45,986 matches
-
Gacel Sayah, îndrăgita viață nomadă se transformase într-un blestem, fiindcă era cu neputință să rămână mai mult de trei luni într-un loc, fără ca vreunul din nenumărații ei dușmani să nu afle că sunt acolo. Reușiră să trăiască în pace timp de aproape doi ani; renunțând la mediul lor natural, se stabiliră la periferia unui oraș populat, unde aglomerația le permitea să treacă neobservați, dar după un timp își dăsură seama că nici locul nu era așa de sigur cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
loc izolat și sigur unde să ne ascundem câțiva ani, așteptând să se schimbe guvernul sau să se stingă amintirea celor întâmplate. Bătrânii tribului Kel-Talgimus îi lăudară hotărârea, conștienți că nici un membru al Poporului Vălului n-ar fi trăit în pace atât timp cât umbra lui Sayah ar fi dat târcoale prin apropiere, așa că le-au pus la dispoziție douăzeci dintre cele mai rezistente cămile pe care le aveau și douăzeci și patru de oi și capre, precum și o grămadă de săculeți cu cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Ce s-a întâmplat? — Chiar vă interesează? — Desigur. Gacel Sayah îl măsură din priviri, vrând să-și dea seama cât e de sincer, apoi își privi mama cerându-i încuviințarea, și, după gestul ei afirmativ, începu: — Tata, odihnească-se în pace, de la care am moștenit numele, era considerat cel mai curajos dintre tuaregi, deoarece a fost singurul capabil să străbată de două ori „Pământul pustiu din Tikdabra“. Toată lumea îl admira și-l respecta, dar într-o zi, sunt mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
peste tot. Și în această competiție mai mult decât oriunde. Se îndreptară spre puț, și când ajunseră la mai puțin de zece metri de intrare, nou-veniții apărură în ușa cortului din păr de cămilă, ridicând îndată mâinile în semn de pace. — Aselam aleikum! spuse în arabă cel mai negricios. În mod respectuos îți cerem ospitalitatea. — Sunteți oaspeții mei dacă ați venit cu gânduri pașnice. Am venit cu gânduri pașnice, îl asigură blondul într-o franceză rafinată. Mă numesc Yves Clos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a strămoșilor noștri, care rătăceau la voia întâmplării, păstorind și luptând, dar liberi și independenți ca niște stăpâni incontestabili ai deșertului. Noi suntem obligați să ne ascundem într-un ungher mizerabil - și nici măcar aici nu suntem lăsați să trăim în pace. — Dar suntem în continuare tuaregi. — Un tuareg obligat să fugă veșnic nu e tuareg, nu e nimic. Eu de mult timp visez să plec de aici, să cunosc o fată frumoasă și să-mi întemeiez propria familie, ca să scap o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine are un moment de slăbiciune, fie și cât ai clipi din ochi, moare. Compasiunea și iertarea sunt sentimente pe care le încerci doar pe timp de pace - și Gacel Sayah știa foarte bine că este angajat într-un război dur, în care avea toate șansele să piardă. Dacă dădea înapoi și nu era în stare să-și mențină ferm hotărârile, oricât de nedrepte i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totul dintr-un capriciu, în mai puțin de un minut... - Se uită la interlocutorul său cu acei ochi întunecați și pătrunzători care când se înfuriau păreau că scot scântei. - Până când vinovatul nu va plăti pentru toate astea, nu va fi pace... Se ridică fără grabă și spuse în încheiere: Și acum te rog să mă ierți, trebuie să mă întorc în munți. Te duc eu... - se oferi Nené Dupré. Imohagul aruncă o privire disprețuitoare spre elicopter, în timp ce exclamă: — Cu rabla asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a-l lua de jos, arătându-i în acest fel că trebuiau să se întâlnească la jumătatea drumului. Jumătate de oră mai târziu, își beau ceaiul așezați unul în fața celuilalt, ca și cum pe sute de kilometri împrejur ar fi domnit o pace absolută. — Nu înțeleg un lucru... - zise Suleiman nedumerit, după ce vorbiseră despre întâmplările din