39,047 matches
-
fripturică, fripturea, concentrat de pasăre și, tot așa, strângându-și, adunându și moleculele, s-a concentrat până la dispariție. Fripturii i-a urmat untul, untului salamul și multe alte substantive comestibile și total inadecvate noii mele calități de membru supleant al Clubului Vegetarienilor Cronicizați. În ceea ce privește efectul la ființe ca și la alte animale,efectul aproape că-i rușinos de fantastic. În numai două zile, sub tirul privirii, motanul de fecioru-meu s-a trezit concentrat la o unitate de pompieri iar nevasta vecinului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Respirând liniștiți,iluminați, am deschis ușa imediat ce presupusul vecin a răspuns la cele 647 de întrebări de rcunoaștere. Vecinul nu dorea decât o amărâtă bancnotă de 50.000 pe care fiică-sa urma să o dea antrenorului de tain-box de la Clubul “La nea FaneDuru”, unul dintre cele 140 de cluburi de arte marțiale nou apărute în micuțul nostru târg în ultimele două zile. Păi bine,vecine - i-am zis - ce nevoie are fetița dumitale de așa ceva? La noi lumea e pașnică
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
a răspuns la cele 647 de întrebări de rcunoaștere. Vecinul nu dorea decât o amărâtă bancnotă de 50.000 pe care fiică-sa urma să o dea antrenorului de tain-box de la Clubul “La nea FaneDuru”, unul dintre cele 140 de cluburi de arte marțiale nou apărute în micuțul nostru târg în ultimele două zile. Păi bine,vecine - i-am zis - ce nevoie are fetița dumitale de așa ceva? La noi lumea e pașnică. Aiurea, ripostă respectivul privind la tesla care îmi pavoaza
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aici Îmi Îngădui un zîmbet reținut, care le Îndeamnă să-mi mărturisească Înfrigurate de cîte ori le-a căzut pruncul din brațe pe covor direct În vertex Într-o singură zi, zilele trecute, cînd m-am gîndit să Înființez un club al mamelor, eu voi fi președinte iar ele membre simple cu drepturi depline și cu toate Îndatoririle ce decurg dintr-o asemenea funcție solicitantă, Însă plină de neașteptate bucurii, de realizări, unele mame poartă de la un timp șorturi albastre extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Plaje orbitoare. De pe care se aude muzica plecărilor definitive, despre iubiri, prieteni, iluzii, amintiri, În călătorii fără sfîrșit Înconjurate de acordurile pierderilor maritime, vapoare tot mai mici stingîndu-se În orizont dincolo de palmierii pitici, fabrici de tutun și de băuturi alcoolice, cluburi de noapte. Unde bea și fumează Evora, de o urîțenie greu de definit, cu privirea sașie și cele aproape o sută de kilograme pe care și le poartă desculță, diformă, totul șters Însă complet de vocea ce plutește În melancolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Right Thing tradus Pizzeria lui Sal, urmează Tarantino cu Pulp Fiction și-atît, apoi, schimbîndu-și mereu ordinea, frații Coen, Guy Ritchie, Jocuri, poturi și focuri de armă, Vincent de Gallo, Buffalo ’66, Alan Taylor, Palookaville, Skip Woods, Thursday, David Fincher, Fight Club, Alan Ball, cu primul episod din Six Feet Under, cărora li se adaugă Vim Vilemser din Hotelul de-un milion de dolari chiar dacă-i bătrîn și născut la Dusseldrf, și, Înconjurîndu-i pe orbite proprii, David Lynch, Twin Peaks, plus Franck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că mai are vreo importanță, titlul putînd suna pînă acum astfel: Efectul razelor gama asupra vîzdoagelor. Pe de altă parte, traducerea populară românească a omis cu obstinație acel Man-in-the-Moon care-ar Însemna, după caz, lunatic, om din lună, sau chiar club al visătorilor, clubul pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui din ce se citește, Tennessee a murit Înecîndu-se În chip dramatic cu dopul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreo importanță, titlul putînd suna pînă acum astfel: Efectul razelor gama asupra vîzdoagelor. Pe de altă parte, traducerea populară românească a omis cu obstinație acel Man-in-the-Moon care-ar Însemna, după caz, lunatic, om