38,404 matches
-
au dispersat manifestația de pe Nevski Prospekt. A participat, de asemenea, la înăbușirea revoltelor și rebeliunii din Kronstadt a "Batalionului de Geniu de Gardă", ca răsplată fiind numit în escorta împăratului Nicolae al II-lea. La 23 iunie 1906 este numit comandant al "Brigăzii 1 Infanterie", dislocată în Finlanda, iar la 24 ianuarie 1907, comandant al "Academiei Statului Major General „Nicolaevskaia”". Sub conducerea sa, academia a cunoscut un proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
și rebeliunii din Kronstadt a "Batalionului de Geniu de Gardă", ca răsplată fiind numit în escorta împăratului Nicolae al II-lea. La 23 iunie 1906 este numit comandant al "Brigăzii 1 Infanterie", dislocată în Finlanda, iar la 24 ianuarie 1907, comandant al "Academiei Statului Major General „Nicolaevskaia”". Sub conducerea sa, academia a cunoscut un proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
proces de reformă bazat pe lecțiile învățate din războiul ruso-japonez din 1905, aducând profesori noi, tineri și bine pregătiți, cum erau coloneii Golovin, Neznamov, Boldîrev, Kelcevski și alții. La 29 noiembrie 1908 este avansat general-locotenent, iar în 1912 este numit comandant al "Corpului 9 Armată", la comanda căruia îl va găsi izbucnirea Primului Război Mondial. Corpul 9 Armată condus de Șcerbaciov a participat, ca parte a Armatei 3 de pe Frontul de Sud-Vest, la Bătălia Galiției. După bătăliile câștigate de pe râurile Lipa Aurie și
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de asediu condus de Șcerbaciov a fost desființat. În aprilie 1915, generalul Șcerbaciov a fost numit comandant al "Armatei 11" dislocată pe frontul din Carpați , între "Armata 8" condusă de generalul Alexei Brusilov și Armata 9 condusă de generalul Platon Lecițki. Inițial, în compunerea Armatei au intrat Corpurile XXII și XVIII Armată. Împotriva forțelor lui Șcerbaciov a
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
perioada 17 august - 10 octombrie 1915, trupele sale au luat prizonieri 934 ofițeri și 52.895 trupă, capturând 36 de tunuri și 149 mitraliere." În octombrie 1915 a fost avansat la gradul de general de infanterie și numit general-adjutant și comandant al "Armatei 7" de pe Frontul de Sud-Vest. Sub comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul Strâpa, în timpul ofensivei Brusilov din vara și toamna anului 1916. După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
comanda sa, Armata 7 a câștigat o serie de victorii pe râul Strâpa, în timpul ofensivei Brusilov din vara și toamna anului 1916. După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a fost numit asistentul regelui Ferdinand I al României, comandantul suprem al Frontului Românesc, înființat în decembrie 1916, după înfrângerea forțelor române în campania anului 1916. În realitate, generalul Șcerbaciov era comandantul de fapt al Frontului, care avea în compunerea sa patru armate rusești și două armate române. În iulie
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
După revoluția din februarie, la începutul lunii aprilie 1917, a fost numit asistentul regelui Ferdinand I al României, comandantul suprem al Frontului Românesc, înființat în decembrie 1916, după înfrângerea forțelor române în campania anului 1916. În realitate, generalul Șcerbaciov era comandantul de fapt al Frontului, care avea în compunerea sa patru armate rusești și două armate române. În iulie 1917, forțele Armatei 2 române sprijinite de trupele ruse au declanșat ofensiva de la Mărăști, pe care Șcerbaciov a fost nevoit să o
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
Ca urmare, s-a decis crearea unui Corp rus de voluntari pe Frontul Românesc și trimiterea ulterioară a acestuia pe Don. La începutul lui noiembrie 1917, la Iași, ofițerii de pe Frontul Românesc au decis să nu fie recunoscut principiul alegerii comandanților introdus de bolșevici, concomitent cu organizarea de unități ucrainene locale, măsuri al căror scop era crearea unor unități de încredere, care urmau să formeze nucleul viitoarei armate ruse. Organizarea lor a fost condusă, la început, chiar de Șcerbaciov. În noiembrie
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
început, chiar de Șcerbaciov. În noiembrie 1917 a sprijinit decizia Radei Centrale ucrainene - ce proclamase independența Ucrainei - de fuzionare a forțelor ruse de pe fostele Fronturi de Sud-Vest și Românesc într-un front unic - Frontul Ucrainean, numindu-l, totodată, pe Șcerbaciov comandant al acestui nou front și ocupat de Armata Republicii Populare Ucrainene, nou-formată. Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
