40,119 matches
-
la Seminarul franciscan din Hălăucești, unde a urmat cursurile gimnaziului între anii 1945-1948. În anul 1948, autoritățile comuniste au închis toate seminariile catolice și a fost nevoit să se întoarcă acasă. În același an s-a înscris la Liceul de Băieți din Bacău pe care l-a absolvit în anul 1951, după care s-a înscris la Facultatea de Medicină din Iași pentru a deveni medic. A absolvit în anul 1957 și, printr-un ordin al Ministerului Sănătății, a fost repartizat
Martin Benedict () [Corola-website/Science/306789_a_308118]
-
înălțimea. În 1819 estimarea a fost de 152 de cm. După anul 1959, în literatura non-științifică a apărut din nou înălțimea de 127 de cm denaturând măsurarea din 1959. Matilda și William au avut cel puțin nouă copii. Ordinea nașterii băieților este clară dar nici o sursă nu oferă ordinea de naștere a fiicelor. O altă fiică, Agatha, care a fost logodită cu Alfonso al VI-lea al Castiliei, a fost adesea atribuită lui William și a Matildei însă existența ei este
Matilda de Flandra () [Corola-website/Science/306919_a_308248]
-
și tablouri cu teme inspirate din evenimente politice. În 1818, în vârstă de 44 de ani, Friedrich se căsătorește, luând de soție o fată tânără de 19 ani, Karolina Bommer. Soții Friedrich vor avea trei copii: două fete și un băiat. Din punct de vedere artistic, anul 1818 - când artistul pictează 28 de tablouri - este cea mai prodigioasă perioadă din cariera sa. Curând apar însă și o serie de probleme. Când, în 1824, moare directorul catedrei de peisagistică a Academiei din
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
numea Franța „din pământ și din morți” sau ceea ce Georges Vigarello considera „imaginea unei Franțe unite prin pământurile sale.” Conturarea imaginii Turului Franței a debutat cu cartea de călătorii/educativă "Turul Franței pentru doi copii ()". Cartea prezintă povestea a doi băieți, André și Julien, care „într-un septembrie dominat de o ceață densă pleacă din orașul Phalsbourg din Lorena să viziteze Franța, într-o perioadă în care puțini oameni ajunseseră mai departe de cel mai apropiat oraș.” Cartea s-a vândut
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
în actualitate muzică veche românească”. Îi lipsea mult de tot familia dar trebuia să plece pentru că, tot de dragul familiei pleacă de fiecare dată - să o poată întreține. Mama lui a decedat în 2013. Are 5 copii: patru fete și un băiat (cel mai mic) și trei nepoței. Doi dintre ei chiar îi calcă pe urme pentru că sunt foarte talentați la pian - cel mic studiază la C.N.A. Dinu Lipatti, iar cel mare va studia în Elveția. Cele mai importante colaborări pe care
Nelu Ploieșteanu () [Corola-website/Science/307845_a_309174]
-
al Prințului Ioan. La momentul nașterii sale Franța era guvernantă de bunicul său, regele Filip al VI-lea. Mama sa a fost Prințesa Bonna de Boemia, fiica regelui Ioan I de Bohemia. Carol a fost educat la Curte împreună cu ceilalți băieți de vârsta lui și cu care va rămâne apropiat de-a lungul vieții: unchiul său Filip, Duce de Orléans (cu numai doi ani mai mare decît el), cei trei frați ai săi Ludovic, Ioan și Filip, Louis de Bourbon, Edward
Carol al V-lea al Franței () [Corola-website/Science/307843_a_309172]
-
ultima zi a anului 1926, într-un orfelinat al încuiațiilor din Londra. Mama lui, Merope Gaunt, a murit după o oră de la nașterea lui Tom, lăsându-și fiul în grija orfelinatului. Matroana orfelinatului, doamna Cole, îl considera pe Tom un băiat ciudat. Până la venirea lui Albus Dumbledore, D-na Cole avea la cunoștință câteva cazuri ciudate care s-au întâmplat în orfelinat și cu toate că nu le putea explica era sigură că Tom era responsabil pentru acele fapte îngrozitoare. Temerile doamnei Cole
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
să îi pronunțe numele, folosind eufemisme de genul "Cel-Al-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Pronunțat" sau "Știi-Tu-Cine" / "Știm-Noi-Cine". De asemenea este cunoscut faptul că este reptomit (adică vorbește limba șerpilor) și este expert în Legilimanție (citirea gândurilor) și în Occlumanție (ascunderea gândurilor). În tinerețe era un băiat înalt, drăguț, cu părul vâlvoi, dar după ce a ajuns la maturitate Voldemort și-a pierdut corpul când a eșuat să-l omoare pe Harry Potter. Vraja (Avada Kedavra) a ricoșat înapoi înspre el. 13 ani mai târziu și-a recâștigat
