40,073 matches
-
romanilor pentru trecut era veche și a constituit una dintre îndeletnicirile spirituale de bază, întâlnite încă în creațiile orale, datorită bogatei și spectaculoasei lor istorii interne și externe. La ospețele romanilor erau cântate faptele de glorie ale marilor bărbați ai trecutului (carmina convivalia), prin acest mijloc fiind păstrate legendele despre începuturile Romei, utilizate de istorici mai târziu. Spiritul metodic al romanilor a obligat pe magistrați să aibă consemnate îndatoririle lor, să-și noteze activitatea în registre (acta) și să prezinte dări
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Autorul a dezvoltat o metodă nouă pentru studiul istoriei și, astfel, Khaldun este considerat a fi fondatorul istoriografiei arabe, sau "tatăl filosofiei istorice ". În prefața lucrării, Ibn Khaldun scria de cele șapte greșeli comise de istorici anteriori. El considera că trecutul este ciudat și trebuie interpretat. A criticat superstițiile și acceptarea necritică a datelor istorice. Ca urmare, a introdus o metodă pentru studiul istoriei, care a fost considerată ca fiind " o nouă știință ", acum, asociată cu istoriografia. Muqaddimah este, de asemenea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
critic și dificil. A constat în crize economice, stagnare demografică, războaie (precum Războiul de 30 de ani sau Războaiele lui Ludovic al XIV-lea). Istoriografia barocă a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
ideea misiunii istorice. Jules Michelet a considerat că francezii sunt cei care duc omenirea către progres și libertate, Franța fiind denumită apostolul libertății. Secolul al XIX-lea a fost, astfel, denumit și "secolul naționalismului". Romantismul se va întoarce către studierea trecutului, istoria devenind una dintre științele cele mai importante. Unitatea de limbă și conștiința destinului istoric comun devin ingredientele principale ale identităților naționale. Atracția principala va fi pentru epoca medievală, cea mai potrivită pentru a răspunde sensibilității romantice, termenul de "romance
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Drang", iar în 1817 a publicat romanul istoric "Rob Roy". În 1819 a publicat "Ivanhoe", ce avea ca tema evul mediu în secolul XII. Romanul istoric transformă istoria în cel mai popular subiect. Consacră istoria scrisă ca o istorie narativă, trecutul fiind reînviat, fiind descrise costumele și clădirile, dar lipseau elementele de analiză și de meditație specifice literaturii istorice din secolul anterior. Astfel, literatura a înlocuit filosofia. În Franța s-au remarcat: Victor Hugo (care a scris "Mizerabilii" și "Notre Dame
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
la fel ca în științele exacte,sau în teoria evoluționistă dezvoltată de Charles Darwin în "Originea speciilor" din 1859. Istoria ar putea avea legi exacte, fiind o știință riguroasă, cu mecanisme precise, care să prezică viitorul, nu să explice doar trecutul. Pozitivismul și marxismul au fost demersuri științifice, militând pentru evoluția societății umane, pentru realizarea unei societăți mai bune, după studiul trecutului. Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
putea avea legi exacte, fiind o știință riguroasă, cu mecanisme precise, care să prezică viitorul, nu să explice doar trecutul. Pozitivismul și marxismul au fost demersuri științifice, militând pentru evoluția societății umane, pentru realizarea unei societăți mai bune, după studiul trecutului. Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice. Conceptul a fost introdus de Auguste
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Catehismul pozitivist". Cursul de filosofie pozitivistă emite legea fundamentală care cuprinde etapele istoriei umanității: 1. Starea teologică (fetișism, politeism, monoteism); 2. Starea metafizică sau abstractă (supranaturalul este înlocuit de abstracțiuni); 3. Starea pozitivă sau științifică (starea definitivă a inteligenței, înțelegerea trecutului și predicția viitorului, militând pentru o lume mai bună). Ultima etapă (starea pozitivă sau științifică) definește o societate bazată pe ordine, progres și altruism (dragostea - ca principiu, ordinea - ca bază, progresul - ca scop). În acest mod, afirmă Auguste Comte, omenirea
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
adâncime de sute de mii de ani, apoi la milioane de ani. A fost numită și "școala metodică" sau "școala pozitivă". Are meritul de a fi pus istoria în paradigmă modernă, indicând faptul că este știința dedicată cunoașterii științifice a trecutului. Istoria părăsește tentația filosofiei, politicii sau literaturii. A pus accent pe profesionalismul istoricului. Rolul cel mai important trebuia să revină documentelor scrise, eliminând tradițiile, legendele și alte surse de informații considerate nesigure. Interesul pentru documentele scrise era strâns legat de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
