38,221 matches
-
israeliene din toate timpurile. Între nuemerele din spectacol, care au devenite șlagăre ale epocii, se pot menționa „Shir Hasandlar” (Cântecul pantofarului), Shir Hamerivá (Cântecul gâlcevei), Shir hapiús (Cântecul împăcării). Cu vedetele acestui muzical, Ili Gorlitzki și Yona Attari, el a colaborat și la spectacolul de revista Shuk Hametziot (Talciocul), între altele. cu șlagărul Kontzertina veghitara (Concertina și ghitara).
Sasha Argov () [Corola-website/Science/323299_a_324628]
-
Poenița” câștigă în 1971 cel mai important trofeu internațional care se acordă în materie de folclor - „Discul de Aur” al Academiei „Charles Cros”, din Franța, la a XXV-a ediție a Festivalului de Toamnă de la Dijon. Din 1970 începe să colaboreze cu cântăreața Romica Puceanu, iar în perioada 1971-1975, înregistrează discuri cu cobzarul Marin Cotoanță, acordeoniștii Marcel Budală, Gheorghe Ghițică sau Victor Gore. În 1994 artistul participă la un spectacol „Tezaur folcloric” prezentat de Marioara Murărescu. Acolo Ion Albeșteanu interpretează 4
Ion Albeșteanu () [Corola-website/Science/323359_a_324688]
-
timp de 7 ani prezentatoarea principalului buletin de știri de la ora 19.00 de la Jurnal TV din R. Moldova. În prezent este prezentatoare de știri la TVR 2, România. Cu o experiență consistentă în media (jurnalism radio și TV) jurnalista colaborează cu presa scrisă din România și Republica Moldova. În 2010 a publicat la Editura Tritonic din București romanul „100 DE ZILE” (454 pagini). Întreține unul dintre cele mai de succes bloguri din Republica Moldova. Și tot din 2010 este stirista principală a
Stela Popa () [Corola-website/Science/323381_a_324710]
-
bună actriță în rol principal” cât și pentru Premiul "Tânără Speranță". A urmat întâlnirea cu regizoarea Luiza Pârvu și rolul din scurt metrajul „Draft 7”, răsplătit cu premii atât în țară cât și în străinătate. Cu Luiza Pârvu a mai colaborat pentru filmele „My Baby” (2012) și „Start Anew World” (2014). Prima întâlnire cu televiziunea a avut loc în 2010 - în calitate de prezentator el emisiunii VIDEOTERAPIA , alături de Marius Bodochi. În 2011 a fost aleasă din 250 de actrițe pentru a interpreta rolul
Olimpia Melinte () [Corola-website/Science/323396_a_324725]
-
sfârșește pentru Ștefan Pop cu arest de stat pe termen de 3 luni și amendă de 400 de coroane, atât pentru el cât și pentru ziar. În anul 1897 debuta în coloanele ziarului „Tribuna” din Sibiu, cu articolul „Ideia Română”. Colaborează, apoi, regulat la „Tribuna”, „Românul” (Arad), „Revista culturală” (Blaj), „Lupta” (Budapesta), „Răvașul” (Cluj), „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Revista culturii” (Craiova). În anul 1907, Cassiu Maniu adresează șase scrisori istorice, în limba franceză, lui Bjørnstjerne Bjørnson, în care expunea drepturile românilor asupra
Cassiu Maniu () [Corola-website/Science/324042_a_325371]
-
în aproape cinci decenii de activitate - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Marin Sorescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Dumitru Radu Popescu și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Eugen Ionescu, Maxim Gorki, A.P. Cehov. A colaborat cu regizori celebri ai scenei românești printre care Silviu Purcărete, Vlad Mugur și Tompa Gabor. Este unul din numele mari ale teatrului craiovean și național primind numeroase premii și aprecieri critice în țară și străinătate. În anul 2000 a primit
Valer Dellakeza () [Corola-website/Science/324067_a_325396]
-
1979-80, regia Mircea Cornișteanu), Dan ("A treia țeapă" de Marin Sorescu, 1987-88, regia Mircea Cornișteanu). În anii 90 alături de echipa Teatrului Național Craiova participă la o serie de turnee internaționale, performanțele actorilor având ecouri puternice în publicațiile de profil locale. Colaborează cu regizorul Silviu Purcărete în mai multe puneri în scenă: Madam Ubu ("Ubu rex cu scene din Macbeth" după A.Jarry și W.Shakespeare, 1990-91), Demetrius ("Titus Andronicus" de W.Shakespeare, 1991-92), Egist ("Orestia" după Eschil, 1997-98). Apogeul carierei îl
Valer Dellakeza () [Corola-website/Science/324067_a_325396]
-
Yaffa Yarkoni) pe care le-a înregistrat după câțiva ani în albumul „Shirim miKineret” („Cântece din Kineret”). În 1951 s-a înrolat în armată și a servit la comandamentul unităților de tineret agricultor Nahal. După eliberarea din serviciul militar. a colaborat cu compozitorul Yonatan Zarái la musicalul „"Hamesh-hamesh"” („Cinci-cinci”), pentru care a scris textul. Între șlagărele din acest musical se numără cântece că „"Tarnegol Ben Ghever"” (Cocosul), „"Rav haor vehat'helet"” (Mare e lumină și azurul) și „"Shir Habar"”. Actorul Hâim
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
