38,100 matches
-
lui 2 planuri aflate într-o relație de Juxtapunere: fragmentul și sintagma sau expresia. Formal, ele sunt despărțite prin cezura. La prima vedere, cele două planuri apar ca fiind independente, dar împreună, sunt percepute ca o metaforă globală, relevându-se cititorului că un flash, o străfulgerare sau iluminare instantanee. Iluminarea instantanee îi conferă haikuului un caracter filozofic, fiind văzut că o cale lăuntrica spre desăvârșiră sinelui. La 19 martie 1991 s-a constituit "Societatea Română de Haiku", fiind înființată de membrii
Haiku () [Corola-website/Science/297607_a_298936]
-
ori - depășea cu mult 1 500 000 de exemplare tipărite. Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane "Sfârșit de mileniu", scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului " Un port la răsărit". "Sfârșit de mileniu" este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul
Radu Tudoran () [Corola-website/Science/297622_a_298951]
-
inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br> Am inaugurat cu Dicționarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat (o repet, pentru că, adesea, chiar editorii
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o carte de literatură - literatură, scrisă și oferită cititorului obosit de grămezile de cărți cu cap și coadă, dar fără ceva la mijloc, cărți în care se succed părți ce nu se plămădesc una dintr-alta datorită simplei inerții a fermentației, maiaua fiind mai concludentă decât coca. <br> Dicționarul
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
problemele cu care se confruntau țăranii români, învinuindu-i chiar și pentru inundația din acel an. Până atunci, partenerii săi politici se foloseau de faima sa literară, iar în pamfletul său electoral scria: „Nu există nici o îndoială că miile de cititori ai operelor sale se vor grăbi la 19 noiembrie să-i dea votul” După instalarea regimului comunist în 1948, Sadoveanu sprijină total autoritățile comuniste. În 1952, după adoptarea celei de-a doua constituții republicane și odată cu intensificarea represaliilor făcute de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
copil binecuvântat de Moirae sau de ursitoare cu daruri ironice, cum ar fi încăpățânarea de a aborda scrierile despre natură în absența descrierii obiective („Vei tot scrie; vei tot scrie și nu te vei mai putea niciodată opri din scris [...]. Cititorii vor obosi, dar nu vei rămâne neobosit; tu nu trebuie să te odihnești, așa cum nici nu trebuie să cunoști natura [...]”). George Călinescu s-a opus acestei portretizări, menționând că era o simplă „tehnică literară care cu greu acoperă lipsa de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
fost unul dintre puțini autori români care s-a bucurat de succes de librărie și a avut o situație stabilă din punctul de vedere financiar, s-a bucurat și de onoruri publice și de recunoașterea valorii sale, atât din partea publicului cititor, cât și a criticii literare, încă din timpul vieții. Postum, această recunoaștere avea să se transforme într-un veritabil cult, lui Liviu Rebreanu, recunoscut drept un clasic al literaturii române, i s-au consacrat poate zeci sau sute de studii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
un veritabil cult, lui Liviu Rebreanu, recunoscut drept un clasic al literaturii române, i s-au consacrat poate zeci sau sute de studii și comentarii. Rebreanu a fost și autorul unui jurnal intim, foarte interesant pentru datele inedite pe care cititorii le pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate și alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franța și Germania, "Metropole", tradusă și în limba franceză. În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
al lui Laurian și Massim. Primul său eseu poate fi considerată scrierea "Câteva ore la Snagov", publicată în "Revista română" (1862), caracterizată mai târziu de Tudor Vianu ca „"o călătorie arheologică"”. Se evidențiază atât plăcerea scriitorului de a-și desfăta cititorii prin erudiție, cât și înclinația acestuia spre o retorică neobișnuită a textului: Nuvelele sale istorice - "Mihnea cel Rău", "Doamna Chiajna" - și mai ales spiritualul "Pseudokynegeticos" („"Fals tratat de vânătoare"”), în care se vede imensa lui erudiție, gustul constant, poezia delicioasă
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
a poporului român. Patapievici relatează că această corespondență a avut loc în 1990-1991, iar el a publicat-o în 1996 cu mențiunea expresă că exprimările cele mai excesive nu îl mai reprezintă și că le-a păstrat pentru a oferi cititorilor "„o mărturie veridică a convulsiilor sociale de la începutul anilor 1990”". Considerându-se ținta unei campanii de defăimare orchestrate împotriva sa, Patapievici a făcut plângere la CNA împotriva postului de televiziune Antena 3, el considerându-se portretizat într-o manieră falsă
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
hotărîtoare este cel jurnalistic. El este în Moldova inițiatorul presei în limba română, scoțînd primul ziar românesc Albina românească. Văzînd în presa un excelent instrument de informare și educare, Asachi va scoate și alte ziare destinate unor categorii diverse de cititori, cum ar fi: Foaia săteasca (1839-1840) și (1846-1850) - destinată țăranilor, Icoana lumii (1846) care populariza cuceririle științei.
