38,100 matches
-
și Internet Explorer 7, PC World a revizuit cele două navigatoare web și a declarat că Firefox este în continuare mai bun. Revista Which? a numit Firefox "Best Buy web browser". "Internet Week" a postat un articol în care mulți cititori se plângeau că Firefox 1.5 folosește multe din resursele computerului. Dezvoltatorii Firefox au răspuns că asta se datorează cel puțin parțial noii facilități "FastBack". Probleme de memorie mai puteau apărea și datorită defectelor add-on-urilor ca "Google Toolbar" sau al
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
a acceptat. În octombrie 2006, pentru a felicita echipa dezvoltatorilor lui Firefox cu ocazia lansării cu succes a versiunii 2, dezvoltatorii lui IE au trimis celor de la Mozilla un tort. Făcând referire la celebrele războaie ale navigatoarelor („browser wars”), câțiva cititori au glumit spunând că probabil tortul era otrăvit, pe când alți cititori glumeți spuneau că probabil Mozilla va trimite înapoi un alt tort, împreună cu rețeta, referindu-se la mișcarea software-urilui liber. În noiembrie 2007, Jeff Jones, angajat al Microsoft, a criticat
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
Firefox cu ocazia lansării cu succes a versiunii 2, dezvoltatorii lui IE au trimis celor de la Mozilla un tort. Făcând referire la celebrele războaie ale navigatoarelor („browser wars”), câțiva cititori au glumit spunând că probabil tortul era otrăvit, pe când alți cititori glumeți spuneau că probabil Mozilla va trimite înapoi un alt tort, împreună cu rețeta, referindu-se la mișcarea software-urilui liber. În noiembrie 2007, Jeff Jones, angajat al Microsoft, a criticat Firefox, spunând că Internet Explorer are mai puține vulnerabilități de securitate
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
și într-un echilibru relativ, care face tocmai farmecul speciei". Farmecul speciei noastre pare a fi, iată, o temă importantă a pledoariei pe care o schițează în subsidiar fiecare din românele lui ”. (Eugen Negrici) ”Proza lui George Bălăiță angajează întotdeauna cititorul într-un discurs flamboaiant, multietajat laborios, cu decolări labirintice din locurile neașteptate, cu filigrane sofisticate, toate parte dintr-un banchet al vieții din care ai impresia că nu lipsește nimeni și nimic. Misterul, numai el, amenință câteodată armonia detaliilor unei
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
a lui Slavici. O altă caracteristică este dilatarea evenimentelor, ca și cum ar fi puse sub lupa. Detaliile își sporesc considerabil dimensiunile, sar literalmente din pagina, gesturile cele mai firești se descompun, filmate cu încetinitorul. Prozatorul lungește povestea, purtându-și, așa zicând, cititorul cu vorba. Aceste redimensionări creează impresia că evenimentele și personajele aparțin unui plan fabulos. Există, desigur, imixtiuni parșive în ordinea normală a lucrurilor, dar proza lui George Bălăiță este una funciar realistă. Ceea ce vrea să spună că are un puternic
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
În colecția de titluri aparținând generației, contribuția lui nu e atât cantitativa, prozatorul publicând cu zgârcenie. Dar la George Bălăiță plăcerea experimentului întrece, se pare, pe cea a povestirii. El se vrea un nou romancier, efectul acestei proze, sfidând „amorul cititorului pentru forma și fizica”, creând, previzibil, si un nou cititor”. (Adrian Dinu Rachieru) „Îmi place să cred că tot ce scriu (chiar și o scrisoare ocazionala) este un exercițiu de proza. Păstrat sau aruncat la coș. Țintă este una singură
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
atât cantitativa, prozatorul publicând cu zgârcenie. Dar la George Bălăiță plăcerea experimentului întrece, se pare, pe cea a povestirii. El se vrea un nou romancier, efectul acestei proze, sfidând „amorul cititorului pentru forma și fizica”, creând, previzibil, si un nou cititor”. (Adrian Dinu Rachieru) „Îmi place să cred că tot ce scriu (chiar și o scrisoare ocazionala) este un exercițiu de proza. Păstrat sau aruncat la coș. Țintă este una singură: arta-prozei. La care (fără să știu, cam așa cum vorbea franțuzește
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