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
Tom a aflat că Merope este vrăjitoare și a părăsit-o, chiar dacă era deja însărcinată. Neavând unde să se întoarcă, Merope s-a dus la un orfelinat al încuiaților, unde i-a dat naștere fiului ei, după care a murit. Băiatul a fost numit Tomas Dorlent Cruplud: Tom după tatăl lui și Dorlent după bunicul din partea mamei. Dorlent Gaunt a fost un om agresiv și abuziv, care a murit înainte ca nepotul lui (Tom Riddle) să aibă șansa de a-l
Cap-de-Mort () [Corola-website/Science/307846_a_309175]
-
o stâncă, aceasta rostogolindu-se și distrugând casa Irinucăi. După ce fug din Broșteni și locuiesc o vreme la Borca, cei doi copii pornesc mai departe, către casa lui David Creangă din Pipirig. După o călătorie prin Carpații Orientali, cei doi băieți ajung în sat, unde sunt primiți de Nastasia, soția lui David. Ea îi vindecă de râie folosind un alt leac băbesc, extras din mesteacăn. Al doilea capitol începe cu un alt monolog nostalgic, la rândul său introdus prin celebrul pasaj
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
unde lega mama o șfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei, pe care le împărtășea și autorul. În urma indicațiilor Smarandei
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” Textul continuă cu o prezentare a superstițiilor mamei, pe care le împărtășea și autorul. În urma indicațiilor Smarandei, Nică însuși crede că băieții „cu părul bălai” precum el pot invoca vremea frumoasă dacă se joacă afară când plouă, că unele pericole pot fi îndepărtate prin descântece, și că însemnarea corpului uman cu leșie sau noroi oferă protecție împotriva deochiului. Naratorul își exprimă totodată
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
arătat mamei toată aprecierea lui, referindu-se la copilărie ca la „vârsta cea fericită”. Această introducere este urmată de o prezentare a interacțiunilor între tatăl lui Nică, arătat drept un personaj distant și cu toane, dar adesea amuzat de poznele băiatului, și mama, care își supraveghează în mod direct copiii și-l critică pe Ștefan că nu o urmează în aceasta. Susținând că el însuși merita pedepsele adesea dure aplicate de părinți, naratorul își continuă relatarea prin detalii referitoare la câteva
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
îl arată pe Nică îngurgitând tot laptele lăsat la smântânit de mama sa, și încearcând să transfere vina pentru aceasta asupra legendarilor strigoi, și enervându-l pe Chiorpec ciubotarul până când acesta îl pedepsea mânjindu-l pe față cu dohot. Vara, băiatul plănuiește o farsă pentru a fura cireșe de la unchiul său și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă, el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și intră în livada acestuia sub pretextul că și-ar cauta vărul. Surprins de mătușa sa și alergat printr-un lot de cânepă, el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului, trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
lot de cânepă, el reușește să scape atunci când urmăritoarea rămâne încurcată între plante. Un alt astfel de episod prezintă drumul băiatului la marginea satului, trimis să ducă mâncare zilierilor romi angajați de Ștefan și Smaranda. Acest episod este ocazia întâlnirii băiatului cu pupăza din sat (numită „cuc armenesc”). Nefericit pentru că trebuie să se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Întâmpinat cu ostilitate
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
se trezească dimineața la cântecul păsării, Nică se răzbună prinzând-o în cuibul ei, proces îndelungat care îi duce la exasperare pe muncitorii care-l așteptau. Întâmpinat cu ostilitate de angajații tatălui când ajunge în cele din urmă la destinație, băiatul se întoarce la teiul pupezei și leagă pasărea extenuată, ascunzând-o în podul casei, de unde nu mai poate cânta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate, lipsită acum de ceasul deșteptător, prin intermediul ei începând a circula zvonuri
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
