37,196 matches
-
Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile lui Antim Ivireanul și, în colaborare, Teatru și proză de I. L. Caragiale. SCRIERI: Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (în colaborare), București, 1979; Dramaturgia între clipă și durată, Iași, 1983; Semnele lui Hermes. Memorialistica de călătorie (până la 1900) între real și imaginar, București, 1993; Cordonul de argint, pref.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Iași, 2002. Ediții: Antim Ivireanul, Didahii, postfața edit., București, 1983; Margareta Faifer, Zâmbete pe șapte coline, Iași, 1992; Laurențiu Faifer, Teatru, Iași, 1994; Arșavir Acterian, Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), pref. edit., Iași, 2000; I. L. Caragiale, Teatru și proză, pref. edit., Iași, 2000 (în colaborare cu Valeriu P. Stancu); Irina Andone, „Farmec dureros”. Poetica eminesciană a contrariilor, pref. edit., postfață Dumitru Irimia, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dicționarele literare și locul lor în cadrul culturii românești contemporane, ALIL, t. XXVII, 1979-1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
26-27). Ca literatură propriu-zisă, publică volumul de nuvele Ram Kalu Adi (1957), reluat mai apoi întocmai, alături de scrieri ale lui Nicolae Novac și N. S. Govora, în culegerea Povești fără țară (1957). Bine scrise și vădind un autentic talent literar, prozele lui B. țin de aria fantasticului și lasă să transpară nu de puține ori, ca modalitate de tratare a problematicii, influența lui Mircea Eliade. De exemplu, Năluca, poveste romantică, dezvoltă motivul stafiei cam în genul întâlnit în Domnișoara Christina, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285852_a_287181]
-
lui Robete, Prunii, Luptele starețului Athanasie cu diavolul din mănăstiri, ce pun în valoare un remarcabil talent narativ, un limbaj hâtru cu subtile trimiteri spre parabolic, autorul având darul caracterizărilor succinte, pline de vervă și culoare anecdotică. Altă categorie de proze, risipite în revistele exilului, au o pronunțată tentă memorialistică, de pildă Fapte și cuvinte din preajma lui Nae Ionescu (proiect al unui volum care nu a ajuns să fie realizat), dar și Însemnări pentru îndreptarea păcătoșilor. Interesul pentru Nae Ionescu e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
valorifica posibilitățile oferite de genul liric, a alcătuit epigrame în metru antic. Sub influența romantismului german, nuvelele Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
Religie și societate”, „România văzută prin gaura cheii”, „Planetă cu picanterii istorice”, „Perle de presă”, „Din dosarele închise ale revoluției”, „Misterele Bucureștilor”, „Geografia că o lacrima”, „Policier”. Semnează versuri Ștefan Aug. Doinaș (Există), Ion Pantazi, Nicolae Rotaru, Cornel Balaban ș.a., proza - Tudor Negoiță, I. Vianu, publicistica - Ion Dorin Brădeanu, H. Lera, Vasile Băran, Ion Dodu Bălan, Arcadie Donos, Elis Râpeanu, Dumitru Bălăeț, Narcis Zărnescu, Ovidiu Trăsnea ș.a. George Chirilă publică reportaje. Alți colaboratori: Claudiu Iordache, V. Auerbach, Tr. Rus, Remus Botar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
multe studii interferentelor culturale româno-maghiare din epoca romantismului timpuriu. Atenția lui G. s-a concentrat cu predilecție asupra limbii poetice românești, domeniu în care a lăsat cercetări temeinice, care merg de la începuturi și până în epoca actuala. A studiat astfel începuturile prozei ritmice, metrica Țiganiadei lui I. Budai-Deleanu, fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
fonosimbolismul rimelor bacoviene, valoarea expresiva a neologismelor în limba poetica. Preferințele lui s-au îndreptat către Mihai Eminescu și Lucian Blaga. După ce tipărește numeroase articole despre diferite aspecte ale liricii eminesciene (comentarii cu privire la geneză unor poezii, analize stilistice) și despre proza poetului, publică Stilul poetic al lui Eminescu (1964), sinteză a treizeci de ani de cercetări asidue, cea mai bogată exegeza de până atunci a limbii și stilului eminescian. Punând la contribuție mijloacele criticii stilistice, G. a supus creația eminesciana unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
