38,404 matches
-
raportată moartea generalului Hamadani, ajutorul generalului Qasem Soleimani în Siria; moartea sa a fost evaluată de șeful serviciului de informații al SUA ca „lovitură psihologică pentru forțele pro-regim din Siria”. Pe 12 octombrie, mass-media iraniană a raportat că încă doi comandanți ai Corpurilor Gărzii Revoluționare Iraniene, Hamid Mokhtarband și Farshad Hassounizadeh, au fost uciși în Siria. În ciuda acestor pierderi mari, pe 14 octombrie, s-a afirmat că pregătirea pentru ofensiva ruso-siriano-iraninano-hezbollahă, în scopul țintirii rebelilor din Aleppo, continuă repede. Cel puțin
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
vecinătatea nordică era acoperită de zona puternic împădurită a Ardenilor. Generalul francez Philippe Pétain considera Ardenii „impenetrabili” dacă erau luate „măsuri speciale”. Dacă inamicul ar fi atac prin zona împădurită, el și-ar fi expus trupele primejdiei încercuirii și distrugerii. Comandantul suprem francez, Maurice Gamelin, avea o părere asemănătoare, considerând că posibilitatea declanșării unui atac german prin Ardeni este redusă, condițiile din zonă fiind defavorabile unor operațiuni militare de amploare. Jocurile de război din 1938, în care a fost a fost
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fost redus, fiecare divizie având în componență acum un singur regiment de artilerie, comparativ cu cele trei sau patru ale francezilor. Reformele lui Pariani au pus pe primul plan atacul frontal, cu excluderea atacurilor de flanc și spate. În plus, comandanților forțelor terestre din prima linie le-a fost interzis să comunice direct cu omologii lor din aviație sau marină, ceea ce făcea aproape imposibilă colaborarea inter-arme. Mareșalul Rodolfo Graziani se plânsese de faptul că, în lipsa vehiculelor motorizate, armata italiană avea să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
comunicație care traversau frontiera cu Italia. Pentru restul scurtului război cu Italia, francezii nu au întreprins nico acțiune ofensivă. Pe 29 mai, Mussolini l-a convins pe regele Victor Emmanuel al III-lea, care era din punct de vedere constituțional comandantul suprem al forțelor armate italiene, să îi delege Ducelui principalele prerogative. Pe 4 iunie, Badoglio i se adresa deja lui Mussolini cu titulatura de „comandant suprem”. Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
convins pe regele Victor Emmanuel al III-lea, care era din punct de vedere constituțional comandantul suprem al forțelor armate italiene, să îi delege Ducelui principalele prerogative. Pe 4 iunie, Badoglio i se adresa deja lui Mussolini cu titulatura de „comandant suprem”. Pe 11 iunie, regele a emis o proclamație către armată prin care îl numea pe Mussolini „comandat suprem al forțelor armate care luptă pe toate fronturile.” Din punct de vedere juridic, această proclamație era lipsită de putere, nefiind un
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
aceasta nu a influențat în niciun fel puterea dictatorului italian. Pe 4 iunie, Mussolini a emis un document prin a schițat noile responsabilități pentru "Stato Maggiore Generale" (pe scurt "Stamage") - să transforme directivele sale strategice în ordine de luptă pentru comandanții militari. Pe 7 iunie, "Superesercito" (Comandamentul suprem italian) a dat ordin Grupului de Armată Vest să păstreze un „comportament absolut defensiv, atât pe pământ cât și [în] aer”, ceea ce arăta îndoielile înalților responsabili militari cu privire la declarațiile lui Mussolini cu privire la cele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
retrase de puțină vreme din Franța continentală în fața înaintării germane. Locațiile pe care le-au atacat francezii au fost lipsite de orice importanță strategică. Peste 600 de avioane au fost retrase în Africa până pe 22 iunie, când generalul Charles Noguès, comandantul francez din zonă, a cerut permisiunea să organizeze un atac împotriva Italiei sau Libiei. La început, propunerea sa a fost respinsă. Pe 15 iunie, 3 Squadra Aerea a trimis mai multe bombardiere SM.79 și G.50 să bombardeze Corsica
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
se întâmplase deja. Cartierul General Suprem a crezut în mod greșit că înaintarea germană în valea Ronului îi va forța pe francezi să își evacueze militarii din forturile din Alpi. În ordinul de zi de pe 18 iunie, generalul Paolo Micheletti, comandantul Diviziei I alpine "Taurinense", afirma că „nu poate fi anticipată o rezistență puternică, datorită moralului francez zdruncinat”. Micheletti era mai preocupat de zvonurile existenței în zonă a bandelor de exilați politici italieni înarmați cunoscuți ca "fuoriusciti", decât de rezistența francezilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în același ritm”. Scopul acestor ordine sunt neclare chiar și în zilele noastre, dar conținutul celui dintâi s-a răspândit rapid în rândurile soldaților italieni, care au început să sărbătorească sfârșitul războiului, existând chiar cazuri de fraternizare cu soldații francezi. Comandanții au primit ordine să explice corect situația trupelor din subordine: ostilitățile aveau să fie reluate în cele din urmă. În acea zi, Mussolini a avut o întâlnire cu Hitler la München în timpul căreia dictatorul italian a fost informat că pretențiile
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a intrat în port la prânz pe 14 iunie. Vasele de război franceze au lansat 1.500 de proiectile, iar bateriile de coastă italiene aproximativ 300. Francezii au raportat „că au supus țintele lor unui bombardament susținut și eficient”, deși comandanții au admis mai târziu că „rezultatele focului împotriva țărmului... au fost aproape nule, cauzând pagube lipsite de importanță”. Echipajul de pe "Calatafimi" au crezut că „strălucirea proiectilelor care au atins "Albatross" au marcat detonarea torpilelor de la bord”. Această presupunere a fost