din lună, sau chiar club al visătorilor, clubul pe care-l visează acea pe atunci nouă versiune a celebrei Blanche Dubois, mama lui Tennessee Williams. După cum se poate cu ușurință bănui din ce se citește, Tennessee a murit Înecîndu-se În chip dramatic cu dopul unei nocturne sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Visele ocupă un loc aparte În text. Și În imagine. Mai Întîi, eroina Își povestește visul cu caii albi ce trag o căruță Încărcată cu clopote, apoi Își imaginează (deformarea prin oniric) că va ieși din criza financiară Întemeind un club al lunatecilor, unde lumea va mînca plăcintele ei cu brînză, În vreme ce Matilde visează că este iepure (ea fiind În realitate fiica regizorului și a protagonistei). CÎt despre final, e atît de limpede că mamiferul ăsta micuț cu incisivi expresivi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unde se presupune că e capul secretarei, cutie cu care Barton Fink intră În tablou. Tot cu o cutie cu cap de femeie este și thrillerul Seven al lui David Fincher, un regizor din ’88. Modest atunci, excepțional În Fight Club. Așadar Șapte. Cu Brad Pitt și Morgan Freeman. Doi detectivi, Între care există aceeași relație din toate filmele cu detectivi, urmăresc un criminal În serie. Zuruind pe șina de tramvai a acestui gen de erou, și monstrul de aici are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aceeași categorie a fost aceea că un bărbat a căzut Într-o cisternă cu clor. Adevărul vine cu o știre aproape la fel de bună. La Cambridge s-a acordat profesorului Iulian Mincu titlul de „Omul anului”. Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band. The Man of the Year este savantul culinar responsabil de alimentația științifică, din vremuri deloc Îndepărtate. Tardiva dar lăudabila admirație pentru notoriul academician ar trebui să oblige Cambridge-ul să mănînce salam murat În soia zece ani. Și gheare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i atingă. Nu e literatură. Literatura fiind și ea o lume reală, scriitorii se iau la Întrecere cu Biblia - cea mai impulsivă carte din lume. Enumăr la Întîmplare: Iliada, Shakespeare, Războiul sfîrșitului lumii, Faulkner, Carpentier, CÎntecul lui Roland, Kafka, Fight Club - cartea și filmul, Rubliov, Kubrick, Kurosawa, Brazil, Scorsese. Ultimul animă dementul justițiar și, mai spectaculos, pe cel simpatic. Mania asta a lui de a prezenta tot felul de monștri drept ființe umane i-a inspirat pe Guy Ritchie și documentariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unul de veselie fără frontiere, la miezul nopții Mașa dansa pe masa rotundă, ca orice rusoaică printre cavalerii ei, făcîndu-i pe belgieni să-și pună Întrebarea dacă n-ar fi bine să primească totuși și femei ca membre permanente ale clubului, și pe la ora trei am ajuns În Lebbeke cu o Mazda roșie echipată cu ultimul tip de instalație audio, dată la maximum ca și turația motorului, testat În manieră formula 1 de un Johann atît de lipsit de griji, Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a devenit anorexică. Apoi a-nceput să scrie. De 15 ani scrie-ntruna, apărîndu-i cîte un roman În fiecare an, toamna. Și fiecare roman devine imediat bestseller. Amélie este un fenomen aproape planetar. În multe locuri din lume au apărut cluburi de fani, oamenii (mai ales fetele) Îi imită modul de a se Îmbrăca, de a vorbi, de a mînca (mănîncă fructe putrede) etc. Acid sulfuric este un pamflet Împotriva telespectatorilor care se Îndoapă cu imagini horror. „SÎnteți niște porci”, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ea decât cu prilejul coroniței de iasomiei a că poveste am s-o scriu eu mai departe, în acest caiet. Mă aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sumă de superstiții, eram membru în "Rotary Club", foarte mândru de cetățenia și descendența mea continentală, citeam mult despre fizica matematică (deși În adolescență visasem să mă fac misionar) și scriam aproape zilnic în jurnal. După ce am predat reprezentanța locală a uzinelor "Noel and