comparate a versificației. Lucrarea debutează cu un capitol despre poezia populară și se încheie cu un capitol despre Lucian Blaga. G. a tradus în limba maghiară din poezia lui Mihai Eminescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, Al.T. Stamatiad și din proza lui Liviu Rebreanu și a lui Ionel Teodoreanu. SCRIERI: Problemi di geografia linguistica nel rumeno del Settecento, Romă, 1938; Le origini italo-greche della versificazione rumena, Romă, 1939; Leș Mots d’origine néo-grecque en roumain à l’époque des phanariotes, Budapesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]
-
rezervă un loc aparte unor remarcabili poeți originari din Moldova, între aceștia aflându-se și Ovidiu Genaru, Ioanid Romanescu, Mihai Sabin, iar la rubrica „Lyceum” apar versuri ale unor tinere talente locale. La fel de variată și adesea de bun nivel este proza publicată în revista băcăuană. Cu schițe, povestiri sau scurte nuvele colaborează, între alții, Sorin Titel, Dumitru Țepeneag, Gabriela Adameșteanu, Mircea Nedelciu, Cristian Teodorescu, Petru Cimpoeșu, iar cu fragmente de roman Eugen Barbu (Princepele), Eugen Uricaru (Vladia), care de altfel a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
cu fragmente de roman Eugen Barbu (Princepele), Eugen Uricaru (Vladia), care de altfel a debutat în A. (1/1966), Dana Dumitriu (Prințul Ghica), Bedros Horasangian (Sala de așteptare), Petru Popescu, Norman Manea, Bujor Nedelcovici, Corneliu Ștefanache. Nu este neglijată nici proza nonficțională, ilustrată cu succes de Petru Comarnescu (Jurnal de călătorie, 6/1965) sau de George Bălăiță, ale cărui tablete epico-eseistice au apărut constant, începând cu 1974, la rubrica „Rondul de noapte”. Cu toate că spațiul ce i se acordă este mai redus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
a literaturii contemporane, pe de alta, spre o continuă recuperare și valorificare a tradiției. Cea dintâi preocupare e vădită nu numai de tematica anchetelor lansate periodic (Poezia tinerilor în reviste, Ce e nou în poezia românească?, Condiția criticului tânăr, Situația „prozei scurte” etc.), ci și de abundența și calitatea criticii practicate aici, fie că e vorba de „cronica literară” ținută, în decursul anilor, de Constantin Călin, Vlad Sorianu, Al. Protopopescu, Ion Pop, Emil Nicolae, Vasile Spiridon, fie că e vorba de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
menționate și reprezintă cele mai diverse literaturi, epoci și genuri. Din lungul lor șir se pot reține scrieri celebre precum Cântarea Cântărilor (versiunea lui Radu Cârneci), Imnurile orfice (Ion Acsan), versuri de Petrarca, Omar Khayyam, Hölderlin, Keats, Trakl, Rilke, Lorca, proze ale unor autori moderni, ca James Joyce, Hermann Broch, Kafka, Elias Canetti, Faulkner, Beckett, Camus, Umberto Eco, sau fragmente din opera unor scriitori români din exil: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran. În plus, la capitolul traduceri se cuvin semnalate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285485_a_286814]
-
266-279; Radu Albala, Antim Ivireanul și vremea lui, București, 1962; Ist. lit., I, 530-546; Mario Ruffini, Il metropolita valacco Antim Ivireanul, Roma, 1966; Ivașcu, Ist. lit., I, 230-233; Dicț. lit. 1900, 42-44; Fanny Djindjihașvili, Antim Ivireanul, cărturar-umanist, Iași, 1982; Mazilu, Proza, 177-208; Manolescu, Istoria, I, 53-59; Mazilu, Recitind, I, 429-433, II, 373-390; Păcurariu, Dicț. teolog., 219-221; Eugen Negrici, Antim Ivireanul. Logos și personalitate, București, 1997; Florin Faifer, Cordonul de argint, pref. Liviu Leonte, Iași, 1997, 10-42; Sorohan, Introducere, I, 121-137; Gabriel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
este tributara ideologiei comuniste, fiind mai degrabă expresia unui lirism ocazional, în care se cultivă un fals entuziasm și se folosesc toate clișeele epocii. Publică versuri Marin Ancuțescu, C. Arnăutu, Petre Dragu, Ilie Tudor, Mihail Cruceanu, Emil Manu, Adrian Petringenaru. Proza, de factură realist-socialistă, este lipsită de valoare literară. Colaborează cu studii C.D. Papastate, Mîhnea Radovan, Ștefan Bossun, Despina Teodorescu. Apar si cateva traduceri din A. S. Pușkin (fragmente din Evgheni Oneghin), Rafael Alberti, Nazim Hikmet. Alți colaboratori: Mîhnea Gheorghiu, Al. Oprea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288529_a_289858]
-
și începe să publice versuri, note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950 emigrează în Canada, la Windsor, apoi la Toronto. Colaborează cu poeme, pagini de proză și eseuri la „Vers”, „Îndreptar”, „Dacia”, „Înșir’te mărgărite”, „Arc”, „Semne”, „Carpații”, „America” (în „Calendarul” căreia îi apar fragmente din romanul Băiatul drumului), „Cuvântul în exil”, „Buna Vestire”, „Ființa românească”, „Exil”, „Revista scriitorilor români” ș.a. Întrucât diploma universitară nu îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
