37,196 matches
-
totul literatura. În paginile ei pot fi citite versuri populare sau aparținând unor autori ca Aron Cotruș (În țara morții), George Gregorian, Ioan Al. Bran-Lemeny, I.U. Soricu (semnatar și al unui fragment din drama Doamna munților), Ovidiu Hulea, o proză inedită a lui Emil Gârleanu (Dragoste de patrie) și traduceri din Petőfi și Alphonse Daudet. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289325_a_290654]
-
în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și incantația religioasă cu un erotism exploziv. Volumul Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri (1918 ) adună o proză mai puțin coerentă, însă pe alocuri percutantă, vădind o anume forță de tip dostoievskian. Subiectele se desfășoară prin intermediul unui dialog foarte viu, pedalând pe înfierarea patimii și înțelegerea adâncă a suferinței (un bătrân ce se îndreaptă în căruță spre spital
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
început - despre caișii înfloriți prea devreme, și acela prelucrare a ideii din După melci de Ion Barbu. Numai că D. găsește justificarea sacrificiului: „Și-aduc primăvara mai devreme/ pomii aceștia nebuni”. Amnios (1977) reunește poeme în versuri și poeme în proză. Este o „carte de învățătură pentru fiul meu Andrei”. Mama îi prezintă și îi făgăduiește lumea fiului încă nenăscut, prunc plutind în lichid amniotic ca într-o mare de lacrimi: „Nu vei fi niciodată mai aproape de mine ca acum, când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286861_a_288190]
-
1992 a făcut parte din colegiul de redacție al cotidianului „Azi” din București. Prima carte, romanul Conul de umbră, îi apare în 1975 și e urmat de alte două - Cădere liberă (1978) și Careul de fugă (I-II, 1985-1990), de proză scurtă - Alb (2000), eseuri - Etica spiritului revoluționar (1975), Hamlet-între vocație și datorie morală (1998) și de scenariul cinematografic Probleme personale (1981, după o idee din Cădere liberă). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1978, 1999), Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
datorie morală (1998) și de scenariul cinematografic Probleme personale (1981, după o idee din Cădere liberă). I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1975, 1978, 1999), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj (2002) ș.a. Romanele lui Z. aparțin acelei direcții a prozei românești din anii ’70-’80 ai secolului trecut care, în numele unui alt tip de „angajare” politică și morală, supune mentalitățile dogmatice ale „obsedantului deceniu” unei abordări diferite, aparent mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Ion Vlad, Romanul și „autobiografia”, TR, 1976, 6; Ion Simuț, „Conul de umbră”, ECH, 1976, 4; Ulici, Prima verba, II, 177-179; Poantă, Radiografii, I, 59-62, II, 160-163; Dan C. Mihăilescu, Un roman al memoriei afective, LCF, 1979, 4; Irina Petraș, Proză interogativă, RL, 1979, 43; Ciobanu, Însemne, 248-249; Șerban, Ispita, 127-133; Moraru, Semnele, 247-252; Cornel Ungureanu, Diferite nostalgii, O, 1985, 35; Traian Ungureanu, Roman social, RL, 1985, 41; Ion Simuț, Grigore Zanc după trei romane, F, 1986, 3; Cosma, Romanul, I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
Buzăului, A. își propune să-i familiarizeze pe micii cititori și „creatori” cu literatura. Rubrici: „Cărți noi”, „Atelier”, „Prietenii bibliotecii”, „Și ei au fost copii”, „Remember”, „Cronica cenaclului”. Sunt prezente în paginile „foii” buzoiene, pe lângă copii și profesori - cu versurile, prozele, însemnările lor - și nume consacrate precum Passionaria Stoicescu, Marin Sorescu (cu două poezii inedite, Roiul și Gura Teghii), Alexandru Mitru, Ion Caraion (cu un interviu inedit consemnat de către Alexandru Oproescu la locuința scriitorului, joi, 29 ianuarie 1981, și republicat după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285217_a_286546]
-
Octavian Goga (Iisus pe valuri, Îmi cântă moartea, Bisericuța din Albac) ș.a. De semnalat faptul că aici sunt găzduite în 1934-1935 câteva din primele versuri ale lui Radu Stanca, „elev în cl. V-a liceală” (Mesia, Hristos a înviat!). Cu proză este prezent Victor Papilian (Din alte timpuri), acestuia discutându-i-se și piesele de teatru Cerurile spun, Alt glas, precum și romanul În credința celor șapte sfeșnice. De o atenție specială se bucură opera lui Lucian Blaga, intrat în aria de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
