38,095 matches
-
Calais și o despăgubire de 3 milioane de scuzi de aur, îi cedează lui Eduard al III-lea tot sud-vestul Franței, de la Pirinei pînă la vărsarea Loarei. Rege în 1364, Carol al V-lea a înțeles lecția: el recrutează mici trupe permanente și plătite cu soldă, care, sub conducerea lui Du Guesclin, recuperează țara prin gherilă. Pe la 1375, englezii nu mai dețin decît Calais, Ponthieu și Guyenne. În ciuda absenței unui tratat de pace, se poate spune că prima fază a Războiului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de ani care începe în 1519, prima fază este favorabilă împăratului. El și-a asigurat sprijinul lui Henric al VIII-lea, pe care Francisc I l-a indispus cu fastul său la întrevederea de la Camp du Drap d'or. După ce trupele imperiale i-au alungat pe francezi din ducatul milanez, Francisc I face trei încercări succesive pentru a-l recupera. Cu ocazia ultimei, el este bătut și făcut prizonier în fața Paviei, la 24 februarie 1525 (document, p.182). Închis la Madrid
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
contribui la soluționarea problemelor. Intervențiile din afară în treburile regatului Franței dovedesc și ele gravitatea crizei naționale pe care o traversează regatul. Anglia reginei Elisabeta și prinții protestanți germani îi ajută în mai multe rînduri pe calviniști, mai ales trimițînd trupe. La rîndul său, Filip al II-lea, foarte catolicul rege al Spaniei, intervine direct în ultima fază a conflictului. Criza economică. Criza religioasă și politică este dublată de o criză economică și socială. Într-adevăr, în afara efectelor unei serii de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Mayenne și cardinalul de Lorena, să semneze cu Filip al II-lea un tratat, conform căruia regele Spaniei promite să ajute financiar Liga pentru a zdrobi în Franța gruparea protestantă. Henric al III-lea încearcă să facă față situației. Dar trupele regale sînt bătute de Henric de Navarra la Coutras, în noiembrie 1587, în vreme ce, cîteva zile mai tîrziu, Henri de Guise învinge o altă armată protestantă la Auneau. Popularitatea sa crește prin aceasta, iar prestigiul regelui este oarecum atins. Populația Parisului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
promite în zadar să mențină religia catolică și să studieze posibilitatea de a se converti, întrucît chiar catolicii regaliști, rămași fideli lui Henric al III-lea, îl părăsesc. Noul rege trebuie așadar să se gîndească la cucerirea regatului său cu trupe protestante. El îl învinge de două ori pe ducele de Mayenne în Normandia (la Arques, septembrie 1589, la Ivry, în martie 1590) și revine să asedieze Parisul, dar trebuie să ridice asediul, la apropierea lui Mayenne și a întăririlor spaniole
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Puy, Le Puy, 1875, p. 44-48 Războaiele religioase au constat cel mai adesea din multiple operații militare locale, ca acelea descrise de acest bughez din Puy în 1577. Ele puneau în joc, în general, efective mici, dar deplasarea acestor trupe trăind pe spinarea ținutului avea consecințe dramatice pentru locuitori, fără să mai socotim și faptul că soldații contribuiau adesea la răspîndirea ciumei. DOCUMENT 2 Loialitate monarhică, patriotism și toleranță în 1610 Protestantul Philippe Duplessis-Mornay (1549-1623), guvernator al orașului Saumur din
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lasă pe seama lui Luynes, care, neexprimentat și mediocru, este incapabil să facă față situației. Maria de Medici, scăpată de la Blois, complotează cu marii regatului și pune mîna pe arme. În aprilie 1620, la Ponts-de-Cé, în apropiere de Angers, regele împăștie trupele mamei sale și se împacă cu aceasta. Pe de altă parte, protestanții din sud-vest se revoltă și țin în șah trupele regelui. Ludovic al XIII-lea, lipsit de Luynes, mort pe neașteptate în 1621, preferă să negocieze cu ei, dovedindu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cu marii regatului și pune mîna pe arme. În aprilie 1620, la Ponts-de-Cé, în apropiere de Angers, regele împăștie trupele mamei sale și se împacă cu aceasta. Pe de altă parte, protestanții din sud-vest se revoltă și țin în șah trupele regelui. Ludovic al XIII-lea, lipsit de Luynes, mort pe neașteptate în 1621, preferă să negocieze cu ei, dovedindu-și în felul acesta slăbiciunea. În sfîrșit, în 1624, cedînd mamei sale care reintrase în grații, hotărăște să apeleze la Richelieu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
la sfatul lui Mazarin, Ana îl eliberază pe Broussel, dar cum agitația continuă, părăsește în secret Parisul, în noaptea de 5 spre 6 ianuarie 1649 cu tînărul rege și cu Mazarin și se refugiază la Saint-Germain-en-Laye. Parlamentul organizează rezistența, adună trupe și primește sprijinul cîtorva mari seniori și al lui Paul de Gondi-Retz, episcop adjunct al arhiepiscopiei de Paris, în timp ce se dezlănțuie "mazarinadele", pamflete violente îndreptate împotriva italianului care cristalizează toate urile (document 1, p.207). Armata regală comandată de Condé