secretar (1 mai 1859), numit de împărat consilier de guvern cu titlu și rang precum însărcinat cu conducerea districtului Split (15 octombrie 1861), avansând în 1864 la funcția de consilier prezidial, toate funcțiile în cadrul guvernământului militar și civil sub generalul comandant Feldmarschalleutnant (mai târziu Feldzeugmeister) Lazarus baron de Mamula (n. 22 mai.1795 - d. 12 ianuarie.1878) în Zara, urcând din nou în carieră după puține luni la rangul de căpitan de județ ("Kreishauptmann"). În urmare, Alesani a fost de mare
Girolamo de Alesani () [Corola-website/Science/335382_a_336711]
-
un agent al Diviziei, ajută echipa JTF (Joint Task Force), după care pleacă spre Zona de carantină cu Faye Lau, o colegă. Cu toate acestea, avionul care trebuia să-i ducă acolo este distrus într-o explozie, omorându-l pe Comandantul Diviziei și rănind-o pe Lau. Agenții Diviziei folosesc Clădirea Poștală James A. Farley ca bază de operațiuni. De acolo, agenții primesc misiuni de a salba persoane importante și de a combate grupurile criminale, precum grupul Rikers, evadații de pe insula
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
dezvăluit și că Keeler și alți agenți care au dispărut împreună cu el ajută "Last Man Battalion" (LMB) - Ultimul batalion, o companie militară privată ce este ostilă Guvernului SUA. Lucrând împreună, aceste două grupuri distrug VTOL-ul și îl omoară pe Comandant. Interceptând un semnal din partea consulatului rus, agenții încearcă să-l salveze pe Vitaly Tchernenko, un virolog rus, care pretinde a avea informații despre Otrava verde. Cu toate acestea, el este răpit de Keeler și de LMB înainte ca Divizia să
Tom Clancy's The Division () [Corola-website/Science/335424_a_336753]
-
Unul dintre pilonii acestei inițiative a fost acela de a implica în lupta în mod organizat împotriva statului ai cărui cetățeni încă mai erau, prizonierii de război austro-ungari. La sfârșitul aceleiași luni, primul ministru italian a remis generalului Armando Diaz, comandant suprem al Armatei Italiene, recomandarea de a recruta prizonieri austro-ungari aparținând naționalităților oprimate de Austro-Ungaria și de a organiza prompt unități formate din aceștia. La începutul lunii aprilie 1918, un grup de 22 de ofițeri de naționalitate română aflați în
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
din Regat. Pe 15 octombrie 1918, în urma aprobării ministrului de război Zupelli, guvernul italian a emis decretul oficial de înființare a unei Legiuni românești (în ), care să lupte alături de trupele italiene pe teatrul de război din peninsulă. În funcția de comandant al Legiunii a fost numit generalul de brigadă cavaler Luciano Ferigo, care fusese în timpul războiului atașat militar al Italiei în România și era căsătorit cu o româncă. Militarilor înrolați în Legiunea Română, organizați în trei regimente, li s-au echivalat
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
Odorheiu Secuiesc. Soldații români și-au adus contribuția la victoriile armatelor italiene împotriva Armatei Austro-Ungare la Montello, Vittorio Veneto, Sisemolet, Piave, Cimone, Monte Grappa, Nervesa, Ponte Delle Alpi. La 22 noiembrie 1918, militarii Companiei 1 Române au fost decorați de către comandantul Armatei a 8-a italiene cu „Crucea de Merit de război”. Alți voluntari români au primit alte decorații, printre care „Medalia de argint” și „Medalia de bronz”. La Rovereto, în nordul Italiei, există un monument comemorativ în amintirea soldaților Legiunii
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
de sublocotenent în Armata Austro-Ungară. A luptat în Rusia și în Galiția, suferind răni multiple. Rebreanu s-a remarcat, de asemenea, pe Frontul Italian și a fost decorat cu Medalia de Aur pentru Vitejie, cea mai înaltă decorație acordată de comandanții austrieci unui român. Îi scrie vreo 25 de scrisori fratelui său, Liviu, din care reies unele trăsături de caracter: înflăcărare tinerească, timiditate și lipsă de inițiativă. Distrugerea unui reflector italian care îi incomoda mult îi aduce o înaintare în grad
Emil Rebreanu () [Corola-website/Science/335442_a_336771]
-
militare constituite din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Ardealului. Cariera militară A parcurs toate treptele ierarhiei militare,până la gradul de general: maior în 1885, locotenent colonel în 1892, șef de stat major în 1894, comandant al regimentului 11 artilerie din Focșani, din 1895. Va fi pensionat în 1906 și trecut în rezervă cu grad de general de brigadă, după 38 de ani de serviciu devotat față de Armata română. În tot acest timp s-a dedicat
