38,404 matches
-
de comandant al Corpului 3 Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Brigăzii 4 Infanterie, comandant al Diviziei 2 Infanterie, șef de stat major al Corpului 1 Armată și Inspector General al Geniului. A comandat Divizia 2 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția
Constantin Tănăsescu () [Corola-website/Science/333463_a_334792]
-
Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Brigăzii 4 Infanterie, comandant al Diviziei 2 Infanterie, șef de stat major al Corpului 1 Armată și Inspector General al Geniului. A comandat Divizia 2 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 3
Constantin Tănăsescu () [Corola-website/Science/333463_a_334792]
-
Brigăzii 4 Infanterie, comandant al Diviziei 2 Infanterie, șef de stat major al Corpului 1 Armată și Inspector General al Geniului. A comandat Divizia 2 Infanterie în cel de-Al Doilea Război Balcanic. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 3 Armată, în perioada 15 august - 20 decembrie 1916.
Constantin Tănăsescu () [Corola-website/Science/333463_a_334792]
-
(n. 1 noiembrie 1857 - d. 1944, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului V Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de comandant de corp de armată. A făcut parte din Casa Militară Regală, ca ofițer adjutant al regelui Carol I. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului V Armată, în perioada 14/27 august - 25 august/7 septembrie 1916
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de comandant de corp de armată. A făcut parte din Casa Militară Regală, ca ofițer adjutant al regelui Carol I. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului V Armată, în perioada 14/27 august - 25 august/7 septembrie 1916.
Gheorghe Georgescu () [Corola-website/Science/333462_a_334791]
-
1910), a fost Președintele Secțiunii a II-a Înaltă Curte de Casație și Justiție, și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Aristide Razu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
Casație și Justiție, și membru al societății „Junimea” din Iași, totodată și politician junimist. Familia soției se înrudea cu Nicolae Bălcescu și pictorul Theodor Aman. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916 și de comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Aristide Razu a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu sau a Serviciului geniului din Corpul 2 Armata. În 1893 se mută
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
acesteia a fost profesor ajutor de fortificații la Scoala Specială de Artilerie și Geniu, până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
până în anul 1903 când se mută în cadrul Corpului 2 Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918. Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
Armata. Între 1910-1913 a ocupat postul de atașat militar în Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918. Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5 Infanterie în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
Turcia, la Istanbul. În 1914 este numit comandant al Regimentului 8 Infanterie din Buzău. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: comandant al Diviziei 22 Infanterie în campania anului 1916, comandant al Diviziei 5 Infanterie în campania anului 1917 și comandant al Corpului 1 Armata în anul 1918. Pentru „”bravura și vigoarea cu care a condus pe câmpul de luptă” Divizia 5 Infanterie în Bătălia de la Mărășești, a fost decorat cu Ordinul „Coroană României”, cu spade, în grad de Comandor, la
Aristide Razu () [Corola-website/Science/333457_a_334786]
-
22 ore, 2 minute și 59 secunde. În anul 1981, după anunțarea legii marțiale în Polonia, a devenit membru al Sfatului militar al Salvării Naționale (ulterior, Hermaszewski a afirmat că nu și-a dat acordul, ci a îndeplinit doar ordinele comandanților). În 1982 a absolvit Academia Militară de Stat Major „Kliment Voroșilov” din Moscova. În același an a fost numit director al Școlii poloneze de aviație „Școala vulturașilor”. Apoi, a îndeplinit funcția de director-adjunct al conducerii politice a Armatei Poloneze până în
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
anul 1988, când cadrele politice din Armata Poloneză au fost reduse. La 9 mai 1987, aflându-se în zbor cu avionul PZL TS-11 Iskra, a fost martor al catastrofei aviatice de pe ruta Varșovia - New-York. În perioada anilor 1988-1991 a fost comandant al Școlii Superioare de Aviație din Dęblin. În anul 2000 a fost trecut în rezervă cu gradul de general de brigadă, ocupându-se de popularizarea cosmonauticii.
