45,986 matches
-
lumina, Ana vine să-l trezească. Îl găsește scriind de zor. Lasă fetița să doarmă, o duc mai tîrziu la cămin, că stau acasă să scriu, spune în șoaptă, pe un ton grăbit, semn că dorește să fie lăsat în pace. Atunci, treci pe la magazinul din piață. Vreau să scriu... Treci totuși, doar nu-i departe. Bine. Și dacă tot stai, nu iei fetița la prînz acasă? Îi dai să mănînce și-o culci. Bine. Da' mai bine-ai ține-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai comandă o cafea. Sfatul conferențiarei este exact ce-i trebuia: să-și revadă cartea în liniște și-abia apoi să hotărască. Străbate alene, pe jos, drumul pînă la hotel. Caută pretexte să-și alunge gîndurile, care nu-i dau pace. Romanul, în noua formă, îl așteaptă pe masa rotundă, trasă lîngă pat. Se apucă de citit. Zorii zilei de luni îl găsesc refăcînd fraza din final. Sticla de lapte plină cu cafea i-a fost de mare folos, iar haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să-i spună Doris?! Simte cum se cuibărește neliniștea în el. Formează numărul. Ocupat. Așteaptă cîteva minute, apoi repetă. Același sunet enervant, de telefon ocupat. Mult mai vorbește! În fond, ce-l privește pe el?! Totuși, neliniștea nu-i dă pace. Formează iar numărul. Tot ocupat. Se teme de ceea ce se tem toți bărbații; vestea pe care ți-o dau unele femei, cu bucurie, cu tristețe, adesea cu cinism: "știi, s-a întîmplat; am rămas gravidă..." Își reamintește că scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
altfel, bună șefă, minunată colegă de serviciu, dar nimeni nu înțelege ce-a apucat-o să fie așa dură cu scenariul ăsta. Trei ore m-a ținut la discuție, pentru niște chestii minore. Măcar convingeți-o să ne lase în pace, să nu trimită referatul prin poștă la casa de filme... Credeți că găsiți adresa ei? Cînd e vorba de adrese, Mihai se descurcă de minune. De la stația de troleibuz, cincizeci de metri înapoi, la dreapta, al doilea bloc cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
zile, cît a corectat șpalturile romanului, s-a simțit din nou furat de cele scrise, personajele și soarta lor i-au umplut iar sufletul, încît abia a așteptat să se reașeze la masa de scris. Ana l-a lăsat în pace, iar copiii, bucuroși de zăpada abundentă, stăteau mai mult pe afară. A recitit tot cît a scris și s-a oprit. Doar gîndurile continuau să se frămînte. Personajul evadase din carte și redevenise Teona cea reală, din cauza căreia el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-o pe un ton deja iritat, gata să-și înceapă el șirul reproșurilor. Acasă, nevastă-mea, nu-mi vorbește decît ce teribili sînt soții colegelor! pufnește înciudat profesorul. I-am spus de mai multe ori să mă lase naibii în pace, că nu-s decît un amărît de profesor ce știe să explice bine unele noțiuni de matematici, atît! Din asta trăiesc. Ea nu! Ăla aduce acasă carne, că-l trimite directorul să ia de la abator și cumpără dublu, celălalt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai a recitit tot. Apoi a început să scrie mai departe. Abia acum înțelege pe deplin că pe lîngă harul divin, puterea de muncă și pregătirea temeinică, trebuie să ai și o Iasnaia Poliana ca să poți construi un Război și pace. În nouă zile, nu l-a deranjat nimeni. O singură dată a venit sora lui era în trecere prin sat cu o salvare și-au discutat puțin, ca la un vorbitor de închisoare sau într-o oră de vizită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui de plăceri. În an[ul] 1190 el începu o campanie bine înarmată și, lăsând la o parte orașul maritim Anchialos, ajunse pe drumuri cu înconjur și pe poteci în interiorul munților Emului. În vremea aceasta asanizii știuseră să folosească de pacea ce li se dăduse și întăriseră poziția lor după putință. Cetățile și orășelele din munte erau parte apărate cu ziduri și valuri proaspete, parte prevăzute cu cele cerute pentru război și cu merinde contra primejdiei unei lungi împresurări. Împăratul, surprins
