45,986 matches
-
făcut să mă-mbrac? - Ți-am spus că nu merg. Și Titi se-ntoarse cu capul la perete. Supărată, Aglae se dezbrăcă și nu mai merse. A doua zi Ana fugi. - Titi, insistă Aglae, termină odată. Nu vă înțelegeți, și pace. Ea e ușuratică, tu ești încăpățînat, nu-i nimic de făcut. Divorțați. - Eu nu divorțez! se-ncăpățînă Titi. De altfel Ana era văzută de toți pe stradă cu feluriți inși, unii afirmau că avea legături certe cu unul sau cu altul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a binelea să mănînce,să-mi spui, mă rog, ce poți să faci? - Cum ce pot să fac? întrebă indignată Aglae. - Asta te-ntreb și eu, zise calm Stănică, dar cu vădităintenție de a excita. Vrea s-o adopte, și pace. Legal nu e nici o piedică. - Mâncați, îndemna Simion pe Aurica și pe Titi, mâncați, mâncarea este elixirul vieții! și el însuși înghițea cu lăcomie, vârând în gură bucăți mari de pâine și ștergând cu miez ultimele resturi de sos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ține grozav la copii, în felul lui, repet, și ei toți își puseseră nădejdea că va crește pe Titi et Co. și le va lăsa averea. N-are decât să le-o lase. În definitiv, numai să-mi dea mie pace. Tanti Aglae și cu Aurica mergeau cu perversitatea atât de departe, încît îmi spuneau mereu, față de lume: " Degeaba îl lingușești pe Costache și te zbenguiești, Costache nu te iubește. Eu să fiu, și nu te-aș iubi dacă n-ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta cu adopțiunea? La ce folosesc formalitățile astea stupide și fără scop? Crede-mă, papa, așa sau altfel, pentru mine ești același. Nu mai te obosi cu nimicurile astea. Poate că așa, tanti Aglae și compania ne vor lăsa în pace. Moș Costache ascultă aceste vorbe cu o smerenie crescândă. Fața, ochii, buzele i se înviorară treptat, un zâmbet fericit îi apăru pe obraz, și trăsăturile feței lui aprobau tremurând. Teroarea dispăruse, totul se încheiase în chipul cel mai fericit. - Fetița
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebă ea, școlărește. - Felix. - Felix și mai cum? - Sima.- Și urmezi medicina? G. Călinescu - Da. - Ce nostim! Nu cunoșteam până acum un student înmedicină. Stănică făcu încă o dată încurajator cu ochiul către Felix și zise: - Fată faină! - Lasă-mă-n pace, frate, se supără Georgeta, ce-i tot daizor cu "fată faină"? - Divină! exclamă Stănică. - Uf, ești agasant! Mai toarnă-mi puțin vin. Stănică turnă, apoi pretextă necesitatea unei convorbiri cu cineva în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că nu e nimic. Pentru ea boala era indiferentă, nu voia cazuri complicate, care să-i strice liniștea casei. Tratamentul lui Simion se reducea la dietă, și asta era ușor de făcut. S-o urmeze și s-o lase-n pace. - Nu știți o veste mare! anunță misterios Stănică. Felix... - Ce-i cu domnul Felix? se umplu de curiozitate Aurica. - Felix lucrează în stil mare, o să ajungă departe. DupăOtilia, a găsit acum o fată superbă, una Georgeta, curtezană de lux, întreținută
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lase Costache averea? Doar adoptînd-o, dacă o mai îndrăzni! - Da? Așa crezi dumneata, iubită mamă? Dar testamentenu sunt? Ce zici de o coală păturită frumos, dictată de Pascalopol, în care moș Costache lasă toată averea iubitei Otilia? - Lasă-mă în pace odată, strigă, ieșită din fire, Aglae, lasă-mă-n pace! Să-l facă și să se ducă dracului toți. Că eu n-am pe nimeni care să-mi apere interesele mele și ale copiilor. Simion? Se-nvîrtește ca un trântor și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Așa crezi dumneata, iubită mamă? Dar testamentenu sunt? Ce zici de o coală păturită frumos, dictată de Pascalopol, în care moș Costache lasă toată averea iubitei Otilia? - Lasă-mă în pace odată, strigă, ieșită din fire, Aglae, lasă-mă-n pace! Să-l facă și să se ducă dracului toți. Că eu n-am pe nimeni care să-mi apere interesele mele și ale copiilor. Simion? Se-nvîrtește ca un trântor și mănâncă. Dumneata ești avocat, dar păcat de cartea pe care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