Noel" și fusesem angajat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fusese până atunci într-o casă de indieni bogați și se pregătea să compună un reportaj desăvârșit. ― Sen ăsta al tău din ce castă e? se informă el. ― Brahman veritabil, dar câtuși de puțin ortodox. E membru fondator la "Rotary Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis perfect, conduce automobilul, mănâncă pește și carne, invită europeni la el în casă și îi prezintă nevesti-si. Are să te încînte, sunt sigur. Trebuie să mărturisesc că surpriza mi-a fost tot atât de mare ca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
casă de indieni bogați și se pregătea să compună un reportaj desăvârșit. ― Sen ăsta al tău din ce castă e? se informă el. ― Brahman veritabil, dar câtuși de puțin ortodox. E membru fondator la "Rotary Club", e membru la "Calcutta Club", joacă tennis perfect, conduce automobilul, mănâncă pește și carne, invită europeni la el în casă și îi prezintă nevesti-si. Are să te încînte, sunt sigur. Trebuie să mărturisesc că surpriza mi-a fost tot atât de mare ca și a lui Lucien. Casa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am un boy cumsecade, dacă nu sufăr de căldură și de zgomot, dacă iubesc tennis-ul. A trebuit să începem repede lucrul, să semnez o mulțime de hârtii, și la plecare, Sen m-a invitat să mănânc cu el la "Rotary Club". Toate scuzele mele ― că nu sunt bine îmbrăcat, că mă simt obosit etc. ― nu l-au putut convinge. A trebuit să accept, și speech-ul pe care l-a ținut în acea zi inginerul, în fața unei săli selecte și entuziaste
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceva Își dau seama că asta-i cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și barul era În regulă. Pe-atunci, tinerii snobi de bani gata din Madrid pierdeau vremea printr-un local care se numea Nuevo Club, În timp ce tipii de treabă mergeau la Chicote. Erau mulți de care nu-mi plăcea, ca și la The Stork, de altfel, dar nu pot să zic c-am intrat vreodată acolo și atmosfera nu era plăcută. Și unu’ din motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care puteai afla cine e În oraș și unde se duseseră cei care au plecat. Și chiar dacă era vară și barul era gol, puteai oricum să te bucuri de o băutură, pentru că aici chelnerii erau foarte drăguți. Era ca un club, numai că nu trebuia să plătești vreo taxă și puteai să mai agăți și cîte-o fată. Era cu siguranță cel mai bun bar din Spania, și cred că unul dintre cele mai bune din lume; toți cei care stăteam pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că el purta casca asta ne făcea să avem imense prejudecăți În privința Marii Autorități. Ne Întîlniserăm În camera unei jurnaliste americane, care avea un radiator splendid. Autoritatea s-a Îndrăgostit la prima vedere de camera aceea și a denumit-o Clubul. Era de părere că ar trebui ca oricine să-și poată aduce băutură acolo și să se bucure de ea În acea atmosferă călduroasă. Cum americanca lucra În exces și Încercase, poate fărĂ prea mult succes, să Împiedice transformarea camerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trebui ca oricine să-și poată aduce băutură acolo și să se bucure de ea În acea atmosferă călduroasă. Cum americanca lucra În exces și Încercase, poate fărĂ prea mult succes, să Împiedice transformarea camerei sale În vreun fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai acoperi ca să nu se reflecte lumina. Atacul stătea să-nceapă - așteptam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu Edwin Henry, spuse fata. — S-a mai potolit vîntul? Îl Întrebai pe un ton de conversație. Nu mi-a răspuns. — Nu vrei să vii? o Întrebă pe fată. Nu, spuse ea. MĂ Întorc cu ei. Ne vedem diseară la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ton de conversație. Nu mi-a răspuns. — Nu vrei să vii? o Întrebă pe fată. Nu, spuse ea. MĂ Întorc cu ei. Ne vedem diseară la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea o scară foarte lungă. Am luat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]