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să se-mpace cu românii răzvrătiți și trimise pentru aceasta o anume solie fraților Petru și Asan; însă pertratările se sfărâmară din capul locului, pentru că acești oameni deteră nu numai răspuns sumeț si dârz, ci puseră așa niște condiții de pace încît primirea acestora nu putea să se-mpace nici cu interesul esențial al împărăției, nici cu dignitatea proprie a romilor. Abia s-a dus împăratul în Asia la anul 1195 ca să reguleze partea răsăriteană a împărăției, când Asanizii și reîncepură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe împresurătorii care nu pricepeau ce este. Pierzând nădejdea cuceririi atât de grele a acestei cetăți, amar dezamăgit asupra crezutei ușurințe a întreprinderii și zbătîndu-se nerăbdător contra unei petreceri mai lungi în tabăra de campanie, împăratul Alexie hotărî să câștige pacea pe calea tratărilor de învoială, și nici o jertfă nu-i părea prea mare pentru aceasta. Ca și când ar fi fost biruit deja, el lăsă cetatea Prosakon, orașul Strummiza și toată țara de primprejur în posesiunea și spre folosul lui Chrysos, după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
caute scăpare la munți, atât pentru dânsul cât și pentru partizanii săi. Sfatul și încurajarea aceasta, se potririveau bine cu intențiile și hotărârea lui Ivanco și fura lesne ascultate. Pentru că, între asemenea împrejurări, vâlvoarea răscoalei nu se putea înăbuși prin pace, învoială sau desistare, ginerii împăratului și marele comis (protostrator) Manoil Kamytzes plecară în campanie contra rebelului c-o însemnată oștire. Dar de la început ei dădură mare pas rebelului, așternîndu-se pe luat și pe ascuns prada și pierzând cu acest chip
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și se lățise peste ținutul smolenilor și a împrejurimilor lui. Ivanco (Alexie) nu uită ca s-aducă romeilor din regiunile rebele pierderi însemnate, prinzîndu-i și ucizîndu-i, pe când pe conaționalii săi cari se asociase de bunăvoie cu revolta, îi lăsă în pace pe posesiunile lor. Dar cu puterile îi crescu și îndrăzneala și acel soi de cruzime sălbateca pe care aproape toate popoarele barbar o consideră ca vitejie personală; deci se-ntîmplă aievea ca la ospețe Ivanco tăia în bucăți romei prinși. Împăratul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nefericitului prizonier la închisoare, fără chiar de-a motiva în mod cât de general crima lor; după care se duse pe la sfârșitul primăverii la Kypsella, pentru a se odihni în tihnă. Progresele rebelilor nu-i dădură însă decât prea puțină pace. El își strânse oastea, porni la Orestias (Adrianopole), dar tăbărî acolo mai multe zile în deplină inacțiune, fără să știe încotro, cu totul nelămurit și nehotărât de ce să s-apuce. După opinia sa rebelul Ivanco (Alexie) era neînvins, iar pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl cuceri și condamnă garnizoana la robie. Ivanco din parte-i disprețuia orice întîlnire cu autocratul și nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i se recunoască prin diplomă împărătească de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase pîn-acum în posesiune; al doilea, să i se trimeată cu insignii împărătești logodnica sa, prințesa Theodora. Împăratul încuviință
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prințesa Theodora. Împăratul încuviință într-adevăr aceste condiții și atât el cât și Ivanco întăriră prin jurământ solemn învoiala. Împăratul trimise acuma pe Alexie, cel mai în vârstă ginere ce-l avea, să-i ducă lui Ivanco această solie de pace și, în puterea împăcării giuruite, să-l poftească prietenos în tabăra curții pentru o convorbire. Acesta, neavând nici un prepus, urmă invitarea, dar în vremea vizitei fu prins după porunca împăratului, care-și uită de jurământ, aruncat în temniță și pus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
atât principele sârbesc, Niemania, cât și frații Petru (Kalopetrus) și Asan să-i propuie și să îndeplinească numaidecât o alianță armată contra Împărăției bizantine, sub condiția unor alte beneficii la cari avea să se oblige împăratul. Împăratul Frederic I, pretestînd pacea dintre el și-mpăratul grecesc, nu găsi cu cale de-a primi propunerile principelui sârbesc și a celor bulgaro-romîn, aduse cu atâta grabă și de bunăvoie. Dar fiindcă, în urma lipsei de bunăvoință din partea guvernului bizantin, împăratul Frederic I se văzu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ținu și mai greu se putea înăbuși rezistența protostratorului. Împăratul, plin de vicleșug, încercă cu succes să mulțămească pe unul din protivnicii aliați și să izoleze în acest chip pe cellalt, paralizîndu-l. Chrysos, mrejuit cu mult meșteșug, se dispune spre pace și concesii, se-mpacă 96 {EminescuOpXIV 97} cu-mpăratul, i se promite de soție nepoata împăratului, Teodora, care fusese logodnica lui Ivanco și care într-adevăr i se și dă în primire. Acum abia izbutiră trupele împărătești să reia în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
