38,615 matches
-
cale este fermentarea porumbului în vederea producției de etanol, însă aceasta este considerată o cale mai puțin eficientă. Tot drept culturi energetice pot fi considerate culturile de floarea soarelui, soia și în special rapiță, uleiul rezultat (biodiesel) putând înlocui relativ simplu combustibilul pentru motoarele diesel ale autovehiculelor. Deși în urma accidentului de la Cernobîl energetica nucleară a intrat într-un con de umbră, recent, prin prisma reducerii emisiilor de CO, este reluată fezabilitatea acestei soluții. Imagini
Încălzirea globală () [Corola-website/Science/306404_a_307733]
-
, (cunoscută și că "Rachetă lunară") a fost o rachetă cu mai multe trepte utilizată de NAȘĂ în cadrul programelor Apollo și Skylab. Acest tip de rachetă folosea combustibil lichid și era de unică folosință. , cea mai mare rachetă din familia Saturn, a fost proiectată sub directă supraveghere a lui Wernher von Braun la Marshall Space Flight Center în Huntsville, Alabama. Principalele companii care au contribuit la proiectare și
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
1. La toate zborurile în afară de unul, Saturn V a avut 3 trepte—1: S-IC, 2: S-II, 3: S-IVB --, plus modulul de instrumente. Toate cele trei trepte foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor în timpul lansării și pentru
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
foloseau oxigenul lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor în timpul lansării și pentru aducerea combustibilului lichid într-o poziție din care să poată fi pompat din rezervor. Secțiunea S-IC a fost construită în același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
lichid (LOX) că oxidant. Prima treaptă folosea RP-1 drept combustibil, în timp ce a doua și a treia foloseau hidrogen lichid (LH2). Toate cele trei trepte aveau mici motoare auxiliare ("ullage motors" în engleză, "ullage" = spațiu gol din rezervor, deasupra combustibilului), cu combustibil solid, folosite pentru separarea treptelor în timpul lansării și pentru aducerea combustibilului lichid într-o poziție din care să poată fi pompat din rezervor. Secțiunea S-IC a fost construită în același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe ale navetei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
care să poată fi pompat din rezervor. Secțiunea S-IC a fost construită în același loc unde astăzi sunt construite rezervoarele externe ale navetei spațiale. Cea mai mare pondere din masa să uriașă de peste 2.000 de tone o are combustibilul (RP-1 și oxigen lichid), acest lucru fiind valabil în cazul oricărei trepte de rachetă purtătoare. A se observă și faptul că greutatea secțiunii S-IC reprezintă aproximativ două treimi din masa totală a rachetei. Avea 42 de metri înălțime, 10
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
piese turnate din aliaj de aluminiu, produse vreodată în SUA, aveau 4,3 metri lungime și masa de 816 kilograme. Cele 4 aripioare de stabilizare trebuiau să reziste la temperaturi de pește 1.100 °C. Următoarea componentă era rezervorul de combustibil. Acesta conținea 770.000 litri de combustibil RP-1. Rezervorul avea masă proprie de 11 tone și putea să furnizeze 7.300 de litri pe secundă. Pentru a preveni coagularea combustibilului, se pompă azot prin partea de jos ca sa il țină
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
vreodată în SUA, aveau 4,3 metri lungime și masa de 816 kilograme. Cele 4 aripioare de stabilizare trebuiau să reziste la temperaturi de pește 1.100 °C. Următoarea componentă era rezervorul de combustibil. Acesta conținea 770.000 litri de combustibil RP-1. Rezervorul avea masă proprie de 11 tone și putea să furnizeze 7.300 de litri pe secundă. Pentru a preveni coagularea combustibilului, se pompă azot prin partea de jos ca sa il țină în mișcare. În timpul zborului combustibilul era presurizat