Gheorghe Asachi () [Corola-website/Science/297627_a_298956]
-
Charles-Pierre Baudelaire (, n. 9 aprilie 1821, Paris - d. 31 august 1867) a fost un poet francez, a cărui originalitate continuă să-i provoace atât pe cititorii săi, cât și pe comentatorii operei sale. Este considerat poetul care a revoluționat întreaga lirică franceză și europeană prin originalitatea volumului său controversat "Les Fleurs du Mal" ("„Florile răului""). A avut o influență puternică asupra viziunilor poetice ale autorilor de
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
povestire încă din 1845, iar în 1848 o altă povestire a scriitorului american Edgar Allan Poe (1809-1849), pe care îl simțea "un suflet geamăn". În 1857 a publicat un volum de povestiri scrise de Poe și l-a făcut cunoscut cititorilor francezi printr-o lungă prefață. În 1858 termină traducerea lui Poe cu "Aventurile lui Gordon Pym" ("Aventures d'Arthur Gordon Pym"). Traducerea sa devine celebră. Deși era împreună cu Jeanne Duval a adorat din 1852 până în 1858 în anonim prin scrisori
Charles Baudelaire () [Corola-website/Science/297643_a_298972]
-
fost publicate un număr de romane originale bazate pe serial, inițial pentru o audiență tânără. Majoritatea romanelor prezintă viața lui Sydney în misiunile din cadrul SD-6, sau misiunile lui Vaughn înainte de a o cunoaște pe Sydney. Deși au fost publicate pentru cititori tineri, cărțile au atacat subiecte serioase, cum ar fi prima dată când Sydney omoară pe cineva. A fost publicată o nouă serie de romane intitulate "The APO Series", care se potrivesc sezonului 4 și care au fost publicate de Simon
Alias () [Corola-website/Science/297654_a_298983]
-
1999], epoca sexismului a început să apună iar încercările puerile de revigorare au fost și vor fi sortite eșecului. Astăzi nu mai impresionează pe nimeni utilizarea unui limbaj literar vulgarizat doar în intenția de-a capta binevoitoarea atenție a publicului cititor." "Potențialul cititor de astăzi este afectat de receptarea unei realități cu vădite caracteristici epistemologice în care să-și poată regăsi posibile puncte de congruență care să-l determine la acțiune și implicare. Într-o societate extrem de dinamică, în care sistemele
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
sexismului a început să apună iar încercările puerile de revigorare au fost și vor fi sortite eșecului. Astăzi nu mai impresionează pe nimeni utilizarea unui limbaj literar vulgarizat doar în intenția de-a capta binevoitoarea atenție a publicului cititor." "Potențialul cititor de astăzi este afectat de receptarea unei realități cu vădite caracteristici epistemologice în care să-și poată regăsi posibile puncte de congruență care să-l determine la acțiune și implicare. Într-o societate extrem de dinamică, în care sistemele informaționale au
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
deprimismul reușeste să se evidențieze tocmai prin forța lui de-a rezista valoric într-un sistem în care se diferențiază clar doua opțiuni majore:" "a) elitismul - și migrarea textelor literare într-un microunivers de tip eclectic; b) mercantilismul - și opțiunea cititorului cotidian pentru lecturarea unor texte aproape lipsite de veleități literare. "Teoria formalistă a limbajului poetic demonstrează evaziunea funcției poetice care depășește câmpul poeziei, incluzând orice discurs, orice text în versuri sau proză, primit și receptat ca mesaj literar, demonstrând că
Deprimism () [Corola-website/Science/297662_a_298991]
-
astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau cuvânt de la un context la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-o serie de „marcaje” ale căror sens este atribuit cititorului, iar nu autorului, acest joc se bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru a
