37,224 matches
-
labe și o porniră înainte, prin lumea goală, fără direcție și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile sînt un soi de proză dar, totuși, altceva decît proza. Mai multă vreme culese decît scrise, păstrează, puse pe hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
prin lumea goală, fără direcție și imposibil de descris. Erau doi și erau fericiți." Că tot vorbeam de cititorii rutinați ai fantazărilor de tot felul, uzul i-a învățat că poveștile sînt un soi de proză dar, totuși, altceva decît proza. Mai multă vreme culese decît scrise, păstrează, puse pe hîrtie, cumințenia bunicilor care le spun. Nu încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
cu detalii din alte povești și, mai ales, nu-i lasă, autorului lor, superbia unor ,lovituri" de romancier. Ei bine, la Iaromira Popovici și, încă mai mult, la George Bălăiță, stilul face povestea. Care, înainte de-a fi poveste, e proză, scrisă cu toate tertipurile de azi. Ingeniozitatea nu-i vine din inventarele de daraveri tradiționale, complicate la nesfîrșit (poveștile Iaromirei Popovici sînt scurte, nicidecum nu se iau la întrecere, ca ,ramificare" a acțiunii, cu Măr și Păr, bunăoară, care, dacă
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
și desfătare, da, acești străbuni strigau din depărtarea sîngelui și puiul de vulpe îi auzea cu sîngele, cu ochii, cu șira spinării, cu măruntaiele, iar în dinții lui ascuțiți chemarea străbunilor trimitea fulgere scurte și dureroase." Un remake în maniera prozei ,adulte" după poveștile cu animale, de la White Fang la Lassie, un soi de legende moderne, în tot cazul altceva decît basmele. Doar că istoriile astea de fermă păstrează acroșul la real, pe cînd în romanul lui Bălăiță eroul, Cantemir, are
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
doar pe ei...), luminați, la ceas de seară, de un soare provizoriu, ca dinții de lapte. Știind asta, Iaromira Popovici și George Bălăiță nu toarnă, din tipare, imperii de baga, ci răscolesc, pare-se că la întîmplare, pietrișul din terasamentul prozelor ,serioase", pe-acolo pe unde cîte-o grăunță mai lucioasă se face glob de cristal. Adică pun, practic, în discuție valabilitatea unui gen. Problematizante, ŕ leur maničre, și inserate, ca un borangic, pe ,situații" de cuvinte, poveștile pe care le scriu
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
mai aduc, ci mai curînd ni-l bîntuie povești scurte și colorate ca visele. Scrise pentru cititori, nu pentru ascultători care, la gura sobei, se bucură de întîmplări și trec cu vederea stilul. Pentru toți iubitorii, copii sau nu, de proză bună și diafan-rafinată, ca o zaharica pe care-o mănînci din priviri.
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]
-
Alexandra Olivotto Céline. O variantă autohtonă Volumul de proze al lui Adrian Buz are toate datele pentru a-i induce cititorului nu doar surprindere, ci și un ambiguu sentiment de frustrare. Gradul de accesibilitate al nuvelelor sale crește progresiv; deconcertantă este însă ultima (Reflexe incerte în sângele domnului Z
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
nu doar surprindere, ci și un ambiguu sentiment de frustrare. Gradul de accesibilitate al nuvelelor sale crește progresiv; deconcertantă este însă ultima (Reflexe incerte în sângele domnului Z.), căci ea pare a reveni la formula (ceva mai comprehensibilă) caracteristică primelor proze ale volumului. Pornind într-o recunoaștere "prin răsfoire" a cărții, primul reper familiar (și cvasi-general) îl constituie propozițiile fragmentate și fragmentare, punctele de suspensie ce marchează sincopele inerente acestui stream of consciousness, varianta mai elaborată și mai radicală tipică lui
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
îi succedă celei - deopotrivă practică și teoretică - realizate de Marin Preda); în plus, ea este perfect adecvată primelor trei nuvele. Acestea au marele avantaj de a converti senzaționalul, la care se adaugă uneori și o tușă de fantastic într-o proză cursivă și, comparativ cu următoarele două nuvele, transparentă, utilizând relativ puține procedee din arsenalul pe care literatura ultimului secol i-l pune la îndemână. Mai precis, proza Fum, care se axează pe povestea unui "pătrat conjugal": Lia, femeie elegantă, puțin
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