mai poate cânta. Fapta sa se dovedește a fi păguboasă pentru întreaga comunitate, lipsită acum de ceasul deșteptător, prin intermediul ei începând a circula zvonuri despre responsabilitatea lui Nică. În timp ce Smaranda se gândește dacă să dea sau nu crezare acestor zvonuri, băiatul decide că cea mai bună soluție pentru el este să vândă pupăza la târg. Întregul său plan este însă zădărnicit când un bătrân viclean, prefăcându-se că se uită mai de aproape la pasărea oferită cumpărătorilor, o eliberează. Pasărea zboară
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
zboară înapoi la cuib și Nică, înfuriat, îi cere moșului despăgubire. Acesta însă își râde de copil, dându-i de înțeles cum că Ștefan însuși s-ar afla în târg și cum că ar putea fi interesat de discuție, iar băiatul hotărăște că e mai înțelept să părăsească târgul de teama unor urmări mai nefericite. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite, care duc la evitarea unor pagube mai mari, Creangă trece la descrierea primei
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
târgul de teama unor urmări mai nefericite. După câteva paragrafe în care se concentrează pe acest gen de finaluri fericite, care duc la evitarea unor pagube mai mari, Creangă trece la descrierea primei sale slujbe: retras de la școală de Ștefan, băiatul se ocupă cu torsul. Acolo o întâlnește pe Măriuca, o fată de vârsta lui, care îi este simpatică. Datorită ei ajunge să aibă porecla de "Ion Torcălău", ceea ce îl rușinează într-o anumită măsură, fiind numele dat unui țigan din
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
îi place munca pe care o prestează, deși este una asociată în mod tradițional cu sexul feminin, dar este iritat de alte sarcini ce îi sunt atribuite, cum ar fi îngrijitul fratelui său cel mai mic. Neascultând de mama sa, băiatul lasă pruncul singur în leagăn și fuge să se scalde în râu. După ce amintește ritualurile-superstiție pe care copiii le practică în cursul acestor escapade (cum ar fi scurgerea apei din urechi pe două pietre, dintre care una este a lui
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
ar fi regula de trei simplă, și pe aparenta sa descurajare în fața unor elevi ca Nică Oșlobanu (descris de autor ca indisciplinat și egoist). O astfel de atitudine aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu, tatăl băiatului. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative, conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși, în fruntea călugărilor săi. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
de guvernare este Anvard, în inima țării. Anvard este atât capitală cât și castel. Archenland pare a fi foarte puțin populat fără alte sate sau orașe menționate în Cronici. Archenland este aliat cu Narnia cum se arată în "Calul și Băiatul". Calormen este un imperiu în sudul Narniei. Mare parte din țară are un climat semiarid, iar elementele de bază geografice sunt vulcanul Muntele în Flăcări din Lagour și Marele Deșert. Deșertul se află în partea de nord și dificultatea traversării
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
de lânga Carlingford Lough este ideea mea despre Narnia". Deși ca adult, Lewis a trăit în Anglia, s-a întors în Irlanda de Nord deseori. Oameni din lumea noastră Un total de 11 oameni din lumea noastră au intrat în Narnia: 4 băieți, 2 bărbați, 4 fete și o femeie. Cei 4 copii Pevensie sunt cei mai cunoscuți - Înaltul Rege Peter Magnificul; Susan Pevensie - Regina Susan cea Blânda; Edmund Pevensie - Regele Edmund cel Drept și Lucy Pevensie - Regina Lucy cea Curajoasă. Toți apar
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]
-
mai cunoscuți - Înaltul Rege Peter Magnificul; Susan Pevensie - Regina Susan cea Blânda; Edmund Pevensie - Regele Edmund cel Drept și Lucy Pevensie - Regina Lucy cea Curajoasă. Toți apar , Șifonierul, leul și vrăjitoarea" și "Prințul Caspian" și ca adulți în "Calul și Băiatul". Alții din lumea noastră îl includ pe Regele Frank (care a fost birjar în Londra) și soția sa Regina Helen, care au fost primii regi ai Narniei și ai caror descendenți au trăit în Narnia multe generații. Ei, împreună cu Unchiul
Cronicile din Narnia () [Corola-website/Science/307825_a_309154]