să rămână ascuns o veșnicie. Faptul că se afla acolo, în biroul lor, nu putea să însemne decât un singur lucru. — Leigh, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aeroportul East Hampton — e mecanic de zbor acolo. O să jucăm în hangar, abia aștept. O să fie dublă sărbătoare fiindcă sărbătorim sfârșitul verii și sfârșitul Marii Invazii de turiști — cel puțin până anul viitor. Leigh clătină din cap. Poate că toate zvonurile și articolele din ziarele de scandal erau adevărate, iar Jesse chiar își pierduse mințile. Cu câțiva ani în urmă făcea turnee internaționale pentru lansări de carte, răsfățându-se cu cele mai bune mâncăruri, haine și femei, folosindu-se de proaspăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
era și nu existau steaguri, comentatori sau Învingători. Într-un război adevărat, nu existau inamici. În contrast, viitorul conflict dintre Anglia și Japonia, despre care fiecare om din Shanghai se aștepta să izbucnească În vara anului 1942, ținea de domeniul zvonurilor. Vasul de aprovizionare atașat navei germane aflate În cursă În Marea Chinei vizita acum În mod deschis Shanghai-ul și ancora pe rîu, ca să ia combustibil de la zeci de șlepuri - multe dintre ele, după cum observase nemulțumit tatăl lui Jim, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Hoțul din Bagdad și era dornic să plece la petrecerea doctorului Lockwood. O să-i suporte pe conjurați și jurnalele de actualități, iar apoi se va duce la Întîlnirea secretă de la care fusese Împiedicat să meargă timp de atîtea luni, din cauza zvonurilor despre război. Un alt eveniment fericit era că, duminica, Vera avea după-amiaza liberă, cînd Își vizita părinții În ghetoul de la Hongkew. Această tînără plictisită, aproape un copil și ea, Îl urma de obicei pe Jim peste tot, ca un cîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
le audă rostite cu glas tare de către prezentator, deși Îi venea să se ascundă În pămînt de rușine. CÎnd Îi aruncă doicii sutana și se schimbă În costumul pentru petrecere, constată că toate planurile lui erau În pericol. Tulburată de zvonurile legate de război, Vera decisese să nu-și viziteze părinții. — O să te duci la petrecere, James, Îl informă Vera În timp ce Îi Încheia cămașa de mătase. Iar eu le voi telefona părinților mei și le voi povesti totul despre tine. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o linse repede, curățînd-o. Jim aruncă o privire spre tigaie, bucuros să vadă că mai era destul orez pentru Frank. Acum știa sigur că acești doi marinari din marina comercială nu-l vor mînca, dar teama lui fusese firească - circulaseră zvonuri la Country Club cum că marinari englezi torpilați În Pacific se dedaseră la acte de canibalism. Basie se mai servi cu o lingură de orez. Nu se apucă Însă să mănînce această a doua porție, ci doar plimba farfuria pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
eforturilor sale, Jim nu fusese În stare să descopere aparatul de radio, care era inactiv perioade Îndelungate. Apoi, Basie Îi furniza buletine de știri proprii care descriau un război paralel. Jim se prefăcea Întotdeauna impresionat, deși rareori putea deosebi un zvon de o ficțiune. Era un mod ingenios de a-i ține Împreună. Apoi, mai era interesul lui Basie față de vocabularul tot mai bogat al lui Jim. — Ți-ai făcut lecțiile azi, Jim? Ai Învățat toate cuvintele? — Le-am Învățat, Basie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trecută, sergentul fusese ofițerul japonez cel mai mare În grad din lagăr. — Domnule Maxted, sergentul Nagata pleacă - războiul chiar s-a terminat! — Iar s-a terminat Într-adevăr, Jim? Nu cred că mai putem suporta... Pe parcursul săptămînii de dinainte, cînd zvonurile despre sfîrșitul războiului străbătuseră din oră-n oră lagărul, domnul Maxted găsise buna dispoziție a lui Jim tot mai obositoare. În timp ce Își Îndeplinea comisioanele alergînd pe cărări, Jim striga fiecărui trecător și le făcea semne deținuților care se odihneau În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau trupurile Încă și mai Întunecate și mai subțiate, iar pentru prima dată arătau de parcă ar fi fost vinovați de o crimă. Zvonurile și confuzia epuizaseră pe toată lumea din Lunghua. În toată luna iulie, atacurile aeriene ale americanilor fuseseră aproape neîntrerupte. Valuri de avioane Mustang și Lightning zburau dinspre bazele aeriene din Okinawa, bombardînd aeroporturile din jurul Shanghai-ului, atacînd forțele japoneze concentrate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și pista de aterizare de pe aeroportul Lunghua. Lui Jim i se părea că un vid ciudat Înconjoară lagărul. Timpul Încetase să mai existe la Lunghua, iar mulți dintre prizonieri erau convinși că războiul se terminase deja. La 2 august, după zvonul că rușii intraseră În război Împotriva Japoniei, sergentul Nagata și soldații lui se retraseră În casa paznicilor și nu mai patrulară În jurul gardului, abandonînd lagărul În mîinile deținuților. Grupuri de prizonieri britanici trecură gardul și colindară de-a lungul orezăriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
trăgînd de mînere, cînd domnul Maxted, obosit, Încercă să se așeze pe scîndura de lemn. Băiatul nu se simțea legat de femeile care scuipau și de bărbații lor cuprinși de frenezie. Unde oare era Basie? De ce oare evadase el? În ciuda zvonurilor că războiul se terminase, pe Jim Îl surprindea că Basie părăsise Langhua și se expunea tuturor primejdiilor din regiunea aceea. Stewardul de cabine era prea precaut, nu era niciodată primul care să Încerce un lucru nou sau să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și cerul plin de stele. Copilului i-or zis Pătru. MOARTEA LUI PĂTRU. Tată-su o fost Gheorghe, iar mumă-sa știm că-i Ana. Când Pătru are doi ani, Ana Îl părăsește pe Gheorghe și fuge În lume. Umblă zvonul că s-ar fi Înhăitat cu niște bărbați de la Szeghedin și s-ar fi făcut hoață de cai. Cu niște secui ar fi prădat banca din Pesta. A lu’ Frasin, poticărașu’, o vede Într-o gară, Îmbrăcată În straie săsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]