senzaționalul, la care se adaugă uneori și o tușă de fantastic într-o proză cursivă și, comparativ cu următoarele două nuvele, transparentă, utilizând relativ puține procedee din arsenalul pe care literatura ultimului secol i-l pune la îndemână. Mai precis, proza Fum, care se axează pe povestea unui "pătrat conjugal": Lia, femeie elegantă, puțin trecută peste 40 de ani e căsătorită cu un bărbat matur, înalt, zvelt, care tânjește după Maria (profesoara de engleză a fetiței Liei), la rândul ei căsătorită
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
de artificialitate. Această temă se reia (deși subiectul nuvelei Oglindire strâmtă e complet diferit) prin povestea intricată a doi gemeni; de remarcat inventivitatea autorului: jocul de oglinzi se complică, protagoniștii (mai exact vocile lor) sunt din ce în ce mai greu de diferențiat, iar proza șochează printr-o elaborată jonglerie a pronumelor și a perspectivelor. Deja ambiguitatea s-a mutat la alt nivel: de la cel al procedeelor narative la cel semantic. Influența lui Céline nu e încă în detrimentul calității prozei, ca și în povestirea precedentă
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
din ce în ce mai greu de diferențiat, iar proza șochează printr-o elaborată jonglerie a pronumelor și a perspectivelor. Deja ambiguitatea s-a mutat la alt nivel: de la cel al procedeelor narative la cel semantic. Influența lui Céline nu e încă în detrimentul calității prozei, ca și în povestirea precedentă (Umbra albă); de data aceasta se folosește o narațiune - cadru: un investigator de la Biroul Procuraturii îi povestește iubitei cum descoperă că scriitorul ideal al tinereții sale - acum dispărut în mod misterios - comisese o crimă pe când
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
demonstrează existența câtorva elemente redundante, ce par a constitui deja o marcă distinctivă a acestui autor: în fiecare revine un detaliu (dacă nu un element mai evident) fantastic, iar cititorul e nevoit să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum. Paradoxal, se pare că aceste două proze sunt favoritele autorului: prima a fost deja difuzată
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
să facă "muncă de detectiv" din cauza clar - obscurului prozei, a penuriei de nume și a punctelor de vedere alternate rapid. După aceste povestiri, potopul" Care nu se oprește decât la ultima nuvelă din volum. Paradoxal, se pare că aceste două proze sunt favoritele autorului: prima a fost deja difuzată în revista Norii (www.revistanorii.com), iar a doua e sursa de proveniență a titlului. Aparentul abuz de Céline e exagerat și ostentativ în Hilton, precum și în Control digital; și totuși, Céline
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
mai fidel anumite "tribulații" ale vieții interioare, receptarea unor evenimente, acestea trebuind să rămână totuși "comunicabile". Acest echilibru face ca afirmația lui Flaubert referitoare la poezie (care e o știință la fel de exactă ca geometria) să i se poată aplica și prozei lui Céline. Dar Buz ia doar "stilul de suprafață" și îl combină - dacă ar fi să ne luăm după totalul obscur al acestor proze - cu un element suprarealist: dicteu al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune (André Breton
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
la poezie (care e o știință la fel de exactă ca geometria) să i se poată aplica și prozei lui Céline. Dar Buz ia doar "stilul de suprafață" și îl combină - dacă ar fi să ne luăm după totalul obscur al acestor proze - cu un element suprarealist: dicteu al gândirii, în absența oricărui control exercitat de rațiune (André Breton). Desigur însă că procedeul elipselor nu era suficient pentru a declanșa degringolada de impresii, gânduri, vorbe, vise: Buz introduce și caracterele italice (prezente în
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
oricărui control exercitat de rațiune (André Breton). Desigur însă că procedeul elipselor nu era suficient pentru a declanșa degringolada de impresii, gânduri, vorbe, vise: Buz introduce și caracterele italice (prezente în proporții nesemnificative în primele povestiri) pentru a augmenta ambiguitatea. Proza, chiar atunci când e "ordonată" în propoziții, e complet diferită și devine ieftin - poetizantă: "El sunt eu prăjit în așternutul muced. șacest tip de propoziție ar rezolva enigmele acestor nuvele: el e ea, noi suntem voi, etc. Măcar cititorul s-ar
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