Mirosław Hermaszewski () [Corola-website/Science/333471_a_334800]
-
(n. 1 noiembrie 1860 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului 5 Armată în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cea de inspector general al artileriei și cea de șef de stat major de corp de armată. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcția de: comandant al Corpului 5 Armată (1916-1918), în perioada 25 august - 27 septembrie 1916, dată la care comandamentul Corpului 5 Armată a fost desființat. În continuare generalul Gheorghe Burghele a fost numit Secretar General al Ministerului de Război poziție pe care o
Gheorghe Burghele () [Corola-website/Science/333479_a_334808]
-
în centru și Grupul franco-american comandat de generalul Jacob L. Devers în sud - au format un front larg sub comanda supremă a generalului american Dwight D. Eisenhower și a Cartierului său General SHAEF (Suapreme Headquarters, Allied Expeditionary Force). În vreme ce principalii comandanți militari aliați (Montgomery, Bradley și Patton) sprijineau un atac direct spre Germania (atât Montgomery cât și Bradley oferindu-se să fie vârful de lance al unui asemenea atac), generalul Eisenhower a susținut posibilitatea unui atac pe un front larg, ceea ce
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
serviciile americane de aprovizionare „Communications Zone” (COMZ) au eșuat în tentativa lor de stabilire a unor soluții viabile la criza de transport datorită în primul rând uriașei birocrații care le caracteriza - aproximativ 11.000 de funcționari de intendență. COMZ și comandantul lor — generalul John C. H. Lee — au fost criticați fără încetare de comandanții americani. Incapacitatea serviciilor logistice să aprovizioneze unitățile avansate a condus la aranjamente neortodoxe, unitățile aflate în criză preluând abuziv proviziile destinate altor unități. Eisenhower nu putea să
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
stabilire a unor soluții viabile la criza de transport datorită în primul rând uriașei birocrații care le caracteriza - aproximativ 11.000 de funcționari de intendență. COMZ și comandantul lor — generalul John C. H. Lee — au fost criticați fără încetare de comandanții americani. Incapacitatea serviciilor logistice să aprovizioneze unitățile avansate a condus la aranjamente neortodoxe, unitățile aflate în criză preluând abuziv proviziile destinate altor unități. Eisenhower nu putea să își extindă autoritatea asupra COMZ, care era direct subordonat Washingtonului, nu SHAEF, iar
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
le fortifice. Dacă i s-ar fi permis lui Montgomery să atace în septembrie, este cel mai probabil ca aliații să fi reușit curățarea regiunii estuarului Scheldt cu eforturi minime. Ca o consecință imediată, Eisenhower a fost obligat să permită comandanților săi de Grupuri de Armate să execute pe rând atacurile planificate. Din acest motiv, defensiva germană s-a putut organiza mai bine, iar rezervele au putut fi trimise în regiunile cele mai primejduite. În cele din urmă, Armata I canadiană
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
relaxat și regulile care limitau utilizarea soldaților afro-americani în formațiile combatante. Voluntarii americani de culoare s-au comportat foarte bine în luptă, ducând la schimbarea definitivă a politicii militare americane. La începutul anului următor, înfrângerea Germaniei devenise o certitudine. Pentru comandanții aliați devenise tot mai dificil să convingă trupele să își riște viețile în condițiile în care pacea putea fi întrevăzută. Porturile de la Canalul Mânecii erau de maximă importanță pentru întreținerea capacității de luptă a armatelor aliate. În perioada în care aliații
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
grele în fața contraatacurilor puternice ale germanilor. Divizia I blindată poloneză a înregistrat un succes, deplasându-se spre nord-est spre coastă, reușind să ocupe Terneuzen și să curețe malul sudic al estuarului râului Scheldt la est de Antwerp. Devenise clar pentru comandanții aliați că orice atac viitor avea să se facă cu niște costuri umane și materiale uriașe. Divizia a 2-a canadiană și-a început înaintarea spre nord din Antwerp pe 2 octombrie. În timpul acțiunilor ofensive, aliații au înregistrat pierderi grele
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
înaintat spre nord la est de Roer. Cele două armate trebuiau să se întâlnească în regiunea Geldern. Armata II britanică a stat la vest de Maas, cu excepția a două divizii care au fost trimise în sprijinul forțelor canadiano-americane. La început, comandanții germani au considerat că Armata II britanică reprezenta principala amenințare și au masat rezerve în așteptarea unei ofensive aliate dinspre Venlo. Cele două operațiuni au fost întârziate de ofensiva germană din Ardeni, dar au fost reprogramate pentru 8 februarie 1945
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
iar peste 4.000 de soldați ai Armatei Roșii căzuseră prizonieri. Pe 25 iunie 1941, germanii luptau să elimine focarele locale de rezistență din citadelă. Până pe 26 iunie, cea mai mare parte a fortificațiie Kobrin (cu excepția fortului răsăritean) fusese cucerită. Comandantul Diviziei a 45-a germane, generalul Fritz Schlieper, a notat în raportul către Înaltul Comandament Datorită faptului că infanteria nu a reușit să cucerească fortul nordic, a fost cerut ajutorul Luftwaffe, care a executat două bombardamente aeriene pe 29 iunie
Apărarea Fortăreței Brest () [Corola-website/Science/329994_a_331323]
-
a cere ajutor. El se adresa tocmai Cleopatrei a III-a, avertizând-o că o victorie a lui Ptolemeu în Asia va pune și domnia ei în primejdie. Regina a trimis de îndată o oaste egipteană sub comanda a doi comandanți de origine evreiască, Hilkia și Hananya. Aceștia erau frați, fii ai lui Onias (Huniu) al IV-lea, dintre familia unor mari preoți din Ierusalim, care se stabiliseră în Egipt. Ptolomeu Latyros fu nevoit să bată în retragere. Victoria egipteană însă
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]