43,111 matches
-
proces, probabil în primii ani ai domniei sale, Mieszko a cucerit Masovia. De asemenea, în această perioadă sau mai devreme, a obținut parțial Gdańsk Pomerania. Interesele lui Mieszko au fost concentrate în principal pe zonele ocupate din est (în apropierea de râul Oder), a ramurilor slavilor Polabian, unii dintre ei devenind curând în subordinea lui. Widukind de Corvey a scris că Mieszko a domnit peste tribul Licicaviki, identificat ca regiunea Lubusz. Având controlul asupra acelor triburi vestice, Mieszko a intrat în sfera
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
un nobil saxon care fusese un lider al slavilor Polabian, l-a învins pe Mieszko de două ori, iar în jurul anului 963, fratele lui Mieszko, al cărui nume este necunoscut, a murit în bătălie. Frontierele de la gura de vărsare a râului Oder au fost dorite de margrafii germani. În plus, Veleti Boemia, care la acel moment poseda Silezia și regiunile din Polonia Mică, au constituit un pericol pentru tânărul stat polonez. Cronicile lui Thietmar ridicau unele probleme de interpretare a informațiilor
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
Această ipoteză care susține introducerea creștinismului ca urmare a acestui război nu este confrimată în nici o sursă germană. Omagiul este o chestiune separată, în conformitate cu cronica lui Thietmar, Mieszko plătind de fapt tribut împăratului pentru terenurile din Vurta (o regiune de pe râul Warta). După toate probabilitățile, Mieszko a decis să plătească tribut pentru a evita o invazie similară cu cea suferită de Lusatia. Acest omagiu a fost adus în 965 sau 966. Este foarte probabil ca tributul să fi fost aplicat doar
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
planurile sale de cucerire a pățrilor de vest a Pomeraniei. La 21 septembrie 967 trupele polonezo-boemiene au câștigat în bătălia decisivă împotriva wolinianilor conduși de Wichmann cel Tânăr, care i-a acordat lui Mieszko controlul asupra gurii de vărsare a râului Odra. Margrafii germani nu s-au opus activității lui Mieszko în Pomerania, posibil chiar să-l fi sprijinit. Moartea rebelului Wichmann cel Tânăr, care a murit la scurt timp după bătălie, este posibil să fi fost în concurență cu interesele
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
că cehii guvernau doar nominal peste Polonia Mică și probabil erau limitați de controlul indirect al Cracoviei, și probabil de alte câteva centre importante. Unii istorici, pe baza cronicilor lui Cosma din Praga, sunt de părere că cucerirea teritoriilor din jurul râului Vistula a avut loc după moartea lui Mieszko, în principal în 999. De asemenea, există teoria conform căreia în timpul acestei tranzacții, Polonia Mică a fost guvernată de Boleslav Chrobry, a cărui autoritate i-a fost acordată de către ducele Boemiei. În
Mieszko I al Poloniei () [Corola-website/Science/313582_a_314911]
-
trei încăperi: pronaosul, naosul și absida altarului. Pereții erau din bârne așezate orizontal, materialul folosit pentru acestea fiind obținut, conform tradiției chiar de pe locul unde a fost contruită biserica. Pereții din lemn erau așezați pe un postament din piatră de râu. Întrarea în biserică se făcea pe latura de vest. În fața intrării se afla o prispă cu șase stâlpi ce adăpostește intrarea. Spațiul destinat femeilor, pronaosul este tăvănit, deasupra acestuia fiind amplasat turnul bisericii. Spre turn dar și spre corul ce
Biserica de lemn din Soconzel () [Corola-website/Science/313618_a_314947]
-
solia de pace a tătarilor. Titlul de voievod arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În Cronica primară rusă sau Cronica lui Nestor sau "Povestea vremurilor trecute" se arată că brodnicii au participat în 1223 la bătălia de pe râul Kalka. Traducerea permite o dublă interpretare: Ploscânea poate să fi fost contra sau de partea mongolilor (tătarilor) în lupta acestora împotriva oștirilor aliate ale cnezilor Mstislav al Haliciului și "Mstislav III al Kievului", precum și a marelui han cuman Kotian (Kuthen
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]
-
Pe la începutul lunii ianuarie, italienii ajunseseră la concluzia că regiunile joase ale Somaliei nu pot fi apărate. Cea mai mare parte a forțelor italiene fuseseră deja retrase în regiunile muntoase ale Etiopiei. Britanicii au întâmpinat ceva rezistență la est de râul Juba. Pe 14 februarie, britanicii au cucerit primul obiectiv, orașul Kismayu, aflat la vărsarea râului Juba în Oceanul Indian. Pe 25 februarie 1941, brigadă motorizată nigeriană din cadrul diviziei a 11-a africană a înaintat de-a lungul litoralului și a ocupat
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
fi apărate. Cea mai mare parte a forțelor italiene fuseseră deja retrase în regiunile muntoase ale Etiopiei. Britanicii au întâmpinat ceva rezistență la est de râul Juba. Pe 14 februarie, britanicii au cucerit primul obiectiv, orașul Kismayu, aflat la vărsarea râului Juba în Oceanul Indian. Pe 25 februarie 1941, brigadă motorizată nigeriană din cadrul diviziei a 11-a africană a înaintat de-a lungul litoralului și a ocupat Mogadishu, capitală Somaliei Italiene. Între timp, divizia a 12-a africană a forțat râul Juba
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
vărsarea râului Juba în Oceanul Indian. Pe 25 februarie 1941, brigadă motorizată nigeriană din cadrul diviziei a 11-a africană a înaintat de-a lungul litoralului și a ocupat Mogadishu, capitală Somaliei Italiene. Între timp, divizia a 12-a africană a forțat râul Juba spre orașul etiopiann Dolo. Pe 1 ianuarie, divizia a 11-a africană a început să declanșeze lupte cu trupele italiene în retragere spre nord. Divizia i-a urmărit pe italieni spre Platoul Ogaden. Divizia africană a reușit să străbată