idiot!" Până în casă, Stănică trecuse printr-un șir întreg de asociații, al căror punct de plecare îl uitase. Olimpia se pregătea să plece. La fel făcea și Felix. Simion adormise, și Aglae era de părere să-l "lase dracului în pace" că n-are nimic. Indigestie! - Unde te duci? întrebă Stănică pe Olimpia. - Acasă, unde să mă duc? Până când am să stau pecapul altora? - Tocmai acum, când e tată-tău bolnav? N-ai auzit că trebuie supravegheat? - Are cine să-l
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
milă chiar, mă privește cu niște ochi! Doamne, sunt o fată bună! - Și ce vrea? întrebă Felix, cu un început de egoism. - Ce vrea? Dumnezeu știe. Îmi închipui eu ce-ar vrea el,dar asta nu se poate. Fii pe pace. De fapt, Titi își pierduse iarăși liniștea. Suna în fiecare zi aproape la ușa Georgetei, sub un pretext oarecare, ședea pe scaun zâmbind prostește, fără să-i spună nimic, încerca s-o tragă de mână. Îi aducea desene înrămate și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ei ceva și dau acum vina pe mine. Pot eu să contrazic pe soacră-mea? Femeie bătrînă! Dumneata ești inteligent, pricepi! Eh, eu, să fiu ca dumneata, n-aș pune la inimă fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău? Norocul dumitale! G. Călinescu - Domnule Stănică, zise exasperat Felix, dând să intre încasă la el, lasă-mă în pace! - Iar te-ai supărat? se miră nevinovat Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fleacurile astea. Mi-aș vedea de treabă, și pace. Ei și ce dacă a zis că trăiești cu Otilia? E un rău? Norocul dumitale! G. Călinescu - Domnule Stănică, zise exasperat Felix, dând să intre încasă la el, lasă-mă în pace! - Iar te-ai supărat? se miră nevinovat Stănică. Vezi cum ești, nu știe omul cum să te ia. Felix trânti ușa și se urcă repede la el în odaie. Stănică stătu puțin pe gânduri în fața ușii, ezită, apoi o luă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sugând cu îndărătnicie un muc de țigară și privind, din când în când, cu neîncredere și dispreț pe Stănică. Nu credea o iotă din ce-i spunea. - Ce-aveți cu băiatul ăsta, zise el în sfârșit, de nu-l lăsațiîn pace? Nu v-a făcut nimic! Nu trebuie să-i spuneți vorbe grele nici lui, nici Otiliei. Copii orfani! Păcat! Stănică prinsese această temă și o dezvoltase: - Îmi pare rău că-mi spui astea! Eu nu respect orfanii? Euînsumi, mă vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a făcut iarbă și-l mănâncă găinile (niște găini se vedeau în curte), unde e pardesiul meu?... - Eu ți-am furat banii, strigă Aglae, în culmea ciudei, eu? - Mamă, încercă Olimpia s-o potolească, nu te potrivi! - Lasă-mă în pace, dragă! Eu i-am furat banii? Banii i-airisipit cu stricatele, să mă ierte copii ăștia, ele te-au adus în halul ăsta. N-ai haine? Dar ce, eram să-ți fac eu haine? din pensia ta păcătoasă? Alți oameni de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică, cu sîngele.Tocmai acum la masă! Fleacuri! Asta poți s-o faci mai târziu, încolo, nu i-au pus gheață la cap? El n-are sânge, și vrei să-i mai iei! Asta-i dureros, domnule, lăsați omul în pace. Auzi, moș Costache, vrei să-ți lase sânge, să te doară? - Daa! răspunse limpede și văietător bătrânul. - Ei, asta-i, rezistă Stănică, lasă că știm noi mai bine ce-ți trebuie. Mai târziu, încolo. Apoi Stănică deveni nemulțumit de mîncare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-l iau eu testamentul, dacă el nu spune nimic? Dacă nu-l găsesc sau i-l fură cineva? - Atunci dumneata, mamă-soacră, zise Stănică, fiind unică moștenitoare de drept, iei tot, vreau să zic tot ce se vede. - Lăsă-mă în pace, se răsti Aglae, ca și când Stănică eravinovat de lipsa testamentului, iau casa, că nu-mi închipui c-o să aibă neobrăzarea s-o lase pe mâini străine, dar banii, bănișorii pe care i-a cules el vânzând bunătate de acareturi, cine-i
