38,855 matches
-
1949 și 31 octombrie 1950 este asistentă la Institutul de Teatru, București. De la 1 noembrie 1950 până pe 31 mai 1960 se angajează ca corepetitoare la Școala de Coreografie din București. Între 1 iunie 1960 și 1 februarie 1962 lucrează ca Cercetător științific (Bibliograf principal) la Biblioteca Academiei Române de Știință, secția de Muzicologie. Între 2 februarie 1962 și 01 decembrie 1962 este profesoară de pian la Școala de Muzică nr. 2 din București. De la 19 noembrie 1962 până pe 8 noembrie 1965 activează
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
Bibliograf principal) la Biblioteca Academiei Române de Știință, secția de Muzicologie. Între 2 februarie 1962 și 01 decembrie 1962 este profesoară de pian la Școala de Muzică nr. 2 din București. De la 19 noembrie 1962 până pe 8 noembrie 1965 activează ca Cercetător științific (asistent) la catedra Istoria Muzicii Profesor Zeno Vancea și ca corepetitoare la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București. Începând cu 9 noembrie 1965 până pe 01 noembrie 1967 este angajată ca cercetător științific la Institutul pentru Istoria Artei al
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
1962 până pe 8 noembrie 1965 activează ca Cercetător științific (asistent) la catedra Istoria Muzicii Profesor Zeno Vancea și ca corepetitoare la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu din București. Începând cu 9 noembrie 1965 până pe 01 noembrie 1967 este angajată ca cercetător științific la Institutul pentru Istoria Artei al Academiei pentru științe sociale și politice din București. În 1967 participă cu contribuții proprii la congresele de muzicologie din Liubliana (Iugoslavia) și Roma (Italia). In 1968 studiază manuscrisele muzicale rusești cu notație muzicală
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
cu contribuții proprii la congresele de muzicologie din Liubliana (Iugoslavia) și Roma (Italia). In 1968 studiază manuscrisele muzicale rusești cu notație muzicală pe bază de neume din biblioteca Vaticanului. Între 1 octombrie 1970 și 30 iunie 1972 este angajată ca cercetător științific la Universitatea Köln (Director: Prof. Dr. Kuckerz) Între 1971 și 1973 obține o bursă de studiu finanțată de DFG (Deutsche Forschungsgemeinschaft/ Uniunea germană pentru cercetare) la Universitatea Köln pentru lucrări de cercetare în domeniul manuscriselor muzicale cu neume rusești
Stela Sava () [Corola-website/Science/314492_a_315821]
-
opt ani. În acel moment, mai multe personalități din Rusia au intrervenit în favoarea sa, prin urmare nu a fost retrimis în Siberia. A ajuns într-o închisoare pentru intelectuali, numită Saraska. Această eră de fapt un lagăr de muncă pentru cercetători și ingineri unde aceștia lucrau la proiecte comandata de partidul comunist, sub strictă supraveghere a NKVD , prin intermediul Biroului Central de Proiecte, K. B. -29, Ț. K. B. -29. Aici munceau inginerii lui Tupolev, vechiul mentor al lui Koroliov. Pe parcursul celui
Serghei Koroliov () [Corola-website/Science/314467_a_315796]
-
ispășiri în închisorile Jilava, Văcărești, Aiud și se retrage la Tohanu Vechi, lângă Brașov, unde scrie poezii și eseuri și face unele anchete etnografice. În 1965, în urma recomandărilor lui Perpessicius, Al. Philippide și Miron Nicolescu revine la preocupările sale de cercetător, fiind angajat la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, de unde iese la pensie în 1972. Încearcă în repetate rânduri să-și publice studiile, bogatul și prețiosul material cules de-a lungul anilor pe teren, dar reușește cu greu, în
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
se impozitează separat pe fiecare sursă/loc de realizare, impozitul lunar calculat fiind impozit final. După încheierea anului fiscal, organul fiscal va elibera documentul care atestă venitul realizat și impozitul plătit pentru anul fiscal respectiv, la cererea contribuabilului. Profesorii și cercetătorii nerezidenți care desfășoară o activitate în România ce depășește perioada de scutire stabilită prin convențiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu diverse state se impun pentru veniturile realizate în intervalul de timp ce depășește perioada de scutire
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
(n. 1 mai 1949, comuna Domnești, județul Argeș) este un biolog, biochimist și cercetător român, fost director al "Institutului de Cercetări Alimentare", o personalitate activă din domeniul alimentației din România. A absolvit Universitatea București, Facultatea de Biologie--Biochimie, ca șef de promoție. A urmat cursuri postuniversitare: Prof. univ. Dr. a elaborat tratate de specialitate în
Gheorghe Mencinicopschi () [Corola-website/Science/318482_a_319811]
-