pentru unificare și diferitele grupuri, care luptaseră până atunci între ele, au început să lucreze împreună pentru salvarea statului comun. Liderii mișcării clandestine Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (VMRO) au fraternizat cu membrii Comitetul Unității și Progresului. Grecii și bulgarii au colaborat în cel de-al doilea partid mare din Imperiul Otoman, Uniunea Liberală. Federaliștii bulgari au întâmpinat cu entuziasm revoluția și mai apoi s-au alăturat vieții politice în cadrul Partidului Popular Federativ. Unii lideri considerați extremiști, precum Sandanski sau Cernopeev, s-
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
-lea a crescut importanța acestor conferințe și congrese, care au devenit periodice prin intermediul unui secretariat, căpătând o anumită permanență. Către sfârșitul secolului al XIX-lea au fost create primele organizații internaționale guvernamentale în domenii limitate, de specialitate, prin intermediul cărora statele colaborau conform unor reguli înscrise în statute. În anul 1865 a fost înființată Uniunea Internațională Telegrafică, iar în anul 1874 a fost înființată Uniunea Poștală Universală. Au urmat: Organizația Meteorologică Mondială (1878), Uniunea de la Paris pentru protecția proprietății industriale (1883), Uniunea
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
această universitate și la Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu din București. Spiegelblatt a fost un timp membru în comitetul de redacție al revistei în idiș „Ikuf bletter” care a fost închisă în anul 1963, de asemenea a colaborat la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Petah Tikva. Între anii 1971-1998 el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
Tikva. Între anii 1971-1998 el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de redacție al revistei literare trimestriale în limba idiș די גאָלדענע קייט („Di Goldene Keit”), care a apărea la Tel Aviv. În Israel, Alexandru Spiegelblatt a colaborat și la ziarul idiș לעצטע נײַעס („Letzte Naies”, Ultimele Știri) ; la cotidianul în limba română „Viața noastră” . In anul 1969 a luat parte la publicarea volumului omagial la aniversarea jubileului lui Shlomo Bickel. Spiegelblatt a efectuat și traduceri
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
Piney Point Village, Texas. Când a ajuns la Mirabeau B. Lamar Senior High School din Houston a devenit membru activ în fandomul SF, fondând și editând fanzinul Societății de Science Fiction din Houston "Mathom". La Universitatea Syracuse din New York a colaborat cu fanzinul instituției, "Tomorrow And...", precum și cu câteva ziare. În 1971, Tuttle a participat la Clarion Writer's Workshop care s-a ținut în acel an la Universitatea Tulane din New Orleans, eveniment urmat de vânzarea primei ei povestiri, "Stranger
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
printre care se numărau Howard Waldrop, Steven Utley și Bruce Sterling au înființat în Austin atelierul Turkey City Writer's Workshop, iar în 1974 a câștigat premiul John W. Campbell Memorial pentru debutanți, la egalitate cu Spider Robinson. Tuttle a colaborat cu autorul și scenaristul George R. R. Martin la nuvela "Furtuni pe Windhaven", care avea să fie nominalizată la premiul Hugo în 1976. Tuttle și Martin au dezvoltat ulterior nuvela, dând naștere romanului "Furtună pe Windhaven", publicat în 1981. În
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
titlurile publicate numărându-se "Catwitch" (ilustrat de Una Woodruff) (1983), "Panther in Argyll" (1996) și "Love-on-Line" (1998). "Virgo: Snake Inside", a fost o carte scrisă sub pseudonimul Maria Palmer pentru seria de 12 cărți pentru tineret intitulată "Horrorscopes" (1995), Tuttle colaborând și la seria de cărți pentru tineret "Dolphin Diaries" (2002-2004) a lui Ben M. Baglio. În afară de ficțiune, Tuttle a scris și lucrări de non-ficțiune, printre care se numără "Encyclopedia of Feminism" (1986) și "Writing Fantasy and Science Fiction" (2002). Ca
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
de editorul John Douglas de la "Pocket Books", care a anunțat-o că a ridicat premiul în numele ei și că, în cadrul ceremoniei, nu s-a menționat faptul că ea ar fi refuzat premiul. Ulterior, George R. R. Martin - cu care Tuttle colaborase la "Furtună pe Windhaven" - a trimis o scrisoare deschisă către SFWA în care spunea că, deși nu era neapărat de acord cu decizia lui Tuttle de a refuza premiul, obiectează în legătură cu modul în care organizația a tratat refuzul ei. Martin
Lisa Tuttle () [Corola-website/Science/324221_a_325550]
-