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
context la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-o serie de „marcaje” ale căror sens este atribuit cititorului, iar nu autorului, acest joc se bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru a le slăbi autoritatea, fie prin parodierea presupozițiilor acestora sau a stilului, fie
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
un capitol al volumului "Scriitura și diferența", publicat inițial separat într-un articol în 1966. Acest punct de vedere are detractori înflăcărați care îl consideră dificil și abscons, și o violare a contractului implicit de luciditate ce ar exista între cititor, dacă un autor are ceva de comunicat el trebuie să-și aleagă cuvintele care îi transmit ideea cu cât mai multă transparență cititorului. Acolo unde moderniștii au sperat să scoată la lumină universaliile sau fundamentele artei, postmodernismul încearcă să le
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
îl consideră dificil și abscons, și o violare a contractului implicit de luciditate ce ar exista între cititor, dacă un autor are ceva de comunicat el trebuie să-și aleagă cuvintele care îi transmit ideea cu cât mai multă transparență cititorului. Acolo unde moderniștii au sperat să scoată la lumină universaliile sau fundamentele artei, postmodernismul încearcă să le detroneze, să îmbrățișeze diversitatea și contradicția. O abordare postmodernă a artei respinge distincția dintre arta joasă sau înaltă. Respinge de asemenea granițele rigide
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
astfel permite sensurile figurate sau trecerea unei metafore sau cuvânt de la un context la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-o serie de marcaje ale căror sens este atribuit cititorului iar nu autorului însuși, acest joc se bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, Și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi Și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
la altul, sau de la un cadru de referință la altul. Deoarece în interiorul gândirii postmoderne textul e alcătuit dintr-o serie de marcaje ale căror sens este atribuit cititorului iar nu autorului însuși, acest joc se bazează pe mijloacele cu care cititorul construiește sau interpretează textul, Și cu ajutorul cărora autorul devine o prezență în mintea citittorului. Jocul implică mai apoi Și invocarea unor opere scrise în aceeași manieră pentru a le slăbi autoritatea, fie prin parodierea presupozițiilor acestora sau a stilului, fie
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
un capitol al volumului "Scriitura și diferența", dar publicat inițial, separat, drept articol în 1966. Acest punct de vedere are detractori înflăcărați care îl consideră dificil și abscons, Și o violare a contractului implicit de luciditate ce ar exista între cititor, dacă un autor are ceva de comunicat el trebuie să-și aleagă cuvintele care îi transmit ideea cu cât mai multă transparență cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
îl consideră dificil și abscons, Și o violare a contractului implicit de luciditate ce ar exista între cititor, dacă un autor are ceva de comunicat el trebuie să-și aleagă cuvintele care îi transmit ideea cu cât mai multă transparență cititorului. Charles Murray, un critic acerb al a postmodernismului, dă o definiție acestui termen: Poziția centrală în această dezbatere este conceptul de obiectivitate și ceea ce ar însemna aceasta. În cel mai larg sens, negarea obiectivității este trăsătura poziției postmoderne iar ostilitatea
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]