al Biroului din București al postului de radio Europa Liberă. Debutează la „Tribuna” în 1981. Mai scrie la „Ateneu”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Tribuna” ș.a. Povestirile Casa și Tapetul îi sunt tipărite în volumul colectiv Desant ’83, iar prima carte, volumul de proză scurtă Maestrul de lumini, îi apare în 1985, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și cu Premiul Fundației „Liviu Rebreanu”. Salutat de critici ca un prozator stăpân pe mijloace și cu un univers bine conturat încă din paginile de început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
cu înțelegere, evitând în egală măsură sarcasmul facil și emoția ieftină. În finaluri adesea incerte, aceste personaje se estompează și dispar. După o febrilă activitate de jurnalist în perioada imediat postdecembristă, T. revine pe scena literară cu o culegere de proză scurtă Povestiri din lumea nouă (1996; Premiul Uniunii Scriitorilor), iar mai târziu cu Îngerul de la benzinărie (2003). Autorul recompune în primul volum, prin asocierea unor succinte, dar semnificative biografii, imaginea tragicomică a unei lumi haotice, absurde, însă plină de vitalitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
Ioan Buduca, Cercul care se închide, AFT, 1988, 10; Florin Manolescu, Tema singurătății, AFT, 1988, 10; Mihai Dragolea, „Tainele inimei”, ST, 1988, 11; Valentin F. Mihăescu, „Tainele inimei”, LCF, 1988, 53; Simion, Scriitori, IV, 629-637; Papahagi, Cumpănă, 350-358; Vlad, Lect. prozei, 257-268; Țeposu, Istoria, 121-123; Lovinescu, Unde scurte, V, 115-120; Negoițescu, Scriitori contemporani, 435-437; Alex. Ștefănescu, Sociogonie, RL, 1996, 17; Perian, Scriitori, 191-197; Dimisianu, Lumea, 436-440; Adrian Oțoiu, Trafic de frontieră, Pitești, 2000, 31, 35, passim; Manolescu, Lista, II, 296-298; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290138_a_291467]
-
PEN-Clubului (1994-1998) și numit, pentru câteva luni, director artistic (1995), apoi consilier (1999) la Uniunea Scriitorilor. După debutul, cu aforisme, în „Tinerimea Moldovei” (1956), îi apar numeroase articole, note critice, intervenții polemice în „Cultura”, „Nistru”, „Literatura și arta” ș.a. Scrie proză (romane, povestiri, nuvele), teatru și scenarii cinematografice. „Microromanul” Întoarcerea noastră de-o clipă (1966), criticat vehement de autorități, rămas tipărit doar în „Nistru”, este urmat de culegerea de nuvele Era târziu (1968), de romanele Vămile (1972), Linia de plutire (1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
realului, străluminându-l din interior. Vămile prin care trec personajele, tentate să se împlinească în virtutea unor porniri umane firești, reprezintă întrebări obsesive, uneori chiar chinuitoare. În felul de a fi al lui Delaoancea, protagonistul romanului Vămile, se recunoaște o trăsătură proprie prozei moderne: tendința de a înfățișa un erou în formare. Delaoancea este confruntat cu „vămile” vieții de toate zilele, cu multele și măruntele probleme ale cotidianului. Știe că nu mai poate rămâne „un copil minune”, dar ardoarea donquijotescă a pornirilor sale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
Emil Botta, Andrei Tudor, Octav Șuluțiu. Împreună cu Miron Suru, scoate în 1933-1934 caietul de literatură „Herald”, care se voia un „bazar de literatură tânără” și unde publică poezie Nicolae Crevedia, Ilarie Voronca, Andrei Tudor, Mircea Streinul, dar și V. Voiculescu, proza fiind ilustrată de Anton Holban (un fragment din romanul Ioana), Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar critica literară de Octav Șuluțiu. În aceiași ani plănuiește și o antologie a poeților tineri, care nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Tudor Teodorescu-Braniște, Traian Mateescu ș.a., eseurile de C. Noica și Vlaicu Bârna, iar critica literară de Octav Șuluțiu. În aceiași ani plănuiește și o antologie a poeților tineri, care nu e finalizată. Debutează editorial în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi la „Cronica”, „Ulise”, „Facla”, „România literară”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
o antologie a poeților tineri, care nu e finalizată. Debutează editorial în 1934, cu o carte de proze scurte, Dragostea noastră cea de toate zilele, distinsă cu Premiul Societății Scriitorilor Români. Colaborează cu articole de atitudine civică, dar și cu proză, eseuri, cronici și caricaturi la „Cronica”, „Ulise”, „Facla”, „România literară”, „Bobi”, „Cronicarul”, „Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia nouă”, „Reporter”, „Decembrie”, „Rampa”, „Drum”, „Drum nou” ș.a., iar după război la „Revista familiei”, „Revista literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