slăbiciuni. Protostratorul trebui pîn-în sfârșit să deșerte și tarea cetate Stanos în care se retrăsese ca-ntr-o tărie neînvinsă. Printr-un vicleșug, întrebuințat contra lui Chrysos, căzu si Strumizza în mâinile romeilor și Ioannes Spyriodionakis, pierzîndu-și cauza, încheie asemenea pace. În strălucirea unor asemenea fapte glorioase, împăratul putui să se-ntoarcă-n capitală c-o mare sumețire de sine, de vreme ce de un timp încoace trecuse în ochii tuturor de inactiv și nerăzboinic. Ioannițiu primește de la papa uniunea și coroana regală
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greci în țară-i. Misionarii, trimiși numaidecât în Bulgaria din partea papei, începură lupta contra bisericei și preoțimei grecești și dădură astfel o scandaloasă priveliște acestui popor, încă barbar, care abia se convertise la religia iubirii prin fapte a aproapelui, a păcii pline de îngăduință și a concordiei frățești. Meritoșii convertitori, Kyrill și Metodie, încoronară opera lor, introducând atât în Bulgaria cât și-n Moravia uzul limbei slave la liturghie, cu toate protestele patriarhului ecumenic și a papei, încît mijlociră pe cale pacinică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de stâncă asupra zidurilor tari ale orașului. Cei împresurați rezistau pe de o parte cu bărbăție, pe de alta însă cercau a-l îmblînzi pe regele român cu vorbe dulci, măgulitoare, promisiuni și rugăminți umilite și a-l îndupleca la pace; asigurați în contra săgeților după parapet, ei îl recunoșteau în gura mare pe Ioannițiu de rege al lor, se declarară datori a-i plăti bir și tribut, făgăduiră a-mplini orice alte dispoziții ale sale; numai o singură dispoziție, de a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
incalculabil și de acuma înainte. Neapărata istovire a proviziilor, apoi vestea foarte răspândită că latinii au de gând să vie-n ajutorul bântuitului oraș îl hotărâră pe regele român să ridice asediul și să se retragă în Moesia. Merse fără pace, pentru ca reîntărit să se-ntoarcă, să reîncepă lupta și să realizeze pe deplin planurile sale ambițioase. Atunci orașele amenințate, Didymotichos și Adrianopolis, se adresară la latinii din Constantinopol, inamicii lor de pîn-acuma, cerîndu-le ajutor. Aceștia primiră chemarea cu părere de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se afla, de-a primi coroana împărătească ce i se oferise lui, ca urmașului prezumtiv la tron. Neînduplecatul Ioannițiu, încrezut în steaua sa, refuză chiar de la-nceput, reverențios însă hotărâtor, încercările de mijlocire ale papei Innocențiu III, care solicitase restatornicirea păcii și eliberarea împăratului. Marchionul Bonifaciu de Montferrat, acum rege al Thessalonicului, care vedea amenințîndu-se provinciile lui de la nord de către bulgari și cumani, purcese asemenea în ajutorul celorlalți latini și, în calea lui, respinse cu succes atacul izolat al unei cete
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fiului dreptul său duplu de înrudire. Mare piatră căzu în orice caz de pe inimele grecilor și latinilor când se săvârși din viață un dușman atât de rezolut, puternic și crud. După multe biruinți, prudentul împărat Enric încheie cu Borilă o pace admisibilă, apoi știu să-nduplece la o liniștită învoială și pe Theodoros Laskaris, principele grec al Niceei, încît împăratul se bucură pentru câtăva vreme de-o liniște relativă, întreruptă de mai multe ori prin luptele la cari era silit cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din cari nu putu scăpa prin nici-o mijlocire diplomatică, ci numai prin moarte (1219). Împărăția trecu la Robert, fratele mai mic a lui Petru, om slab, nedestoinic, lipsit de putere, căruia cu toate acestea păreau a-i zâmbi de la început pacea și liniștea, căci cumintele împărat al Niceii, Theodoros Laskaris, se căsătorise cu sora lui și-l logodise cu fiică-sa. Dar Theodoros Laskaris se săvârși curând din viață, și atunci pieri orice perspectivă de pace, căci ginerele și urmașul său
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a-i zâmbi de la început pacea și liniștea, căci cumintele împărat al Niceii, Theodoros Laskaris, se căsătorise cu sora lui și-l logodise cu fiică-sa. Dar Theodoros Laskaris se săvârși curând din viață, și atunci pieri orice perspectivă de pace, căci ginerele și urmașul său, Ioannes Vatatzes, urmă un sistem nou politic, făcând abstracție de la încuscrirea cu împăratul Robert. Numai dușmănia {EminescuOpXIV 110} izbucnită în intervalul acesta între cei doi împărați grecești, Vatatzes din Nicea și Theodor din Epir, scuti
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]