și ea din două părți: O epigramă este limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers. Cincinat Pavelescu arăta că o epigramă bună cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
Piesele i se joacă din când în când, dar tinerii îl ignoră. Atât criticul cât și romancierul din el intră în umbră pentru o jumătate de secol, până când, în 1996 (anul publicării Jurnalului său din perioada 1935-1944), se redeșteaptă interesul cititorilor pentru tot ce a scris Mihail Sebastian. Piesele sale "Steaua fără nume", "Ultima oră" și "Jocul de-a vacanța" au fost chiar ecranizate, prima dintre ele transformându-se într-o coproducție româno-franceză ("Mona, l'étoile sans nom" [Mona, steaua fără
Mihail Sebastian () [Corola-website/Science/296575_a_297904]
-
(născut Mihail Eminovici; ) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
mai ales în perioada în care a lucrat la "Timpul" a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese. Pentru Eminescu legea supremă în politică era conservarea naționalității și întărirea statului național: De aceea o politică eficientă putea fi realizată numai ținând seamă „de calitățile și defectele rasei noastre, de predispozițiile ei psihologice”. Prin
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
sau parțial în peste 65 de limbi. Cărțile "Harry Potter" au primit de asemenea recunoaștere pentru trezirea interesului tinerilor pentru citit, într-o perioadă în care se considera că aceștia abandonau cărțile în favoarea calculatorului și a televizorului, deși numărul tinerilor cititori este în continua scădere. În octombrie 1998, Warner Bros. a cumpărat drepturile pentru film pentru primele două romane cu o sumă de șapte cifre. O versiune cinematografică pentru "Harry Potter și Piatra Filozofală" a fost lansată pe 16 noiembrie 2001
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
botezată acolo. „Mă duc de una singură în biserică” a spus ea, „Nu îmi iau nici o responsabilitate pentru partea nebună a religiei mele”. Odată a spus „Eu cred în Dumnezeu, nu în magie”. După un timp a simțit că, dacă cititorii știu de convingerile ei creștine, aceștia ar fi în măsură să „ghicească ceea ce este în cărți”. În 2007 a descris originea ei religioasă într-un interviu acordat ziarului olandez "Volkskrant": Rowling și-a exprimat ocazional ambivalența cu privire la credința ei religioasă
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
ordinele împăratului Carol Quintul. Papa Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte. Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului se găsesc la Garda Elvețiană. Cititorii cărților lui Dan Brown își amintesc că acest coridor secret a jucat un rol important în romanul său "Îngeri și Demoni". Din motive istorice, conducerea statului are o structură unică. Cele mai importante persoane sunt Secretarul de Stat, președintele comisiei
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]
-
lui Salman Schocken, un asociat al lui Max Brod. În schimb, scrisorile ei către artist nu au supraviețuit. Tot ce se știe despre ea ca persoană constă în informații indirecte, desprinse din epistolele lui Kafka. Din acest motiv, ea apare cititorilor precum un personaj mitologizat de imaginația kafkiană, la fel ca Hermann Kafka în "Scrisoare tatălui". Primul Război Mondial izbunește la 28 iulie 1914, după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, la Sarajevo. Jurnalul scriitorului consemnează cu indiferență și ironie
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de la final se poate identifica cu episodul stigmatizant din Hotelul Askanischer Hof. Un fragment foarte scurt al "Procesului", " În fața legii", apare independent în ediția de Anul Nou din 1915 a săptămânalului evreiesc independent "Selbstwehr" ("Legitimă apărare"). Faimoasa parabolă începe astfel: Cititorul nu poate afla mai exact ce este această "lege": un lucru abstract sau concret? Cert este că ea devine unicul obiectiv al protagonistului, care așteaptă, la îndemnul portarului, toată viața pentru a intra. În momentul morții, omul îl întreabă pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Comunist al Cehoslovaciei ("Komunistická strana Československa" sau "KSČ") după al Doilea Război Mondial nu a dus la o reabilitare a scriitorului. Kafka este considerat un artist "burghez" și "decadent". Mai mult, romanul " Procesul" poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde ale denunțurilor și proceselor de fațadă specifice Blocului Estic. De altfel intelectualii din Rusia Sovietică care au avut ocazia să citească acest roman, pe ascuns, sub formă de samizdat, au crezut că este opera unui dizident