emblematică a școlii critice, fiind considerat cel mai mare istoric european al epocii sale. Profesor la universitatea din Berlin, a fost denumit "părintele științei istorice". El a impus postulate ce indicau că obligația istoricului este accea de a nu judeca trecutul, de a nu-și instrui contemporanii, ci de a arăta ce s-a întâmplat cu adevărat. Nu există legătură dintre subiectul cunoașterii-istoricul, și obiectivul cunoașterii-faptul istoric. Istoricul nu trebuia să fie condiționat social, ceea ce îi permite să fie imparțial în
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a scris "Sevilla și Atlanticul", "Filipinele" "și Pacificul Iberic", "Civilizația Europei clasice", "Civilizația Europei luminilor", "Spania lui Carol Quintul", "Americile", "Istoria cantitativă", "Istoria Socială". Francois Furet, academician și istoric, a scris "Revoluția Franceză", "Atelierul Istoriei", "Dicționarul critic al Revoluției franceze", "Trecutul unei iluzii", "Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX" și "Fascism și Comunism". În "Trecutul unei iluzii", descrie fascinația exercitată de ideea de comunism, semnificația capitală a revoluției bolșevice. Phillipe Aries s-a ocupat de istoria mentalităților și a publicat
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Spania lui Carol Quintul", "Americile", "Istoria cantitativă", "Istoria Socială". Francois Furet, academician și istoric, a scris "Revoluția Franceză", "Atelierul Istoriei", "Dicționarul critic al Revoluției franceze", "Trecutul unei iluzii", "Eseu asupra ideii comuniste în secolul XX" și "Fascism și Comunism". În "Trecutul unei iluzii", descrie fascinația exercitată de ideea de comunism, semnificația capitală a revoluției bolșevice. Phillipe Aries s-a ocupat de istoria mentalităților și a publicat "Copilăria și viața familială sub vechiul regim", "Omul în fața morții", "Imaginea omului în fața morții" și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
folos lui Iliescu în 2004, deoarece președintele a recunoscut personalitatea lui reală, dincolo de imaginea occidentală de reformist pe care și-o cultiva. Dacă Traian Băsescu l-a ales pe Tismăneanu din motive similare, reiese că președintele dorește să rămână credincios trecutului, nu să deschidă un proces pentru un viitor mai bun al României.” Despre Comisia prezidată de Tismăneanu, Gallagher a scris: “Dacă această comisie a lui Tismăneanu nu este receptiva la persoane din afara propriului lui cerc restrâns, ea ar putea chiar
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
El a fost exact ca o hârtie de turnesol pentru că, în fața lui, aparent că în fața vederii crucii de către diavol, s-au manifestat toate forțele Râului în Parlamentul României. Atunci am avut revelația cât de adânc aveam picioarele înfipte în acest trecut blestemat. Vladimir Tismăneanu era persoană ideală care să coordoneze Comisia, pentru că oamenii care au vorbit cel mai bine împotriva comunismului au făcut-o dinăuntru. Vladimir Tismăneanu, pe lângă faptul că a cunoscut din interiorul unei țări comuniste ce înseamna comunismul în
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
i-au fost aduse de elitarii postcomuniști și adepții acestora din mass-media. Îl asigur pe Vladimir Tismăneanu de întreaga mea considerație pentru eforturile domniei sale și ale membrilor Comisiei, dorindu-mi totodată că diferendele inițiale să fie, de-acum, de domeniul trecutului.” Charles King, profesor la Georgetown University, caracterizează astfel demersul Comisiei coordonate de Tismăneanu: „Raportul este cea mai serioasă, aprofundata și complexă încercare de a înțelege experiență comunistă a României care există în acest moment. A fost prezentat cu câteva săptămâni
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
represiunii, colectivizarea, situația bisericilor, economia, minoritățile naționale, educația ș.a.m.d. [...] Principalele sarcini ale Comisiei Prezidențiale s-au concentrat asupra moralității și puterii, si anume, să îi forțeze pe politicieni și societatea românească să tragă o linie care să separe trecutul de prezent, să pună capăt oficial nostalgiei față de o perioadă de presupusa măreție și independentă, și să accentueze pluralismul cultural și viitorul European de facto al țării.” Alte analize ale “Raportului Final” și ale contribuției lui Vladimir Tismăneanu la condamnarea
Vladimir Tismăneanu () [Corola-website/Science/299512_a_300841]
-
de Nord-Westfalia. Are cca 300 mii locuitori. Între 1949-1990 a fost capitala RFG. Important centru universitar și cultural (teatre, operă, mai multe muzee, printre care și muzeul memorial Ludwig van Beethoven sau Muzeul de științe naturale Koenig). Orașul are un trecut istoric de peste 2000 de ani, fiind la început o așezare germano-romană. Evenimente mai importante, între anii 1597 - 1794 a fost rezidență a prinților din Köln, în anul 1770 se naște aici marele compozitor Ludwig van Beethoven. In perioada secolului XIX