perla extrasă cu atâta trudă din scoica îndoielii. Moale. Mi se văd, străvezii, mațele. Cine? Noaptea cântă ca un idiot prin pădurile de păr ale schizofreniei eroto-maniace" (pag. 79). Concluzia ce se impune e că volumul se adresează cititorilor de proză cu preferințe pentru montagne-russe-ul calitativ. Setterul din noi Soarta romanului lui Paul Chiru ar putea constitui ea însăși subiectul unui roman: scris în 1981, întâmpinat cu referate negative (previzibile, de altfel, căci portretizarea regimului nu e dintre cele mai măgulitoare
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
din cotidian și perfect adaptate acestei formule de roman. Această explicație are însă ca premisă faptul că distinșii cenzori aveau o idee precisă despre postmodernism. Puțin probabil. Pe de altă parte, în peisajul autohton, formula românescă era periculos de nouă. Proza cursivă, aparent diseminată în fraze de inspirație joyceană (din punct de vedere al structurii sintactice, cel puțin) a derutat poate acești cititori neavizați, lăsându-i cu suspiciunea unei chichițe politice disimulate. Chiar abandonându-mi distinșii predecesori în ale criticii, e
Céline. O variantă autohtonă by Alexandra Olivotto () [Corola-website/Journalistic/14621_a_15946]
-
în speță, lucrătura de orfevru a fiecărei propoziții contestatare ieșită din atelierul exigent al marelui artist. Ni se pare că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de proza lui Arghezi este o improprietate, iar a întemeia judecăți literare pe această lărgire a vorbelor, un lucru injust. T. Arghezi nu
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
că ar fi mai indicat să ne raliem la opinia lui Șerban Cioculescu, conform căruia "Tudor Arghezi cumulează primatul poeziei și prozei române". Și cum am putea neglija observația, plină de bun simț, a lui G. Călinescu: "A vorbi de proza lui Arghezi este o improprietate, iar a întemeia judecăți literare pe această lărgire a vorbelor, un lucru injust. T. Arghezi nu este un prozator, ci un poet care coboară cu toate aripile lirice în cronică"? Să admitem totuși că adevărul
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Să admitem totuși că adevărul se află undeva la mijloc, fapt ce ne-ar scuti de opțiunea cu iz școlăresc pentru una din extreme. Se cuvine reținută și părerea lui Alexandru George, care adnotează o derulare în doi timpi a prozei lui Arghezi, cea inițială, de factură gazetărească, mai simplă, apropiată de calapodul prozei consacrate, fiind urmată de cea emisă după apariția Biletelor de papagal, cînd "stilul lui Arghezi înregistrează o progresivă complicare", vădind o profuziune de "sclipiri poetice". E acel
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
ar scuti de opțiunea cu iz școlăresc pentru una din extreme. Se cuvine reținută și părerea lui Alexandru George, care adnotează o derulare în doi timpi a prozei lui Arghezi, cea inițială, de factură gazetărească, mai simplă, apropiată de calapodul prozei consacrate, fiind urmată de cea emisă după apariția Biletelor de papagal, cînd "stilul lui Arghezi înregistrează o progresivă complicare", vădind o profuziune de "sclipiri poetice". E acel stil minuțios elaborat, prin excelență "scriptic", evidențiat anterior de Tudor Vianu. Stil ce
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
Sunt aici pagini de receptare critică a operei, consemnări bibliografice aduse până la zi, referințe la cursul vieții lui Al. T. Stamatiad, date despre om, în mediul său familial, în detaliile, pe ani, ale scrisului, enumerat în titluri de volume, poezie, proză, traduceri, colaborări în publicistică, debut, pseudonime, premii literare. Relațiile cu oamenii, de la simple formule de politețe la orgoliul creatorului, până la stăruința ultimilor ani de a-și controla zilele cu limpezime tragică. Așa cum își concepe cercetarea, Mihai Apostol se erijează în
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]
-
ca un șirag de mărgăritare negre", despre "poetul-cavaler", datorat lui Felix Aderca, atunci când îl privește din perspectiva "splendidei generații". După cum, mai rețin sensibilizarea lui Vladimir Streinu față de traducătorul, cucerit muzical de feeria extremului Orient, și de fanteziile grele descoperite în prozele lui Baudelaire, din cultul pe care îl are și îl demonstrează în versiunea sa românească. Despre rolul lui Oscar Wilde în traducerea "specială" a lui Stamatiad, scrie și G. Călinescu. De fapt, în cazul lui G. Călinescu nu subscriu întrutotul
Viața documentelor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-website/Journalistic/14597_a_15922]