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de pește 1.100 °C. Următoarea componentă era rezervorul de combustibil. Acesta conținea 770.000 litri de combustibil RP-1. Rezervorul avea masă proprie de 11 tone și putea să furnizeze 7.300 de litri pe secundă. Pentru a preveni coagularea combustibilului, se pompă azot prin partea de jos ca sa il țină în mișcare. În timpul zborului combustibilul era presurizat cu heliu, care era păstrat în containere speciale din interiorul rezervorului de oxigen lichid. Între rezervoarele de RP-1 și oxigen lichid există un
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
litri de combustibil RP-1. Rezervorul avea masă proprie de 11 tone și putea să furnizeze 7.300 de litri pe secundă. Pentru a preveni coagularea combustibilului, se pompă azot prin partea de jos ca sa il țină în mișcare. În timpul zborului combustibilul era presurizat cu heliu, care era păstrat în containere speciale din interiorul rezervorului de oxigen lichid. Între rezervoarele de RP-1 și oxigen lichid există un rezervor intermediar pentru amestecare. Rezervorul de oxigen lichid avea capacitatea de 204.000 de litri
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
avea capacitatea de 204.000 de litri. Acesta a ridicat probleme de proiectare, deorece conductele de oxigen lichid trebuiau să fie drepte, deci să treacă prin rezervorul de RP-1. Era necesară izolarea acestora într-un tub, pentru a preveni înghețarea combustibilului RP-1 și efectuarea a încă 5 găuri în partea de sus a rezervorului. Treaptă a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
combustibilului RP-1 și efectuarea a încă 5 găuri în partea de sus a rezervorului. Treaptă a doua a rachetei Saturn V avea ca principal scop propulsia vehiculului prin atmosfera înaltă a Pământului. Această folosea hidrogen lichid și oxigen lichid drept combustibil pentru cele 5 motoare de tip J-2, care erau dispuse similar cu cele de la treaptă S-IC, si care dezvoltau o forță de propulsie de 5 MN. Timpul efectiv de ardere era de 367 de secunde. Secțiunea S-II și-
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
pentru modulul de comandă al rachetei. Construcția a început în hangarul construit de guvern în Seal Beach, California. Masă totală a treptei S-II a fost de aproximativ 500.000 de kilograme, din care o pondere de 97% o avea combustibilul. Ca să o facă mai ușoară, inginerii de la NAȘĂ au fost nevoiți să recurgă la un artificiu tehnic. Rezervoarele de hidrogen lichid și oxigen lichid aveau o parte comună (partea de sus a rezervorului de oxigen și partea de jos a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
a fost prima componentă proiectată pentru rachetă Saturn V. Principalele diferențe între S-IV și S-IVB au constat în: numărul și tipul motoarelor, respectiv porțiunile de conectare cu alte trepte. S-IV folosea 6 motoare, cu același tip de combustibil că S-IVB. De asemenea ea trebuia să fie a patra treaptă a rachetei C-4 (de unde și numele de S-IV). Unsprezece companii au înaintat propuneri pentru construcția treptei, la termen, până pe 29 februarie 1960. Administratorul de atunci al
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
rachetă Saturn IB, si diferea de cea din seria 500 din mai multe puncte de vedere: avea mai putine containere presurizate cu heliu, pentru că avea un singur timp de ardere, deci nu trebuiau repornite motoarele; nu avea motoare auxiliare (cu combustibil solid), pentru stabilizarea hidrogenului și a oxigenului lichid din rezervoare, operațiune necesară pentru repornirea motorului J-2. Rezervoarele conțineau 72.700 litri de oxigen lichid și 229.000 de litri de hidrogen lichid. Carcasa unei trepte de tip S-IVB nefolosita
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
extremă urgență, dacă era necesară distrugerea rachetei, ofițerul (RSO - Range Safety Officer) care era însărcinat cu acest lucru trebuia să trimită un semnal de activare, unor încărcături explozive plasate strategic pe suprafața vehiculului. Deflagrațiile aveau ca scop secționarea rezervoarelor de combustibil, pentru a ajuta la dispersia rapidă a oxigenului și hidrogenului lichid, și totodată prevenirea amestecului acestora. La câteva minute după lansare, cănd rachetă se află deja pe orbită josă a Pământului, după aruncarea turnului de salvare a echipajului, încărcăturile explozive