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
guvernul său din provincia Guyenne, în momentul în care Ludovic al XIV-lea este proclamat major (septembrie 1651). Fronda condeană. Așa începe ultima fază a Frondei, cea mai lungă, cea mai anarhică, dar cea mai dezastoasă pentru regat din cauza mișcării trupelor și a ravagiilor lor: este Fronda condeană (septembrie1651-august1653). De la Bordeaux, Condé intră în legătură cu Spania și încearcă să ridice toată partea de sud-vest. Mazarin, neliniștit, se întoarce în Franța la sfîrșit de decembrie și îi întîlnește pe regina mamă și pe
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de sud-vest. Mazarin, neliniștit, se întoarce în Franța la sfîrșit de decembrie și îi întîlnește pe regina mamă și pe tînărul rege la Poitiers. Condé hotărăște atunci să părăsească sud-vestul și să se întoarcă în capitală, iar Turenne, în fruntea trupelor regale încearcă să-l împiedice. Bătălia decisivă are loc la 2 iulie 1652 sub zidurile Parisului, în foburgul Saint-Antoine. Condé, învins, este salvat în ultimul moment de fiica lui Gaston d'Orléans, La Grande Mademoiselle, care îi deschide porțile orașului
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
gîndi să intervină eficace decît începînd din 1630. Și încă o face, la început, în mod "acoperit" ajutîndu-l cu bani pe lutheranul Gustav Adolf, rege al Suediei, care, în cursul unei campanii fulgerătoare în Germania de Nord, în 1631, bate trupele împăratului, dar este ucis la Lützen la 6 noiembrie 1632. Constrîns să se descopere după dispariția inopinată a acestui aliat eficace, dar stînjenitor, Ludovic al XIII-lea declară război Spaniei în 1635 și împăratului în anul următor. Prost pregătite, trupele
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trupele împăratului, dar este ucis la Lützen la 6 noiembrie 1632. Constrîns să se descopere după dispariția inopinată a acestui aliat eficace, dar stînjenitor, Ludovic al XIII-lea declară război Spaniei în 1635 și împăratului în anul următor. Prost pregătite, trupele franceze suportă mai întîi cîteva eșecuri, mai ales la Corbie, în 1636, dar enormul efort de război întreprins de Richelieu sfîrșește prin a da roade. Tînărul duce de Enghien, viitor prinț de Condé, îi bate pe spanioli la Rocroi, la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este lung, indecis și curînd epuizant din punct de vedere financiar pentru toți beligeranții. După eșecul naval din La Hougue (iunie 1692), Ludovic al XIV-lea abandonează speranța de a invada Anglia și de a-l detrona pe Wilhelm, dar trupele sale se opun în Țările-de-Jos tentativelor acestuia din urmă de a invada Franța. În 1697, tratatele de la Ryswick, care lasă regatului frontierele din 1679, plus Strasbourgul, marchează prima oprire în politica cuceritoare a Regelui-Soare, dar nu este decît un armistițiu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Vergennes, Franța susține în mod oficial pe coloniștii englezi din America, revoltați împotriva metropolei, recunoaște Statele Unite și le garantează ajutorul său. Flota franceză bate flota engleză în diverse rînduri și grupul expediționar comandat de Rochambeau contribuie în manieră decisivă, alături de trupele lui Washington, la capitularea englezilor la Yorktown în octombrie 1781. Dacă tratatul franco-englez de la Versailles, semnat în 1783, nu asigură decît restituirea reprezentanțelor din Senegal, el apare ca o revanșă morală a tratatului de la Paris și ridică prestigiul Franței în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
000 de oameni și mai mult încă măsurile antireligioase provoacă în martie 1793 răscoale reprimate repede, cu excepția a ceea ce membrii Convenției vor numi "Vendée7" (de fapt, în afară de acest departament, o parte a Loarei Inferioare, a departamentului Maine-et-Loire și Deux-Sèvres). Acolo, trupele republicane, puțin numeroase, prost comandate, sînt bătute, și, "o armată catolică și regală" ocupă Saumur și Angers, dar eșuează în fața orașului Nantes, este bătută la Cholet (în octombrie), trece Loara și încearcă, pînă la Granville, un "vîrtej de galernă"8
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de mijloc nu poate fi păstrată. Și aceasta cu atît mai puțin cu cît toate privirile se întorc către armată. Exportarea Revoluției. Suflul, într-adevăr, nu se mai află în secțiunile pariziene și în Clubul iacobinilor; el se găsește în interiorul trupelor cuceritoare care, după Fleurus și intrarea în Belgia, sparg coaliția și deschid calea către Marea Națiune purtătoare a idealului revoluționar. Prusia, Spania și Olanda semnînd pacea în 1795, rămîne să se joace partida cu Austria. Și acolo strălucește geniul militar