Viața literară”, „Luceafărul literar”, „Linia nouă”, „Reporter”, „Decembrie”, „Rampa”, „Drum”, „Drum nou” ș.a., iar după război la „Revista familiei”, „Revista literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna” ș.a. În 1931-1932 frecventează cenaclul Sburătorul, unde îi prezintă lui E. Lovinescu revista „XY”, citește proză și schițează caricaturile celor prezenți. De altfel, scriitorul își va însoți opera literară cu desenele proprii, caricaturistul, care își alege modelele îndeosebi din lumea literar-artistică și sportivă, numărându-se între cei mai apreciați profesioniști ai genului. Dragostea noastră cea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
anticlimax comic sau, dimpotrivă, tragic), reușind să alieze dimensiunea gravă a vieții cu grotescul, privirea înduioșată cu observația tăioasă, la nevoie sarcastică, a mediilor și tipurilor. Profilurile au uneori linii argheziene, mai ales în prezentarea lumii monahale. Anunțat de unele proze din Nimic despre Japonia (1935), sondajul lumii literare și artistice se continuă la scara întregii cărți în Turnul Babel (1940), colecție de situații anecdotice cu subtext caracterologic inspirate din viața scriitorilor și a oamenilor de teatru. Profilurile sunt realizate rapid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
psihologia unei vârste dificile, fragilă, dar și rebelă, contorsionată în inhibiții, dar și cu nesecate disponibilități de visare și de emancipare: eliberare de tutela și convențiile adulților, eliberare de propriile complexe. În obsesia erotică, apropiată ca manieră de abordare de proza lui Gib I. Mihăescu, s-au identificat influența lecturilor din Freud, dar și o dimensiune coextensivă firii de artist a prozatorului: „Caricaturală în genere, viziunea lui Neagu Rădulescu e structural senzuală [...]. Fenomen natural la un scriitor secondat de un artist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
culorilor, al liniilor, al imaginației plastice” (Aurel Martin). Narațiunile pe teme sportive - hipismul în Napoleon fugea repede (1947), fotbalul românesc interbelic în Un balon râdea în poartă (1968) - sunt creația unui scriitor agreabil, sprijinit consecvent de talentul graficianului. Pretutindeni în prozele lui R., notarea realistă, exactă și totodată dezinvoltă a gesturilor și vorbirii se îmbină în chip firesc cu tentația senzaționalului, fantasticului și abisalului psihologic. Definitorie rămâne însă perspectiva moralistului și a umoristului, care uzează de o gamă largă de mijloace
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
de Radio. A debutat (prezentată de Geo Dumitrescu) cu opt poezii în „Contemporanul” în 1966, iar în volum, cu Furăm trandafiri, apărut în 1967. Are o bogată activitate publicistică, colaborând la „Contemporanul”, „Secolul 20”, „Convorbiri literare”, „Tribuna” ș.a. cu versuri, proză, traduceri, comentarii, sau deținând rubrici permanente la „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”. În 1980 primește Premiul „Perpessicius” pentru ediția Scrieri de Emil Botta. Poezia sa dezvăluie de la început o personalitate maturizată timpuriu, din teama de „șarpele înserării”, de luciditatea care aduce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
pictorului devine cu atât mai interesant cu cât sugerează o schimbare de gust nu la nivelul unui eșantion elitist, ci al unui public definit printr-o umanitate generică, rezultată probabil din laboratorul modernității europene. "Omul de azi e sătul de proză, sătul de neguțitorism și realitate". Decupajul unei noi sensibilități artistice face loc unei dramatizări a excluderii luând forma alienării pe care o suportă cel repudiat, recte Zola, în fața unei noi estetici căruia acesta îi identifică sursa meprizabilă în estetismul englez
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și "înălțător". Individualismul și intimismul se înscriu pe același portativ al sensibilității simboliste, însă observația esențială îl apropie pe artistul plastic de poet, cele două arte regăsindu-se într-o relație simbiotică tipic simbolistă. Astfel, "Artiștii epocei noastre, desgustați de proza de toate zilele, se concentrează în lăuntrul lor, analizează și-și descriu propriile sentimente, și cu toate că subiectele sunt luate din veacurile trecute sau epocele legendare, aceea ce ne descriu, sunt sentimentele noastre de astăzi, ale lor însăși pictorii de azi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât estetica decadentă, cât și pe cea simbolistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]