arătându-se încă o dată încrâncenat în spovedania sa mistică: „Și iată acum, Doamne, năvălind tăvălug/ Noaptea Asiei, peste Putne, Ceremușuri;/ Arde Biblia Bucovinelor, arde aieve,/ Până-n zenit ca un rug”. Poetul se definește și aici „băiatul drumului”, ca și în prozele publicate în „Calendarul «America»”, începând din 1952. Sensul căutărilor privește întoarcerea, răscumpărarea și datoria asumată față de un trecut răvășit de o istorie bolnavă: „Mă cheamă, mamă, glas din pământ,/ Mă cheamă mormintele, fagii;/ Mă dor anii pribegi, m-apleacă desagii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
al începuturilor. În marea și-n mormintele din noi reprezintă, probabil, cea mai semnificativă carte de cântece ale lui P. Romanul Băiatul drumului (2000) ilustrează altă dimensiune, cea narativă, ce se lăsa întrevăzută pe alocuri chiar în versuri. Este o proză de evocare prin excelență, în care filonul liric se descătușează deseori din chingile acțiunii propriu-zise, autorul preferând o relatare și o descripție statică a întâmplărilor narate. Demersul epic amintește de tipul de proză al începuturilor lui Eusebiu Camilar sau Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
pe alocuri chiar în versuri. Este o proză de evocare prin excelență, în care filonul liric se descătușează deseori din chingile acțiunii propriu-zise, autorul preferând o relatare și o descripție statică a întâmplărilor narate. Demersul epic amintește de tipul de proză al începuturilor lui Eusebiu Camilar sau Mircea Streinul, cu aceeași stăruitoare preocupare pentru reînvierea tipologiilor specifice satului bucovinean, într-o succesiune de tablouri ce caută să ilustreze trecerea și petrecerea vieții în spațiul carpatic românesc. Timpul trecut, în care sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București, 1968; Femei singure, București, 1969; Gentlemanul șchiop, Iași, 1970; Expresul de noapte, București, 1974; Samsarul, București, 1975; Casa păcatelor, București, 1980; Ultima spovedanie, București, 1984. Repere bibliografice: Boris Buzilă, Două cărți de proză, RMB, 1969, 7754; Leonida Neamțu, „Samsarul”, ST, 1976, 1; Emil Manu, „Samsarul”, „Pentru patrie”, 1976, 2; Valentin F. Mihăescu, „Samsarul”, LCF, 1976, 27; Ion Cocora, „Samsarul”, TR, 1976, 28; Olimpia Berca, „Samsarul”, O, 1976, 11; Dicț. scriit. rom., I, 243-244
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
Edschmid, F. T. Marinetti. Poezia aparține mai multor registre estetice, de la tradiționalism la modernism. Colaborează cu versuri Leon Feraru (Trecutul mort), G. Bacovia (Serenada muncitorului), Camil Baltazar, Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Celarianu, Sergiu Dan, C. Pajură (C. Papacostea), Emil Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M. Zamfirescu (Bariera), Ioan Slavici (Robia omului), Ion Pas. Studii și articole semnează Eugen Relgis (Idei și pseudo-idei) și F. Aderca (Moravuri intelectuale și Cum poți deveni scriitor tradiționalist, texte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
, Maura (pseudonim al Coraliei Simionescu-Costescu; 15.VIII.1900, Slatina - ?), prozatoare. Soție de colonel, P. era fiica bacteriologului Sava Simionescu, care a profesat și în Dobrogea. Nostalgia acelor ținuturi, unde a copilărit, se răsfrânge în prozele ei de mai tîrziu. A învățat la Școala Centrală de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
fi „curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și un „teatru nou”, „un teatru comprimat, scăpat de regulile învechite, descătușat și îndrăzneț”. Debutul într-ale literaturii și-l făcuse în 1929, la „Vitrina literară”. Mai colaborează, cu proză, publicistică și, foarte rar, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”, „Țara noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
o susținută activitate de cercetare psihologică aplicată, cu rezultate incluse în volume colective de studii și în reviste de specialitate sau comunicări în cadrul unor reuniuni științifice. Debutează cu versuri în suplimentul cultural al ziarului „Ceahlăul” (1967), colaborând ulterior cu versuri, proză, eseuri la „Dialog”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Cronica”, unde semnează rubrica „Născocitorul de gânduri” și i se acordă în 1998 un premiu pentru proză. În 1992 îi apare primul volum, romanul Iarna, pentru cine mor vulpile. Secvențe dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]