acea zi. De ce l-au asasinat pe băiatul ăla...? Nici eu nu pricep - răspunse fratele său. Înțeleg că l-ar fi putut împușca din greșeală, pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nimeni să fie în stare să înțeleagă ce se întâmplă cu adevărat și care e cauza acelui imens vacarm. Regulile unei lumi ce se conducea de veacuri după niște norme foarte stricte se dăduseră cu totul peste cap. În zori, pacea pusese stăpânire din nou pe insulița de pietre negre împrăștiate într-o mare de nisip roșiatic. Bruno Serafian numără pierderile și constată cu uimire că, în ciuda celor întâmplate și a faptului că cele două grupuri reușiseră să stabilească contactul strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dădea puțină umbră, unde să se așeze. — Ce ai de spus? îl întrebă. — Vrem să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi garantează că din acel moment n-o să începeți din nou ostilitățile? vru să știe tuaregul. — Despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a făcut-o? - În fața aprobării tacite, imohagul insistă: Este cel căruia i se spune Mecanicul ? — De unde știi? Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să răspundă, se sprijini de peretele de piatră, își studie îndelung interlocutorul și, în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dacă apar probleme? — Aici...? Nu cred. Femeile vor fi în siguranță în peșteră, iar eu am știut întotdeauna să mă descurc... — Și dacă li se năzărește să se întoarcă? — Mercenarilor...? Îmi închipui că n-or fi așa nebuni... Mergi în pace și Allah să te călăuzească! — Allah să te apere! Când fratele său dispăru după o dună îndepărtată, Gacel Sayah se așeză pe o piatră și contemplă apusul soarelui, în timp ce cugeta la tot ce se întâmplase și cum trebuia să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i înțelege pe adulții care nu co rectează tot ceea este greșit și neclintit în lume. Astfel, copilul su pradotat trece de la egocentrism (preocuparea pentru autoprotecție și supraviețuire) la o viață inspirată de idealuri puternice, cum ar fi drepturile omului, pacea în lume, dragostea universală și compa siunea etc. (K. Drabowski și M. M. Piechowski, apud Stănescu, M., 2002, pp. 135 136). Concepția despre sine (Self-conceptul) este definită ca un sistem puternic de structuri cognitive ce mediază interpretarea evenimentelor, răspunsurilor și
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
întreruptă, sfâșiată și călcată în picioare mi-au lăsat în urmă cicatrice severe, iar din preaplinul sufletului împătimit de ură izvorăște un monolog abisal al anticomunismului. Dacă-l voi face cât de cât cunoscut, trecutul odios nu are dreptul la pace și liniște, așa cum nu are iadul celor înțărânați fără cruce. Când se îmbată gândul cu licoarea senzuală a visului, incurabilă este beția de vise, fiindcă cei care dețin leacul în această enigmă nu s-au născut încă. Mă decepționează un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
greu încercate, mama s-a grăbit, la 52 de ani, în ajunul Anului Nou 1980 să treacă Styxul, în taina liniștii de veci, în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că cei dragi, iubiți de rude, de cei apropiați și de Dumnezeu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o foarfecă spre Dorina, mai mult în glumă, aceasta înțepând-o deasupra ochilor, în regiunea sprâncenară, poate și invidios, căci ea, fiind mai ușoară, era ridicată mai des și mai sus decât mine. De atunci, am devenit mai tolerant, dar pacea familială s-a instalat cu adevărat când noi am început să mergem împreună la grădinița din centru, ținându-ne de mână, eu protejând-o de băieții cei răi, căci eram prieten cu cei de la grupa mare. În anii ei de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