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Ce speranță să mai am eu: ca mâine sapa și lopata (bătrînul se făcu palid). Omul cu cap își pune lucrurile în regulă, se mai îngrijește și de suflet. Doamne ferește, vine o moarte, ai văzut cum ai căzut jos... - La-la-lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, strigă sugrumatbătrînul către imposibila Aglae. -Ce să te las în pace, spun ce-i adevărat! Dacă mori, nu știe omul unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am eu: ca mâine sapa și lopata (bătrînul se făcu palid). Omul cu cap își pune lucrurile în regulă, se mai îngrijește și de suflet. Doamne ferește, vine o moarte, ai văzut cum ai căzut jos... - La-la-lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, strigă sugrumatbătrînul către imposibila Aglae. -Ce să te las în pace, spun ce-i adevărat! Dacă mori, nu știe omul unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Omul cu cap își pune lucrurile în regulă, se mai îngrijește și de suflet. Doamne ferește, vine o moarte, ai văzut cum ai căzut jos... - La-la-lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, strigă sugrumatbătrînul către imposibila Aglae. -Ce să te las în pace, spun ce-i adevărat! Dacă mori, nu știe omul unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te las în pace, spun ce-i adevărat! Dacă mori, nu știe omul unde să caute banii să-ți facă cele creștinești. Oamenii bătrâni mai merg pe la biserică, se mai spovedesc, își pun bani de înmormîntare deoparte, haine curate... - La-la-lasă-mă-n pace, că n-am murit! Pleacă de aici, căn-am murit! strigă, din nou livid, Costache. - Degeaba te superi, ca soră sunt datoare să-ți spun ce-ibine. Tu ai avere, ai case, ai bani. Eu sunt soră și nu știu de loc
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
implacabilă Aurica, dece să n-o iei de nevastă? Ar fi o ingrată să nu primească, după câte ai făcut pentru ea. G. Călinescu Moșierul se încruntă, apoi zise serios: - De ce nu ești dumneata cuminte, domnișoară Aurica, șinu lași în pace pe Otilia? Știi bine că nu sunt decât un prieten bătrân, care n-are o familie, și vine din când în când să vă vadă pe toți, cu egală dragoste. Uite, nici n-ai pus cartea jos. Nu e așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
agită bătrânul. G. Călinescu Făcîndu-se că nu înțelege vorbele bolnavului, Stănică puse mâna pe marginea cearșafului, ridicîndu-l în sus, ca spre a controla salteaua. - E bun patul ăsta, se informă el, e destul de moale? De cenu stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domiciliul conjugal, întrucît acest domiciliu se află de mult în strada... etc. Este în interesul dumitale să tranșăm această chestiune, fără zgomot, prin consimțământul ambelor părți. Vă salut cu mult respect, Stănică Rațiu" - N-am avut noroc cu copiii și pace! se căină Aglae. Amsă mă duc să-i dau una, să mă țină minte. Supărarea are și ea marginile ei. Să zic că i-ai făcut ceva. Bine! Oamenii se ceartă și se-mpacă. De ce nu l-ai luat și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
De atunci Felix n-o mai văzu niciodată pe Otilia. Află numai că se căsătorise cu Pascalopol, pe care-l urî din nou. Războiul dădu lui Felix, peste câțiva ani, prilejul de a se afirma încă de tânăr. După încheierea păcii fu aproape numaidecât profesor universitar, specialist cunoscut, autor de memorii și comunicări științifice, colaborator la tratate de medicină cu profesori francezi. Se căsători într-un chip care se cheamă strălucit și intră, prin soție, într-un cerc de persoane influente
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aici a fost Împlinit și că pentru acest rost al lor au toată iubirea și respectul urmașilor. Asta-i „ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”: „Creșterea limbii românești și-a patriei cinstire”! Și tuturor oamenilor de pe pământ le doresc pace, bună Înfrățire, evoluție spirituală și materială pentru ei și urmașii lor. Aceasta este, În linii foarte vagi, opinia unui „simplu cetățean” al acestei minunate țări România, și, vorba cântecului: Am să trec și peste asta... Ce va fi, va fi
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]