specialitate în domeniul alimentului, alimentației, nutriției umane, biotehnologiei, publicând peste trei sute de lucrări științifice în țară și străinătate. A elaborat conceptul privind calitatea „informațională” a matricei alimentare (susținut la Congresele Internaționale de Nutriție Dubna 2007 și Krakovia 2008). A fost cercetător științific principal gr. 1 la Institutul de Cercetări Alimentare, București și profesor universitar la Facultatea de Biotehnologii a Universității de Stiinte Agricole și Medicină Veterinară București. A avut o activitate științifică în domenii că: bioindustrie, biotehnologie alimentară, tehnologie alimentară și
Gheorghe Mencinicopschi () [Corola-website/Science/318482_a_319811]
-
la Institutul Politehnic din Brooklyn, al Universității New York , unde a terminat cu distincție titlul de licențiat, apoi cel de master, apoi a făcut studii de doctorat la Universitatea Princeton, unde l-a avut ca mentor pe fizicianul John Archibald Wheeler,cercetătorul "găurilor negre". S-a perfecționat apoi pentru post doctorat la Universitatea din Austin, Texas. În anul 1974 Bekenstein a emigrat în Israel, fiind angajat la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. După 1990 a lucrat ca profesor și cercetător la
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
Wheeler,cercetătorul "găurilor negre". S-a perfecționat apoi pentru post doctorat la Universitatea din Austin, Texas. În anul 1974 Bekenstein a emigrat în Israel, fiind angajat la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva. După 1990 a lucrat ca profesor și cercetător la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Bekenstein a murit subit de atac de cord în august 2015 în cursul unei vizite ca profesor oaspete în Finlanda. În viața particulară a fost evreu practicant al religiei. A lăsat o soție, Bilha, trei
Jacob Bekenstein () [Corola-website/Science/320425_a_321754]
-
în Germania la 1979. Acest artifact este vechi de 32.500 ani si are o îngravare care seamănă cu constelația Orion. Un desen pe peretele peșterii Lascaux din Franța conține o reprezentare a roiului de stele Cloșca cu puii (Pleiadele). Cercetătorul Michael A. Rappenglueck a sugerat că un desen din aceeași peșteră poate reprezenta triunghiul de vară (combinația de stele Vega, Deneb, Altair).Un alt desen stelar, creat cu peste 21.000 de ani în urmă, a fost găsit la grota
Harta cerului () [Corola-website/Science/320428_a_321757]
-
socio-profesionale Relațiile fluctuante ale lui Bandera, OUN și Germania nazistă au fost descrise de istoricul David Marples ca „ambivalentă”, tactică și oportunistă, fiecare parte încercând să exploateze eșecurile celeilalte Înainte de declanșarea Operațiunii Barbarossa, OUN a cooperat strâns cu Germania Nazistă. Cercetătorii Academiei de științe a Ucrainei au stabilit că Bandera a avut întâlniri regulate cu responsabilii serviciilor naziste de spionaj, care au avut ca rezultat formarea batalioanelor „Nachtigall” și "„Roland”. În primăvara anului 1941, OUN a primit fonduri de aproximativ 2
Stepan Bandera () [Corola-website/Science/320395_a_321724]
-
punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ 80 de locuințe și a fost descoperită de cercetătorul James Mellaart în anul 1963 în urma unor excavații. Data acestei lucrări, determinată prin metode de datare radioactivă, este de aproximativ 6.200 î.e.n. Desigur, în timp, reprezentarea realității este mult dezvoltată, ajungându-se în sec al VII-lea și al
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
că acționând pentru avantajul sinelui. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofica și etică. Termenul a fost inițial inventat în secolul XIX de către sociologul fondator și filozof al științei, Auguste Comte, devenind un subiect important pentru psihologi (în special cercetătorilor din evoluția psihologiei), biologia evoluționistă, si etologi. În timp ce idei despre altruism dintr-un domeniu pot avea un impact asupra altor domenii, metodele diferite și concentrările acestor domenii, conduce întotdeauna la perspective diferite asupra altruismului. În termeni simpli, altruismul este grijă
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
Durham, Carolina de Nord]] sugerează un punct de vedere diferit, "în care comportamentul altruist originează din cum văd oamenii lumea și nu din cum acționează ei în ea". În studiul publicat în numărul din Februarie 2007 al revistei 'Nature Neuroscience', cercetătorii au găsit o parte a creierului care se comportă diferit pentru oamenii altruiști și egoiști. Cercetătorii au invitat 45 de voluntari pentru a juca un joc pe calculator, si de asemenea a viziona calculatorul jucând jocul. În unele runde jocul
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