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
Râul Vâlsan este un afluent stâng de ordinul I al Argeșului, în amonte de Pitești. Are o lungime de 84,6 km și un bazin hidrografic cu o suprafață de 358 km. După lungimea sa, râul Vâlsan ocupă locul al 10
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
Râul Vâlsan este un afluent stâng de ordinul I al Argeșului, în amonte de Pitești. Are o lungime de 84,6 km și un bazin hidrografic cu o suprafață de 358 km. După lungimea sa, râul Vâlsan ocupă locul al 10-lea în sistemul Argeșului și se plasează pe locul al 12-lea în ceea ce privește suprafața bazinului. Izvorăște de sub vârful Moldoveanu din Munții Făgărașului, curge de la nord spre sud și străbate zona cristalină a munților înalți (masivul
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
străbate zona cristalină a munților înalți (masivul Ghițu), zona sedimentară (a Subcarpaților Getici), drenează regiunea muscelelor și Platforma Argeșului. Are o rețea hidrografică bine dezvoltată, care fragmentează puternic teritoriul bazinului său prin rupturi de pantă și praguri cu multe cascade. Râul Vâlsan are ape mari primăvara și la începutul verii, când se topesc zăpezile, și ape mici, toamna și iarna. În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
are ape mari primăvara și la începutul verii, când se topesc zăpezile, și ape mici, toamna și iarna. În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
la începutul verii, când se topesc zăpezile, și ape mici, toamna și iarna. În cursul superior este amenajat bazinul de acumulare Vâlsan, care captează apa și o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei și cea a scobarului.
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei și cea a scobarului.
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona moioagei și cea a scobarului.
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
Un alt nume propriu, de obicei ne-uman, a fost folosit prin compunere. Astfel, nume precum "Borăscu", "Dărăscu", "Mărăscu", "Orăscu" și "Zărăscu" se încriu în această categorie. Sufixul "-eanu", sau varianta simplificată "-anu", este, de obicei, atașat numelui unui loc, râu, deal, munte, zonă sau chiar al unui oraș sau al unei regiuni tradiționale românești. Astfel, nume de famile precum "Argeșanu", "Ardeleanu", "Bănățanu", "Constănțeanu", "Deleanu", "Dobrogeanu", "Hațeganu", "Moldoveanu", "Munteanu", "Prahoveanu", "Oroveanu", "Racoveanu", "Sadoveanu", "Timoceanu", "Vrânceanu", "Urleanu" și "Zogreanu" sunt de această
Nume de familie () [Corola-website/Science/313644_a_314973]
-
să trăiască alături de familia Buendía, declarând că nu suporta singuratatea morții. El stă cu familia Buendía și scrie misterioasele pergamante pe care, mai târziu, Aureliano Babilonia le traduce. Melchiade moare a doua oară, de data aceasta înecându-se într-un râu de lângă Macondo. Familia Buendía organizează o mare ceremonie în cinstea acestuia. După moartea lui Melchiade, Marquez face referire la una dintre primele sale nuvele, "„Los funerales de la Mamá Grande”" ("Funeraliile bunicii") Pilar este o locuitoare a orașului Macondo care se
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
este compus din altar, naos, pronaos și pridvor. Pridvorul este închis și pictat. Intrarea în biserică se face prin partea de vest, pe o ușă masivă de stejar, cu grilaj din fier în interior și cu stâlpi din piatră de râu. La marginea pridvorului, pronaosul are deasupra sa două turle octogonale oarbe, așezate în dreapta și stânga sa pe o bază pătrată și una stelată. Turlele sunt luminate de câte opt ferestre și au deasupra lor trei rânduri de firide, între care
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Ludwig (Ludwigskanal), care fusese inaugurat în 1843 de Ludovic I al Bavariei. Lungimea totală era de 178 km și creasta de află la cota 417 mdM. Canalul avea un total de 100 de ecluze, dintre care 68 pe versantul dinspre râul Main pentru o diferență de nivel de 187 m și 32 pe versantul dinspre Dunăre, pentru o diferență de nivel de 79 m. În memoriile sale, Matila Ghyka exagerează apreciind numărul lor la circa 300, dar precizează mai departe "300
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
fel de provocare internă a poziției sale. Boleslav I a moștenit de la tatăl său un teritoriu care avea aproape aceiași dimensiune ca Polonia din zilele noastre. Acesta era centrat pe nucleul ținutului Polanilor, viitoarea Polonia Mare (). Polonia Mare cuprindea valea râului Warta, se întindea spre nord până la Râul Noteć, iar înspre sud cuprindea Kalisz. În afara acestui nucleu incipient, Polonia conținea zonele înconjurătoare cucerite de către tatăl lui Boleslav I, Mieszko I, acestea fiind: părți ale Pomeraniei la nord, inclusiv Kolobrzeg în vest
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
Boleslav I a moștenit de la tatăl său un teritoriu care avea aproape aceiași dimensiune ca Polonia din zilele noastre. Acesta era centrat pe nucleul ținutului Polanilor, viitoarea Polonia Mare (). Polonia Mare cuprindea valea râului Warta, se întindea spre nord până la Râul Noteć, iar înspre sud cuprindea Kalisz. În afara acestui nucleu incipient, Polonia conținea zonele înconjurătoare cucerite de către tatăl lui Boleslav I, Mieszko I, acestea fiind: părți ale Pomeraniei la nord, inclusiv Kolobrzeg în vest și Gdańsk în est, Mazovia cu capitala
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]