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Texas. În timpul unei misiuni rachetă era folosită, în medie, cam 20 de minute. Totuși au existat și excepții, în timpul misiunilor Apollo 6 și Apollo 13. Din cauza funcționarii defectuoase a unora dintre motoare, computerul de bord a trebuit să compenseze, arzând combustibilul pentru un timp mai lung decât cel normal prin motoarele rămase în stare de funcționare. Prima treaptă avea un timp de ardere de 2,5 minute, în care ridică rachetă până la o altitudine de 61 de kilometri, cu o viteză
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
un timp de ardere de 2,5 minute, în care ridică rachetă până la o altitudine de 61 de kilometri, cu o viteză de 8.600 km/h. Se consumau cam 2.000.000 de kg (2.000 de tone) de combustibil. Cu 8,9 secunde îninte de lansare începea secvență de aprindere a motoarelor primei trepte. Inițial era pornit motorul central, acesta fiind urmat de celelalte 4, care porneau 2 câte 2 (opuse) la un interval de 300 de milisecunde, pentru
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
exact înainte de oprirea motoarelor primei trepte. Celelalte 4 motoare continuau să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La 600 de milisecunde după oprirea motoarelor, prima treaptă era lăsată în urmă, desprinderea făcânduse cu ajutorul a 8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la 62 de kilometri altitudine. Treaptă S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la baza rezervorului, pentru a facilita pomparea acestuia. Numărul acestora s-a modificat de-a lungul Programului Apollo. Au fost inițial 8, apoi 4, iar la ultimele 4 lansări nu s-a
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce combustibilul la baza rezervorului, pentru a facilita pomparea acestuia. Numărul acestora s-a modificat de-a lungul Programului Apollo. Au fost inițial 8, apoi 4, iar la ultimele 4 lansări nu s-a folosit nici unul. După această operațiune erau aprinse motoarele
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
II, motorul central era oprit pentru a reduce ocilațiile longitudinale. Începând cu Apollo 14 NAȘĂ a folosit un sistem de compensare a acestor oscilații. Cu toate acestea motorul central a fost din nou oprit. În același timp raportul de masă combustibil/oxidant era modulat, pentru a se folosi optim cantitatea rămasă în rezervoare. În partea de jos a fiecărui rezervor existau 5 senzori de nivel. Cand 2 dintre acești senzori rămâneau descoperiți computerul de bord iniția procedura de desprindere a treptei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
senzori rămâneau descoperiți computerul de bord iniția procedura de desprindere a treptei S-II. Separarea avea loc la 1 secundă după oprirea motoarelor, iar după alte 100 de milisecunde se aprindea motorul celei de-a treia trepte. Mini rachete cu combustibil solid, orientate în sens invers, asigurau desprinderea rapidă a treptei. Aceasta se prăbușea în mare la 4.200 de km de locul lansării. Treaptă a treia avea un prim timp de ardere de 2,5 minute. Ea rămânea atașată în timp ce
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
gravitațională a Pământului. După încă 2 ore modulul de comandă se desprindea de rachetă, efectua o întoarcere de 180 de grade, si se conecta la modulul lunar, care era transportat dedesubt. Urma apoi desprinderea de treaptă a treia a rachetei. Combustibilul rămas în rezervoare era evacuat pentru a schimba traiectoria treptei, care mai tarziu ar fi putut prezenta un pericol pentru misiune. Toate treptele S-IVB începând cu cea folosită în misiunea Apollo 13 au fost îndreptate intenționat spre suprafață Lunii
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Spre deosebire de Saturn V, Ares V este prevăzută doar cu 2 trepte. Prima treaptă ar trebui să aibă același diametru că și secțiunile S-IC și S-II și să fie la fel de înaltă că cele două puse la un loc. Drept combustibil va fi folosit hidrogenul lichid și oxigenul lichid. Zborul va fi asistat în primele două minute de o pereche de propulsoare auxiliare cu combustibil solid, care vor avea 5 segmente față de cele 4 ale propulsoarelor actuale ale navetei spațiale. Prima
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]