Martin și Daniel Abraham. După ce a devenit editor la "Asimov's", creațiile de ficțiune ale lui Dozois s-au diminuat. Nuveleta sa din 2006, "Counterfactual", a câștigat premiul Sidewise pentru cea mai bună povestire scurtă de istorie alternativă. Dozois a colaborat și cu revista "Locus", pentru care a scris recenzii de povestiri scurte. Michael Swanwick, unul dintre colaboratorii săi, a realizat un interviu cu Dozois în care a vorbit despre toate operele de ficțiune publicate de el. "Being : An Interview by
Gardner Dozois () [Corola-website/Science/324231_a_325560]
-
cel mai bun editor profesionist de 15 ori în 17 ani, începând din 1988 și până în 2004, la retragerea sa de la "Asimov's". În afara muncii depuse la "Asimov's" (revistă la fondarea căreia a contribuit și el în 1976), a colaborat în anii '70 cu reviste ca Galaxy Science Fiction, If, Worlds of Fantasy și Worlds of Tomorrow. Dozois este cunoscut și pentru munca sa de antologator. După ce a demisionat din poziția ocupată la "Asimov's" a rămas editor al seriei
Gardner Dozois () [Corola-website/Science/324231_a_325560]
-
Franck. Cei doi au realizat o serie space opera intitulată "Expanse", din care "Leviathan Wakes" a fost nominalizat în 2012 la premiul Hugo pentru cel mai bun roman și la premiul Locus pentru cel mai bun roman SF. Abraham mai colaborează și cu scriitorul George R. R. Martin, care este și el rezident în New Mexico. Martin l-a rugat să finalizeze o povestire începută în anii '70 de Gardner Dozois și continuată în anii '80 de de el însuși. Din
Daniel Abraham () [Corola-website/Science/324232_a_325561]
-
la sfârșit „Ramanii fac totul în triplet.” Deși nu avea în plan să scrie o continuare, în vara anului 1987 și-a dat seama că lăsase deschisă posibilitatea unei trilogii. El l-a contactat pe Gentry Lee, cu care mai colaborase anterior la romanul "Craddle", pentru a scrie o continuare la acest roman, iar Lee a venit cu ideea unei trilogii. Principala parte a procesului de scriere a fost realizată de Lee. Rezultatul a fost că elementul central și stilul romanelor
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
stil distinctiv lor. Au fondat casa de discuri independentă Psychopatic Records alături de managerul Alex Abbis, producând și jucând în filmele "Big Money Hustlas" și "Big Money Rustlas". Și-au creat propria federație de wrestling, Juggalo Championship Wrestling, iar ulterior au colaborat cu mulți interpreți cunoscuți de hip hop și rock. Grupul a adunat și un număr mare de fani, cunoscuți colectiv sub numele de Juggalo. Joseph Bruce (Violent J) și Joseph Utsler (Shaggy 2 Dope) s-au întâlnit în Oak Park
Insane Clown Posse () [Corola-website/Science/324237_a_325566]
-
le-ar fi pierdut în caz că nu plătea.) La sfârșitul anilor '70, Warner Brothers a cumpărat opțiunea de ecranizare a cărții, dar niciun scenariu nu a fost considerat aceptabil. Cea mai notabilă tentativă i-a aparținut lui Harlan Ellison, care a colaborat cu Asimov pentru a realiza o versiune care să capteze spiritul originalului. Asimov este citat că ar fi spus că acest scenariu va duce la „primul film science fiction cu adevărat adult, complex, care să merite, din câte s-au
Eu, robotul (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324259_a_325588]
-
anilor 1930 s-a perfecționat și s-a remarcat lucrând la desene animate cum ar fi "Căpitanul și copiii". În 1937, în timp ce lucra la studiourile Metro-Goldwyn-Mayer (MGM), Hanna l-a întâlnit pe Joseph Barbera, iar cei doi au început să colaboreze, proiectul lor cel mai cunoscut fiind "Tom și Jerry". În 1957 au fondat Hanna-Barbera Productions, Inc., care a devenit unul din cele mai de succes studiouri de desene animate, producând seriale animate precum "Familia Flintstone", "The Huckleberry Hound Show", "Familia
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
s-a alăturat cercetașilor. A urmat cursurile Liceului Compton din 1925 până în 1928, unde a cântat la saxofon într-o formație de muzică de dans. Această pasiune pentru muzică l-a ajutat și în cariera sa de animator, când a colaborat la scrierea unor cântece pentru filmele de desene animate, de exemplu tema muzicală a serialului "Familia Flinstone". Hanna a devenit cercetaș vultur de tânăr și a rămas activ pe tot parcursul vieții sale. La maturitate a devenit cercetaș șef și
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]
-
de ani. Hanna și Barbera au lucrat împreună cu regizorul de desene animate Tex Avery, care îi crease pe Daffy Duck și Bugs Bunny pentru Warner Bros. și regiza filmele animate cu Droopy la MGM. În 1940, Hanna și Barbera au colaborat la regizarea filmului " Motanul e pus pe liber", care ulterior a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun scurt metraj animat. În ciuda succesului, studioul dorea un portofoliu de desene mai diversificat, așa că șeful celor doi, Fred Quimby, nu
William Hanna () [Corola-website/Science/324275_a_325604]