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a eroului-victimă. Forma predilectă este parabola, o poveste în spatele căreia autorul ascunde niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului, fiind influențat de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
începi, că ți-ai pierdut iluziile că ceva anume ar fi mai mult decât un început, sau măcar un început ». Incipitul kafkian poartă de multe ori centrul de greutate al întregii opere. În "Metamorfoza" și "Procesul" încă din prima frază cititorul este confruntat, fără formalitățile unei expozițiuni, cu șocantul conflict central. "In medias res" începe și "Colonia penitenciară", introducând mașinăria-suprapersonaj prin cuvintele de o emoție cu greu stăvilită ale Ofițerului, « Este un aparat deosebit ». La fel și "Vizuina": « Am construit vizuina
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
inițiale comune, cu care o altă rostire se poate închega. Exemplul următor simplifică expunerea principiului acrofonic: Glifa numărul unu, "băiatul ce aleargă", invocă pentru Jean Faucounau numele homeric al acestuia, * κο-ρFος (transcris de altfel în codul beta astfel: kou=ros). Cititorii proto-Ionieni ai glifei nu fac, privind-o, decât să recite silaba inițială [ku] pe care scribul a imprimat-o mai înainte. Iar cu această silabă se poate nota și oricare alt cuvânt care începe cu aceleași sunete. Următoarele două glife
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
te]. Iar cu toate trei se poate astfel scrie cuvântul ku-su-te, sau cel fonetic echivalent, grecesc, românesc, ori al oricărei alte limbi. După contextul dat, sensul aceluiași cuvânt rostit poate fi desigur foarte diferit. Singura condiție a biunivocității lecturii pentru cititor și pentru scrib este ca aceștia să se refere la aceeași limbă. Principiul acrofonic, înrudit cu cel al rebusului, este universal, deoarece el poate astfel nota orice limbă. Totuși, spre deosebire de "rebusuri ", el trebuie pus la lucru numai într-una și
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
între Moldova și Polonia. În timpul domniei lui Petru I, granițele Moldovei s-au extins spre sud, atingând țărmul Mării Negre, inclusiv Cetatea Albă. A construit cetatea de scaun al Sucevei, ridicarea mănăstirii Neamțului de ucenici ai meșterului Nicodim, din Țară Românească, cititorul mănăstirii de la Vodița. Urmașul său, Roman I, într-un hrisov din 30 martie 1392, se intitula marele singur stăpânitor domnitor voievod al Țării Moldovei de la munți până la țărmul marii, ceea ce demonstrează procesul de unificare a Moldovei. Din căsătoria sa cu
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
bestiar de tip medieval, în care erau incluse si tot felul de ființe fantastice. În această poezie vasiliscul semnifică prefigurarea ispitei care marcheaza hotarul dintre inocența copilăriei și deschiderea erotică a Adolescenței. Organizată sub formă de triptic, poezia se prezintă cititorilor pe un fundal de descântec pentru a vindeca dragostea care ucide: fiindca obrazele albe adică inocente sunt tentate să cadă sub puterea sa malefică:
Vasilisc () [Corola-website/Science/296925_a_298254]
-
fi cea a unei plante, a unui animal, a unei corăbii. Există diferite metode pentru [[transliterare]]a cuvintelor arabe prin care acestea sunt redate în mod exact și eficient în [[alfabetul latin|alfabet latin]]. Metodele de o mare acuratețe permit cititorului să recreeze cuvântul exact folosind alfabetul arab. Totuși, aceste sisteme se bazează pe semne diacritice uneori, destul de complicate, de elaborate. Alte sisteme mai puțin exacte folosesc deseori câte două caractere (ca de exemplu "sh" și "kh"), care sunt mai ușor
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]