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
statului român. Pentru punerea în aplicare a acestei sarcini, el a ales armata și jandarmeria, atribuții în acest sens având administrația civilă a armatei, reprezentată prin pretoratul militar, și Inspectoratul General al Jandarmeriei, aflată sub comanda generalilor Constantin (Piki) Vasiliu, comandant al Jandarmeriei (1940 - 23 august 1944) și subsecretar de stat la Ministerul de Interne (ce va fi ulterior degradat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război), și Constantin Tobescu. Executantul acestor „ordine speciale” a fost marele pretor al
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
va fi ulterior degradat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război), și Constantin Tobescu. Executantul acestor „ordine speciale” a fost marele pretor al Armatei, generalul Ioan Topor. Șeful Marelui Stat Major al Armatei, generalul Iosif Iacobici, a ordonat comandantului Biroului 2, locotenent-colonelul Alexandru Ionescu, să pună în aplicare un plan "„pentru înlăturarea elementului iudaic de pe teritoriul basarabean prin organizarea și acționarea de echipe, care să devanseze trupele române”". Planul a fost pus în aplicare începând cu 9 iulie 1941
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
a tuturor evreilor aflați pe teritoriul rural; închiderea în ghetouri a evreilor de pe teritoriul urban; arestarea tuturor suspecților, a activiștilor de partid, a acelora care au ocupat funcțiuni de răspundere sub autoritatea sovietică și trimiterea lor sub pază la legiune. Comandantul legiunii de jandarmi Orhei, Constantin Popoiu, a atras atenția jandarmilor săi că "„trebuie să-i extermine pe evrei dela pruncul în fașă până la bătrânul neputincios, toți fiind periculoși pentru nația română”". Înainte de a pleca spre Chișinău, guvernatorul militar al Basarabiei
Ghetoul Chișinău () [Corola-website/Science/335502_a_336831]
-
(n. 8 mai 1653, Moulins - d. 17 iunie 1734 Torino) a fost ultimul mare general al lui Ludovic al XIV-lea al Franței și unul din cei mai străluciți comandanți militari din istoria militară a Franței. A fost unul din cei șase Mareșali ai Franței care a fost promovat "" („Mareșal General al Franței”). Villars s-a născut la Moulins pe 8 mai 1653. Era fiul lui Pierre Villars, diplomat și
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
de Baden în Bătălia de la Friedlingen din 20 octombrie 1702, devine Mareșal al Franței. Anul următor împreună cu Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria intră în Tirol și cucerește Kufstein, Hall și Innsbruck ajungând până la Vipiteno, unde cei doi comandanți sunt nevoiți să se retragă din cauza revoltei muntenilor tirolezi. Tot împreună cu prințul elector al Bavariei învinge trupele imperiale la Hochstadt, în 20 septembrie 1703. În martie 1704 este trimis la Cevenne să-l înlocuiască pe Nicolas Auguste de la Baume, marchiz
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
și, ajutate de vânt, o macină în continuare. Astăzi mai există doar 3% din volumul inițial de piatră, redus de forțele naturii la un lanț de insule și stânci. Primul european care a zărit piramida a fost Henry Lidgbird Ball, comandantul navei HMS Supply, care transporta în 1788 coloniști în insula Norfolk. Ball a botezat piramida cu numele său și, la întoarcere, a ancorat în dreptul celei mai mari insule, pe care a numi-o în cinstea lordului Howe, Primul Lord al
Piramida lui Ball () [Corola-website/Science/332007_a_333336]
-
dintre corpurile germane de blindate au atacat Franța prin Ardeni și au înaintat rapid spre Canalul Mânecii. Până pe 21 mai, forțele germane reușiseră să izoleze BEF, resturile forțelor belgiene și trei armate franceze într-o zonă de pe țărmul francez al Canalului. Comandantul britanic al BEF, generalul John Vereker, a realizat că o evacuare peste Canalul Mânecii era singura soluție viabilă pentru salvarea forțelor sale și a început organizarea retragerii spre Dunkerque, cel mai apropiat port important. Pe 22 mai a fost emis un
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
aprecia însă că, dacă atacul avea să se desfășoare conform planului inițial, avea să ducă la un impas la fel ca în primul război mondial și în cele din urmă la un război de tranșee. Manstein a propus cu sprijinul comandantului său Gerd von Rundstedt Înaltului Comandament German (OKH) un plan alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază după traversarea Ardenilor urma să fie
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]