frig, numai în chiloți, am așteptat-o pe mama la capătul podului, cerându-i iertare și implorând-o să nu mă bată, că n-o să mai fug de acasă. Între timp, pe drum, mamei îi trecuse mânia și-și găsise pacea inimii, mai ales că eram bine sănătos și mă exoneră de vină, căci avusese noaptea un vis îmama credea în vise) urât, în urma căruia mi-a interzis să merg la scăldat. Cum „după război mulți viteji se arată”, am prins
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
slujbelor religioase din cele două biserici ale satului, unde se afla toată suflarea creștină care nici nu bănuia despre încleștările armate, căci tot protocolul se făcea în mare secret, începând cu solia provocării, desfășurarea ostilităților și sfârșind cu tratativele de pace, în mijlocul teatrului de război, când răniții îi depășeau pe cei încă valizi. Imitarea luptelor din filmele istorice vizionate la cinematograf s-a întins pe parcursul câtorva ani, până când s-a răsuflat misterul capetelor sparte, al împunsăturilor sau al vânătăilor, oblojite la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cultivarea melosului și dansului popular. Am convingerea că păcatele și relele trecutului nu ne vor mai întuneca mințile, că evoluția spre mai bine va sensibiliza și inima și conștiința. E timpul să ne reamintim înțeleptele și sfintele cuvinte ale Mântuitorului: „Pace vouă!” SORIN CONSTANTIN COTLARCIUC î30 octombrie 1951)
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
fără să fie capabili să audă replicile, ca într-un film mut: “El - uscățiv, cu mustățile adunate, cu ceva bătrânesc în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre a nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de proporțiile dezastrului ciufulin, intrasem deja, la 16 ani, la Medicină... Avusesem profesori buni, țineau la mine, eram cuminte, stam fix în bancă, practicam un soi de yoga fără să știu ce-i aia, nu făceam gălăgie, mă lăsau în pace. Majoritatea ieșeau la pensie și nu prea se omorau cu predatul. Iftinchi, profesorul de Română, simțise că scriu, dar nu am avut curajul să-i mărturisesc, mi-era rușine ca de-o boală venerică, ascunsă lumii bârfitoare. Mă proteja fiindcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
zi pe an să fim nesuferiți, doar e ziua noastră. Așadar, am găsit soluția: ca să scăpăm de mulțianuri nedorite, ne purtăm urât, suntem cu fundul în sus, închidem telefonul în nas, ne răstim - și-atunci, poate o să fim lăsați în pace. De aceea nici nu scriu aici când e ziua mea de naștere: ca să nu fiu nevoită să devin antipatică tocmai cu cititorii Ențiclopediei. Ceilalți cititori (de orice altceva) să știe că nu au nici un tratament special: de ziua mea, zgârii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
explorează modele și face conexiuni între reprezentări micro și macrocosmice ale formelor; -studii sociale contribuie la dezvoltarea unei conștiințe multiculturale; ilustrează evenimente istorice; stimulează stabilirea de corespondențe cu prieteni din Asia; explorează limba, muzica și istoria Orientului; promovează educația pentru pace; învață cum să conserve și să protejeze viața animalelor sălbatice; -limbajul artelor dezvoltă identificarea reprezentărilor picturale, arhitecturale și a simbolurilor; interpretează diagrame; dezvoltă vocabularul și capacitatea de dialog; stimulează consultarea de noi surse bibliografice; dezvoltă imaginația în creațiile scrise ponind
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
reușește să confecționeze singur 1000 de cocori și să-i atârne de o sfoară într-un sanctuar, acela va avea parte de o răsplată din partea divinității. Și astăzi, mai cu seamă fetele împăturesc și leagă cocorii în preajma monumentului din Parcul Păcii, ridicat după explozia bombelor atomice deasupra Japoniei. De asemenea, senbazuru a intrat în conștiința lumii și în legătură cu celebrul roman omonim al laureatului Premiului Nobel pentru literatură din 1968, Yasunari Kawabata. La începutul sec. al XVIII-lea, panglicile de hârtie îndoită
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]