cum văd oamenii lumea și nu din cum acționează ei în ea". În studiul publicat în numărul din Februarie 2007 al revistei 'Nature Neuroscience', cercetătorii au găsit o parte a creierului care se comportă diferit pentru oamenii altruiști și egoiști. Cercetătorii au invitat 45 de voluntari pentru a juca un joc pe calculator, si de asemenea a viziona calculatorul jucând jocul. În unele runde jocul rezultă în voluntarii câștigând bani pentru ei înșiși și în altele, banii erau donați cuiva la
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
pentru a juca un joc pe calculator, si de asemenea a viziona calculatorul jucând jocul. În unele runde jocul rezultă în voluntarii câștigând bani pentru ei înșiși și în altele, banii erau donați cuiva la alegerea voluntarului. În timpul acestor activității, cercetătorii au făcut scanări IRMf-uri ale creierelor participanților și au fost "surprinși de rezultate". Deși s-au așteptat "să vadă activitatea în centrele de recompensă ale creierului", bazându-se pe ideea că "oamenii fac acte altruiste pentru că se simt bine", ei
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
și au comparat nivelul fiecărei persoane de altruism față de [[Neuroimagistică|scanarea creierului]] lor prin [[Imageria prin rezonanță magnetică nucleară funcțională|IRMf]]. Rezultatele au arătat că activitatea pSTC a crescut în proporție cu nivelul auto-raportat de altruism al persoanei respective. Potrivit cercetătorilor, rezultatele sugerează că comportamentul altruist provine mai de grabă din cum văd oamenii lumea, decât din cum acționează ei în ea. Credem că abilitatea de a percepe acțiunile altor oameni într-un mod semnificativ este critică pentru altruism", spune investigatorul
Altruism () [Corola-website/Science/320420_a_321749]
-
ai activității sale, K. Levițki s-a implicat în apărarea drepturilor și libertăților cetățenești. El a combinat activitatea profesională cu cea din domeniul economic, devenind cofondator și conducător al unor asociații economice. În același timp, el s-a remarcat ca cercetător în domeniul juridic, traducând legi din alte țări în limba ucraineană, contribuind la crearea terminologiei de specialitate în ucraineană. El a publicat un dicționar de drept germano-ucrainean și o serie de lucrări de popularizare a legilor. A fost fondatorul a
Kost Levițki () [Corola-website/Science/320450_a_321779]
-
be infinitezimale ar putea fi șubrede. Condiția este că aceste dovezi au fost tratate conform regulilor logice arătate de Robinson. Aplicarea numerelor hiperreale, și în special a principiului transferului la problemele de analiză matematică, a fost denumită analiza nestandard. Unii cercetători găsesc că aceasta este mai intuitivă decât analiza standard din domeniul numerelor reale.
Număr hiperreal () [Corola-website/Science/317913_a_319242]
-
afirmă că a scris deja „o mică lucrare, o cărțulie” despre medicamente sau cosmetice. Opera „Cosmeticele” ( traducerea engleă este „Cosmetics”) a precedat, probabil, cartea a treia a „Artei de a iubi”, o operă a cărei compoziție a fost situată de către cercetători diferiți între anul 1 î.Chr. și 8 d.Chr., anul exilării lui Ovidiu. Doar o sută din cele 500-800 de versuri originale au supraviețuit. Acestea au fost împărțite cu grijă în secțiuni, exact la fiecare al cincizecilea vers. Prima
De medicamine facies feminae () [Corola-website/Science/317944_a_319273]
-
-lea, Biserica Mitocul Maicilor s-ar fi aflat în curtea palatului domnitorului Al.I.Cuza (astăzi „Muzeul Unirii”), căruia i-a slujit drept capelă. Din acest motiv, ea ar mai fi fost cunoscută și sub numele de „biserica lui Cuza”. Cercetătorul Sorin Iftimi și-a exprimat îndoiala cu privire la situarea celor două clădiri în aceeași incintă. În prezent, biserica este împrejmuită cu un gard metalic și separată de curtea fostului palat domnesc de un mic parc. Până la secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
istorică cum sunt jilțul domnesc al primului domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza (trecut în inventarul lăcașului de cult); epitaful cusut în fir în 1880 de schimonahia Eupraxia Vârnav; amvonul sculptat în lemn de la începutul secolului al XIX-lea. Cercetătorul Sorin Iftimi afirmă că acel tron nu era a lui Cuza, acest lucru rezultând din analiza stemei aflate pe acesta. În curtea bisericii se află o troiță de piatră cu inscripția "“In hoc signo vinces”", o sculptură cu un porumbel
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
acest loc este atestată de mai multe mărturii scrise, cea mai veche din 18 martie 1615 când "popa Mirăuța de la Svetii Gheorghe" apare ca martor într-un document. Nu se cunoaște anul ctitoririi lăcașului de cult. Din documentul sus-menționat unii cercetători au dedus că biserica a fost ctitorită de pârcălabul Gheorghe Kataratos, un grec așezat cu reședința în satul Lozna, de unde i s-a tras porecla de Izlozeanul sau Lozonschi. El este cunoscut în documentele vremii între anii 1580-1612. Era căsătorit
Biserica Sfântul Gheorghe - Lozonschi din Iași () [Corola-website/Science/317954_a_319283]