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
fie convocat pe perioada războiului. Pe 19 iunie, generalul Roatta a transmis un mesaj scris Grupului de Armată Vest „este posibil ca să existe trupe franceze în fortificații dar, cel mai probabil, trupele mobile aflate în spate sunt deja în retragere” Comandanții italieni de pe front nu au fost însă influențați de convingerile eronate ale comandanților cu privire la retragerea francezilor, dar erau convinși însă că francezii erau cu moralul la pământ. Unii dintre ofițerii italieni și-au învățat în glumă soldații din subordine cu
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mesaj scris Grupului de Armată Vest „este posibil ca să existe trupe franceze în fortificații dar, cel mai probabil, trupele mobile aflate în spate sunt deja în retragere” Comandanții italieni de pe front nu au fost însă influențați de convingerile eronate ale comandanților cu privire la retragerea francezilor, dar erau convinși însă că francezii erau cu moralul la pământ. Unii dintre ofițerii italieni și-au învățat în glumă soldații din subordine cu se comporte ca amanți ai franțuzoaicelor. Din aceste motive, atunci când a fost declanșat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
coloanele italiene, care nu reușiseră să ajungă la Lanslebourg. Armata I a reușit să scape de povara atacului principal - care a căzut de aceea în sarcina Armatei a 4-a din nord - ca urmare a intervenției de pe 20 iunie a comandantului ei, generalul Pietro Pintor. Porțiunea sudică a frontului pe care se afla Armata I, de la Monte Grammondo până pe litoral, era ocupată de Divizia a 37-a de infanterie montană "Modena" și de Divizia a 5-a de infanterie "Cosseria". Rezerva
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
mm. Regimentul mai avea în dotare 3.500 de catâri pentru transportul pieselor de artilerie, 68 de camioane, 71 de motociclete și 153 de biciclete. Dispunerea inițială a trupelor a fost una defensivă. În analizele făcute mai înainte de izbucnirea luptelor, comandanții italieni se temeau de un posibil atac francez cu iperită. Pe 20 iunie, regimentul a primit ordin să urce de-a lungul văii, aproximativ 60 km în interiorul teritoriului francez, pe singurul drum existent în zonă. Încă de la început, italienii au
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
zăpadă au fost atât de puternice în unele locuri, încât unii soldați italieni au purtat măștile de gaze pe față pentru ca să poată respira. Trupele avansate italiene s-au mișcat mai repede decât convoaiele de reaprovizionare. De exemplu, pe 23 iunie, comandantul Diviziei a 4-a alpine "Cuneense" s-a plâns comandantului Armatei a 2-a că nu poate păstra legătura cu trupele sale de pe front deoarece nu a putut să își mute cartierul general în munți datorită vremii nefavorabile. În unele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
unii soldați italieni au purtat măștile de gaze pe față pentru ca să poată respira. Trupele avansate italiene s-au mișcat mai repede decât convoaiele de reaprovizionare. De exemplu, pe 23 iunie, comandantul Diviziei a 4-a alpine "Cuneense" s-a plâns comandantului Armatei a 2-a că nu poate păstra legătura cu trupele sale de pe front deoarece nu a putut să își mute cartierul general în munți datorită vremii nefavorabile. În unele cazuri, bucătăriile mobile italiene nu au putut livra hrana caldă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de aici se numără: Lui Toma zugravul din Suceava îi este uneori atribuit - în mod controversat , un autoportret inserat în scena "Asediul Constantinopolului", unde s-ar fi zugrăvit el însuși într-un călăreț apărător al cetății ce aruncă lancea înspre comandantul oștii turcești.
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
- cunoscut și sub numele de "Alexe Anastasiu" - (n. 4 octombrie 1865 - d. 1947) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de brigadă și divizie în campaniile anilor 1916 - 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
comandant de brigadă și divizie în campaniile anilor 1916 - 1918. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie 1918 - 1/13 august 1919 distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917, în fruntea Brigăzii 21 Infanterie
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie 1918 - 1/13 august 1919 distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917, în fruntea Brigăzii 21 Infanterie. La 14 septembrie a demisionat
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentelor 15, 36 și 9 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie , comandant al Brigăzii 19 Infanterie, comandant al Brigăzii 21 Infanterie, precum și comandant al Diviziei 9 Infanterie în perioada 3 16 iulie 1918 - 1/13 august 1919 distingându-se în cursul Bătăliei de la Mărăști din anul 1917, în fruntea Brigăzii 21 Infanterie. La 14 septembrie a demisionat din armată, fiind trecut în rezervă
Alexandru Anastasiu () [Corola-website/Science/335022_a_336351]
-
Sankt Petersburg. După absolvire, rămâne în cadrul "Districtului Militar Sankt Petersburg". La 15 noiembrie 1884 este numit adjutant-superior în statul major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă". Din 8 decembrie 1886 până la 23 octombrie 1887 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă", iar la 20 iunie 1901 comandant al "Regimentului 145 Infanterie" din Novocerkassk. La 10 mai 1903
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă", iar la 20 iunie 1901 comandant al "Regimentului 145 Infanterie" din Novocerkassk. La 10 mai 1903 este avansat la gradul de general-maior și numit la comanda "Regimentului de Gardă „Pavlovski”". În timpul evenimentelor din 9 ianuarie 1905, Șcerbaciov a comandat un detașament special (format din două batalioane
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]