Bonn () [Corola-website/Science/299526_a_300855]
-
în perioada păstoririi patriarhului Teoctist în România. De asemenea, a avut o permanentă activitate pentru unitatea ortodoxă, ca și în domeniul ecumenismului. A obținut situarea Bisericii Ortodoxe Române la un nivel mai înalt în relațiile cu celelalte culte decât în trecut. Deși a fost nevoit să accepte demolarea a 7 biserici ortodoxe monument-istoric în București, a ridicat în schimb, în aceeași perioadă, peste 100 de biserici în țară. A făcut mari eforturi, mergând pe urmele Patriarhului Justinian Marina, pentru a ocroti
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
colaborator la 24-FUN. Din mai 2002 a fost redactor șef la suplimentul „Ziua literară” a ziarului „Ziua”. Proza lui Ștefan Agopian a fost comparată cu realismul magic al lui Gabriel Garcia Marquez. În general, întâmplările cărților sale sunt situate în trecutul istoric, fapt despre care Agopian declara într-un interviu din 2006: „Am început cu Primul Război Mondial în Ziua mîniei. Un prieten bun al meu, regretatul Mircea Nedelciu, îmi zicea: „dacă trăiești destul de mult, vei ajunge în preistorie“. Eu am
Ștefan Agopian () [Corola-website/Science/298953_a_300282]
-
publică romanul "Arde Prahova". La editura Ion Creangă vede lumina tiparului, in 1977, volumul "Povestiri despre cutezători". Între anii 1978 și 1979 continuă activitatea de prozator prin publicarea volumului "Povestea neamului românesc. De la început și până în zilele noastre. Pagini din trecut." vol. I, 1978, vol. II-III,1979, în Editura didactică și Pedagigică. În 1980 Ed. Dacia din Cluj-Napoca îi publică volumul "10 cărți celebre repovestite de Mihail Drumeș". 1982, 27 februarie, scriitorul încetează din viață la București, lăsând în manuscris numeroase
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
să se întâlnească cu obiectivul. În ecuațiile calculatoarelor balistice, pentru a calcula tirul se iau în considerare: distanța, viteza relativă a aerului, umiditatea, temperatura tunului, uzura țevii tunului, tipul de proiectil folosit, presiunea barometrică, viteza obiectivului și mișcarea tancului. În trecut, lupta nocturnă trebuia să aștepte ca cerul să fie senin. Ulterior, în timpul războiului rece, s-au dezvoltat vizoarele nocturne cu lumină infraroșie (IR). Acestea aveau un receptor pasiv, sensibil în spectrul infraroșu, dar avea nevoie de puternice surse de lumină
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
să obțină funcția de guvernator. Când Catherine Parr moare la naștere, în 5 septembrie 1548, el își reînoiește atențiile față de Elisabeta cu intenția de a o lua în căsătorie. Fratele său, Eduard Seymour și Consiliul află despre comportamentul său din trecut față de Elisabeta și este ultima picătură. În ianuarie 1549 este arestat și acuzat de complot: intenția de a se căsătorii cu Elisabeta și de a-l detrona pe Eduard. Elisabeta care trăia la Hatfield House, nu recunoaște nimic. Sir Robert
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
privat în 1590. O nouă generație este la putere. Cu excepția lui William Cecil, ceilalți membrii erau morți: Robert Dudley în 1588, sir Francis Walsingham în 1590, Cristopher Hutton în 1591. Luptele pentru putere în sânul guvernului care fuseseră discrete în trecut, devin tot mai evidente. Naște o rivalitate adâncă între Robert Devereux și Robert Cecil, unul din fiii lui William Cecil, iar autoritatea reginei slăbește. Aceasta se poate observa în cazul doctorului Lopez, medicul personal al reginei, care când este acuzat
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
s-a retras din circuit. Bradbury a fost un susționător fervent al sistemului bibliotecilor publice și a ajutat la strângerea de fonduri pentru a împiedica închiderea din motive de reduceri bugetare a câtorva biblioteci din California. El a amintit din trecutul său că "bibliotecile m-au crescut " și că a evitat colegiile și universitățile, comparând lipsa sa de bani din timpul Crizei cu studenții contemporani săraci. El și-a exprimat scepticismul cu privire la tehnologia modernă opunându-se conversiei operei sale în cărți
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
i (în , în , în ) sunt o etnie migratoare cu origini necunoscute. O parte a Limbii ienișe denota un trecut foarte vechi, de origini europene. Deseori ei sunt numiți ""țiganii albi"", datorită faptului că, altfel decât rromii, au tenul de culoare deschisă. Această populație nu are origini indiene, ci europene (foarte probabil este faptul că se trag din celți). Cu
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]