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Revoluției de a schimba inimile și spiritele și de a răspîndi în toată țara dacă nu și în afara ei binefacerile legilor Republicii. 21. Revoluția și Imperiul II. Imperiul, epopee și consolidare burgheză "Epopeea" napoleoniană, care a condus prin toată Europa trupe franceze rînd pe rînd victorioase și învinse, este de asemenea istoria unei stabilizări interne. Într-o Franță marcată din punct de vedere economic de douăzeci și cinci de ani de tulburări, ea a fixat pentru numeroase decenii amintirea unei aventuri glorioase și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
uneori aranjate, cu garanția religioasă a lui Pius al VII-lea, "reprezentantul încoronat al Revoluției" reînnoadă firul cu Imperiul lui Carol cel Mare. Imperiul, o fulgurantă traiectorie militară În opt ani, din 1804 pînă în 1812, Napoleon I cucerește Europa, trupele sale sînt în Portugalia și la Moscova, la Roma și la Hamburg. Într-o Europă de 167 milioane de locuitori, Imperiul conține 44 și "Marele Imperiu" controlează 82 de milioane. Fulgurantă, traiectoria se termină cu un dezastru, dar, totodată desăvîrșește
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
fugă. Făcurăm cîțiva prizonieri care fură trecuți prin sabie, căci găsiserăm în drum mai mulți infanteriști de-ai noștri spînzurați. Acești nenorociți se lăsaseră prinși pe cînd părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor de guerilă ale unui preot, călugăr răspopit, oameni dintre cei mai de temut, care interceptau drumul între Valladolid și Salamanca; el îi spînzura pe prizonieri în ștreanguri pe care le plasa anume pe drumuri [...]. Acești nenorociți [prizonieri spanioli] puteau spera
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
arestați. Atelierele naționale, considerate ca un focar de agitație, sînt dizolvate la 22 iunie. Această măsură provoacă un adevărat război civil, scurt (din 23 pînă în 26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul Parisului, revoluționar și muncitoresc, și vestul burghez. Trupele comandate de generalul Cavaignac, călit în războaiele din Africa, și garda națională a cartierelor frumoase reprimă fără milă baricadele. Revoluție spontană, provocată de o mizerie teribilă, zilele din Iunie sînt decisive pentru viitorul celei de-a II-a Republici: identificate
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Africa Occidentală franceză (AOF) regrupa Senegalul, Ciadul și teritoriile din golful Guineii, mai puțin Nigeria (bucla Nigerului), ocupată de englezi. Anii 1890-1900 văd, în sfîrșit, joncțiunea marilor ansambluri africane franceze (Algeria, AOF, AEF) prin dificila explorare a Saharei franceze. Dar trupele franceze secondate de "mehariștii" indigeni, continuă să înfrunte atacurile nomazilor. Presiunea coloniștilor din Réunion obligă Franța să stabilească la Madagascar, din 1885, un fel de protectorat, care conduce, după revolte, la anexare pur și simplu, în 1896. Anumiți coloniști, ca
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se străduiesc, din martie pînă în iulie 1918, să ajungă la spargerea decisivă a frontului, dar patru ofensive succesive eșuează. Generalul Foch, general șef al armatelor aliate din 17 aprilie, trece la ofensivă, mai întîi parțială, apoi, în septembrie, generală. Trupele germane sînt constrînse să se retragă și nu mai ocupă decît o mică suprafață din teritoriul francez cînd Germania (ai cărei aliați bulgari, turci, austro-ungari au încetat deja lupta) cere armistițiul. Acesta este semnat la Rethondes, în pădurea Compiègne, la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să demisioneze. Poincaré, revenit la viața politică după ce părăsise Elysée, în vîrstă de șaizeci și doi de ani, devine președinte al Consiliului. El este omul politicii de "executare" a tratatului de la Versailles. După un an de negocieri zadarnice, el trimite trupele franceze și belgiene în regiunea Ruhr. Această "luare drept gaj" vrea să constrîngă Germania să negocieze. Dar presiunea anglo-saxonilor, starea mediocră a francului nu-i permit lui Poincaré să profite pe deplin de succesul său. El trebuie să accepte în
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Giraud, decis să reia lupta față de Germania, dar favorabil spiritului "revoluției naționale". De fapt, Darlan, ministru al Apărării naționale în guvernul de la Vichy, este prezent la Alger cu ocazia debarcării. El tratează cu anglo-saxonii, îl numește pe Giraud comandant al trupelor și își asumă funcțiile de șef al statului francez în Africa de Nord. Pétain a refuzat să meargă în Africa de Nord și îl dezavuează pe Darlan. Germanii intră în zona liberă și flota se autodistruge la Toulon la 27 noiembrie 1942, pentru că nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]